INTRODUCERE:
Răspunderea internaţionala s-a consacrat ca un adevărat principiu al dreptului internaţional public, conform căruia orice încălcare a unei obligaţii internaţionale antrenează răspunderea autorului încălcării si obligaţia acestuia de a repara eventualul prejudiciu produs.

CUPRINS:
1.Fundamentul răspunderii internaţionale a statului
2. Evoluţia istorica a instituţiei si tipuri de răspunderi internaţionale ale statului
3. Elementele răspunderii internaţionale ale statului pentru fapte ilicite
3.1. Conduita ilicita
3.2. Imutabilitatea conduitei ilicite unui subiect al dreptului internaţional public
3.3. Prejudiciul

CONCLUZII:
Raspunderea subiectelor de drept international pentru consecinte pagubitoare rezultate din activitati licite conform dreptului international
Din anul 1978, Comisia de Drept International a O.N.U. manifesta o preocupare constanta pentru stabilirea regimului juridic al raspunderii internationale a statelor, întemeiata “pe risc”. Aceasta forma de raspundere are un caracter obiectiv, fiind suficienta constatarea producerii unui prejudiciu, chiar în absenta încalcarii unei norme de drept international.

BIBLIOGRAFIE:
1. Marian 1. Niciu. Drept intemational public. Vol. I si II. Editura Fundatiei Chemarea", Iasi,1996.
2. Dumitru Popescu, Adrian Nastase. Drept intemational рublic. Casa de edituri si presa ,,Şansa" – SRL, Bucuresti, 1997.
3. Ion Diaconu. Curs de drept internaţional public. Editura ,,Sansa" - SRL Bucuresti, 1993.
4. Kurs mejdunarodnogo prava v 7-mi tomah. Moscva,1989.

INTRODUCERE:
Raportul juridic civil este relaţia socială cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial, reglementată de norma de drept civil.
Raportul juridic procesual civil este relaţia socială reglementată de normele de drept procesual civil între instanţa de judecată şi persoanele ce participă la activitatea judiciară ce se desfăşoară în vederea soluţionării pricinilor civile şi executarea hotărârilor deliberate.

PLAN:
1. Noţiunea raporturilor juridice procesual civile.
2. Subiecţii raporturilor juridice procesual civile.
3. Instanţa de judecată ca subiect al raporturilor juridice procesual civile.
4. Participanţii la proces ca subiecţi ai raporturilor juridice procesual civile.

CONCLUZII:
Studiind mai detaliat această temă am însuşit mai bine care este definiţia raportului juridic procesual civil, deosebirile raportului juridic procesual civil de celelalte raporturi juridice (raporturile juridice procesual civile sunt asigurate în caz de opunere prin forţa autoritară a statului, pe când realizarea celorlalte raporturi nereglementate de norme juridice de norme juridice nu sunt susţinute de forţa statului.

BIBLIOGRAFIE:
Acte normative:
1. Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994
2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30.05.2003, Monitorul Oficial nr. 111-115 din 12.06.2003
3. Legea cu privire la organizarea judecătorească nr. 514–XIII din 06.07.1995, Monitorul Oficial nr. 58/641 din 19.10.1995
4. Legea cu privire la instanţele judecătoreşti economice, nr. 970 din 24.07.1996, Monitorul Oficial nr. 77/742 din 28.11.1996
5. Legea cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare nr. 836 din 17.05.1996, Monitorul Oficial nr. 51/482 din 01.08.1996
6. Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 – XIII din 20.07.1995, Monitorul Oficial nr. 59-60 din 26.10.1995
7. Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie nr. 789-XIII din 26.03.1996, Monitorul Oficial nr. 32-33/323 din 30.05.1996
8. Legea Republicii Moldova cu privire la Consiliului Superior al Magistraturii nr. 947 din 19.07.1996, Monitorul Oficial nr. 64/65 din 03.10.1996

Monografii:
1. I. Dorfman „Drept procesual civil” Chişinău 2003.
2. Ioan Leş, Drept procesual civil: Cursul universitar, Bucureşti: Lumina Lex, 2002
3. I. Deleanu. Proces civil, Iaşi, Ediţia Chemarea , 1994
4. Viorel Mihai Ciobanu Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Vol.I, Bucureşti, 1996.

Introducere:
Privite prin prisma normelor juridice, raporturile juridice de drept familial apar ca o realizare a normelor prevăzute în legislaţia familială. Aceste norme prevăd anumite modele de comportament. Dar conduita descrisă de norme devine realitate numai atunci, cînd se concentrează în anumite raporturi sociale, cînd se cunosc subiectele raportului, se cunosc în legătură cu ce a apărut acest raport, ce drepturi şi ce obligaţii au subiecte raportului, care vor fi consecinţele abaterii de la modelul prescris de norma juridică etc.

Plan:
1. Noţiunea şi caracteristicile raportului juridic familial

2. Structura raportului juridic familial

2.1. subiectele raportului juridic familial

2.2. conţinutul raportului juridic familial

2.3. obiectul raportului juridic familial

Încheiere:
Dreptul familiei reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi patrimoniale ce rezultă din căsătorie, rudenie, înfiere, precum şi alte relaţii sociale similare celor familiale ce se stabilesc între subiectele de drept familial aflate pe poziţii de egalitate.
Ca şi orice raport juridic, raportul familial se caracterizează prin anumite trăsături: caracter social, caracter istoric, caracter voliţional şi caracter valoric; şi structura internă: subiecte, conţinutul şi obiectul.

Bibliografia:
1. Codul familie al Republicii Moldovai din 26.10.2000;
2. Codul civil al Republicii Moldovai din 6.06.2002;
3. Adriana Corhan “Dreptul familiei. Teorie şi practică”, All Back, Bucureşti 2001;
4. Ştefan Cocoşi, “Dreptul familiei”, Vol. I,II, Lumina Lex, 2001;
5. Ion P. Filipescu, “Tratat de dreptul familiei”, All Back, 1998;
6. Lilia Mărgineanu, Gabriel Mărgineanu, “Dreptul familiei”, Chişinău 2002.

INTRODUCERE:
Mi-am ales acest subiect la lucrarea mea de an pentru că este o temă destul de controversată şi nu mai puţin interesantă. Studiind acest subiect vom putea înţelege pe deplin noţiunea de „raport juridic” şi vom putea deosebi acest tip de raport de alte tipuri de raporturi juridice.
În lucrarea de dată mi-am propus să fac o analiză a raporturilor juridice administrative tradiţionale, precum şi a celora care, deşi, conţin trăsături specifice domeniului privat, sunt supuse regimului juridic de drept public.

CUPRINS:
CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE ALE RAPORTULUI JURIDIC ADMINISTRATIV
§ 1. TEORII PRIVIND RAPORTUL JURIDIC ADMINISTRATIV
§ 2. DEFINIŢIA, NATURA JURIDICĂ ŞI CARACTERELE RAPORTULUI JURIDIC ADMINISTRATIV
§ 3. FORMELE RAPORTURILOR JURIDICE ADMINISTRATIVE

CAPITOLUL II. ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC ADMINISTRATIV
§ 1. SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC ADMINISTRATIV
§ 2. OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC ADMINISTRATIV
§ 3. CONŢINUTUL RAPORTULUI JURIDIC ADMINISTRATIV

CONCLUZII:
Mi-am propus să studiez această temă pentru consider că este una actuală şi necesită o studiere amănunţită. Am încercat redau o expunere analitică cât mai completă şi obiectivă a aspectelor teoretice şi prac¬tice ceea ce ţin de raportul juridic administrativ.
Am încercat să contribui la examinarea problematicii juridice a unei importante materii din dreptul administrativ - cum este cea a „raporturilor juridice administrative”.

BIBLIOGRAFIE:
1. Ala Climov. Raporturile juridice administrative, Editura Reclama, Chişinău, 2001.
2. G. Vrabie, S. Popescu, "Teoria generală a dreptului", Iaşi, 1993
3. Maria Dvoracek, "Drept administrativ", Iaşi, 1993Maria Orlov. Drept administrativ, Chişinău, 1999.
4. Prisăcaru, "Tratat de drept administrativ român", Bucureşti, 1993
5. R. Ionescu, "Drept administrativ", Bucureşti, 1970
6. Maria Orlov. Drept administrativ, Chişinău, 2000.
7. Iorgovan. Tratat de drept administrativ, Vol. I, Editura Nemira, Bucureşti, 1996.
8. Iorgovan. Tratat de drept administrativ, Vol. II, Editura Nemira, Bucureşti, 1996.
9. Iorgovan. Drept administrativ. Tratat elementar, Vol. I, Editura Nemira, Bucureşti, 1993.
10. Victor Popa. Dreptul public. Chişinău, 1998.
11. Ion Creangă. Curs de drept administrativ pentru studenţii facultăţii de drept. Chişinău, ed. Epigraf,
12. Zubco V., I. Creangă, A. Pascari, D. Visterniceanu, O. Uţică, R. Pulbere. Ghidul funcţionarului public în contenciosul administrativ, editura Bons Offices, Chişinău, 2005
13. Ioan Alexandru. Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, Bucureşti, 1992, 1996.
14. B. Brezoianu. Drept administrativ român, Editura Lucreţiu, Bucureşti.
15. Д. С. Овсянков. Административное право, Москва, 1996.
16. Д. Н. Бахрах. Административное право России, Москва, 2002.

Introducere:
Asupra bunurilor soţilor se aplică două regimuri juridice, şi anume regimul juridic proprietăţii comune în devălmăşie şi regimul juridic proprietăţii personale.
Proprietatea personală, evident, presupune aparţinerea unui anumit bun unei anumite persoane, adica presupune exercitarea dreptului de proprietate asupsa unui bun de catre o singură persoană. Proprietatea în devălmăşie se distinge prin aceea că aparţine nefracţionat tuturor titularilor devălmaşi şi are ca obiect bunuri comune nefracţionate în materialitatea lor.

Plan:
1. Noţiuni generale privind regimului legal al bunurilor soţilor

2. Proprietatea comună în devălmăşie a soţilor

3. Proprietatea personală a soţilor

4. Urmărirea bunurilor comune şi personale a soţilor

Încheiere:
Analizînd regimul juridic al bunurilor soţilor, proprietatea comună în devălmăşie şi proprietatea personală a lor, putem menţiona concluziona că bunurile dobândite de către soţi din contul veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din activitatea de muncă, activitatea de întreprinzător, activitatea intelectual; premiilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.

Bibliografia:
1. Codul familie al Republicii Moldovai din 26.10.2000;
2. Codul civil al Republicii Moldovai din 6.06.2002;
3. Adriana Corhan “Dreptul familiei. Teorie şi practică”, All Back, Bucureşti 2001;
4. Ştefan Cocoşi, “Dreptul familiei”, Vol. I,II, Lumina Lex, 2001;
5. Ion P. Filipescu, “Tratat de dreptul familiei”, All Back, 1998;
6. Lilia Mărgineanu, Gabriel Mărgineanu, “Dreptul familiei”, Chişinău 2002

Concluzie:
Capitolul 1 Noţiuni generale privind proprietatea
1.1 Proprietatea şi dreptul de proprietate
1.2 Caracterele juridice a dreptului de proprietate
a)caracterele fundamentale a dreptului de proprietate
b) caracterele specifice a dreptului de proprietate publică
c) caracterele specifice a dreptului de proprietate privată
1.3 Obiectele dreptului de proprietate
a) obiectele dreptului de proprietate publică
b) obiectele dreptului de proprietate privată
1.4 Subiectele dreptului de proprietate
a) subiectele dreptului de proprietate publică
b) subiectele dreptului de proprietate privată

Capitolul 2 Modurile de dobîndire a dreptului de proprietate
2.1 Clasificarea modurilor de dobîndire a dreptului de proprietate
2.2 Momentul apariţiei dreptului de proprietate
2.3 Moduri originare de dobîndire a dreptului de proprietate
2.3.1 Ocupaţiunea : 1.bunul găsit ; 2. comoara
2.3.2 Accesiunea
2.3.3 Uzucapiunea
2.4 Moduri derivate de dobîndire a dreptului de proprietate
2.4.1 Succesiunea
2.4.2 Actul juridic
2.4.3 Privatizarea
2.4.4 Reorganizarea persoanei juridice
2.5 Modurile de dobîndire a dreptului de proprietate publică

Capitolul 3 Încetarea dreptului de proprietate
3.1 Consumarea
3.2 Pieirea fortuită sau distrugerea bunului
3.3 Înstrăinarea proprietăţii în temeiul unui act juridic
3.4 Renunţarea la dreptul de proprietate
3.5 Urmărirea bunurilor în legătură cu obligaţiile proprietarului
3.6 Înstrăinarea bunurilor pe care persoana potrivit legii nu le poate avea în proprietate
3.7 Răscumpărarea animalelor domestice în cazul încalcării regulilor de comportare cu acestea
3.8 Privatizarea proprietăţii de stat
3.9 Exproprierea pentru cauză de utilitate publică
3.10 Rechiziţia
3.11Confiscarea

Capitolul 4 Practica judiciară

Literatura:
1 Constituţia Republicii Moldova adoptată 29.07.94, în vigoare 27.08.94, M.O. 1.08.94
2 Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003
3 Codul de procedură civilă a Republicii Moldova nr. 225-XV din 30.05.2003 MO Nr. 111-115 din 12.06.2003
4 Codul civil francez din 30 august 1816
„Code civil” Editura “Dalloz” 1999
5 Codul civil al Romîniei pus în aplicare la 1.12.1865
Bucureşti Editura “Lumina Lex” 1994
6 Codul civil al Federaţiei Ruse 30.10.1994 nr. 51
Москва Издателъство «Норма» 2003
7 Codul funciar al R.M. nr. 828-XII din 25.12.91
8 Codul Penal al R.M nr. 985_XV din 18.04.2002 MO nr. 128-129/ 1012 din 13.09.2002
9 Legea cu privire la proprietate nr. 459-XII din 22.01.1991 M.O. nr. 3-4-5-6 din 30.06.1991
10 Legea cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale nr. 523-XIV din 16.07.1999 M.O. nr. 124-125 din 11.11.1999
11 Legea cu privire la administraţia publică locală nr. 123 din 2003
12 Legea cu privire la terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 981-XIV din 11.05.2000 M.O nr. 94-97 din 03.08.00
13 Legea cu privire la resursele naturale nr.1102-XIII din 06.02.1997 M.O. nr. 40 din 19.06.1997
14 Legea cu privire la privatizare nr. 627-XII din 04.07.1991 M.O. nr. 61-63 din 16.04.2004
15 Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488-XIV din 08.07.1999 M.O. nr. 42-44 din 20.04.2000
16 Academia Romînă Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan” “DEX” ediţia II
Editura “univers enciclopedic” Bucureşti 1998 pag 1191
17 Ghidul judecătorului în materie civilă şi comercială a Republicii Moldova(instituţii selectate)
Editura “ Ch. Rolsi Media S RL” 2001 pag. 252
18 Sergiu Baeş, N. Roşca Partea generală “ Drepturile reale Teoria generală a obligaţiilor” (Scheme) Chişinău 2001
19 Dr. Eugenia Cojocari, Dr. Marcel Cuşmir, Carolina Ciobanu, Vitalie Cojocari “Drept civil, Drepturi reale” (note de curs)
Chişinău 2003 Institutul Nistrean de economie şi drept din Moldova pag 166
20 Ugo Matei, Sergiu Baieş, N. Roşca “Principii fundamentale a dreptului de proprietate”
Chişinău Editura “Arc” 2000 pag. 346
21 Ovidiu Ungureanu, Alexandru Bacaci, Corneliu Turianu, Călina Jugastru “Principii şi instituţii de drept civil” Curs selectiv pentru licenţă 2002- 2003
Bucureşti Editura “Rosetti” 2000 pag 166
22 Eugen Chelaru “Drepturile reale principale” Curs de drept civil
Bucureşti Editura “All Beck” 2000
23 Julieta Manoliu, Ch Durac “Drept civil, Drepturile reale principale”
Iaşi Editura Fundaţiei “Chemarea” 1994 pag 195
24 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu
Editura “All” 1998 pag 796
25 Prof. univ. Dr. Iosif R Urs, prof. univ. dr Smaranda Angheni “Dreptul civil,Drepturile reale, Teoria generală a obligaţiilor civile” vol.II
Bucureşti Editura “Oscar Print” 1998 pag 375
26 Academia de poliţie “Alexandru Ioan Cuza” Facultatea de Drept “ Curs pentru pregătirea examinului de licenţă”
Bucureşti Editura “Lumina Lex” 1997 pag 622
27 Prof. universitar dr. Liviu Pop “Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale”
Bucureşti Editura “Lumina Lex” 1996 pag 319
28 Prof. dr. Dumitru Lupulescu “Dreptul civil, Drepturile reale principale”
Bucureşti Editura “Lumina Lex” 1997 pag 271
29 Academician prof. Dr. Docent, Ion P. Filipescu “Dreptul civil, Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale” Ediţie revăzută şi completată
Bucureşti Editura “Actami” 1998 pag. 383
30 Ştefan Cocoş “Drept roman”
Bucureşti Editura “Lumina Lex” 1998
31 Coordonator, conf. Univ. Dr Raluca Dimitriu “Drept civil” vol I
Academia de Studii Economice
Bucureşti Editura “Lumina Lex” 2000 pag 399
32 Ana Boar “Elemente de drept civil”
Bucureşti Editura “Servo- sat” pag 273
33 Ioan Adam “Proprietatea publică şi proprietatea asupra imobilelor în Romînia”
Bucureşti Editura “All Beck” 2000 pag.490
34 Coordonator Ion Dogaru “Drept civil- Ideea curgerii timpului şi consecinţele ei juridice”
Bucureşti Editura “All Beck” 2002 pag 1111
35 Paul Mircea Cosmovici ,, Drepturile reale, Obligaţiile. Codul Civil ,,
Ediţia a III-a Bucureşti Editura “All Beck” 1998 pag. 646
36 Valerius M. Ciucă “ Ştiinţe juridice” Lecţii de drept privat roman
Bucureşti Editura “Collegium Polirom”!998 Vol-I
37 Sergiu Baieş ,, Drept civil Drept de proprietatea,, Legislaţie
Chişinău 1995
38 Dr.habilitat Eugenia Cojocari, Vitalie Cojocari “Drept civil” (partea generală şi specială)
În întrebări şi răspunsuri Ediţia I Chişinău 2004 pag. 264
39
40 Т.И. Илларионова, Т.М. Гонгало, В.А.Плетнева «Гражданское право» Учебник для вузов Частъ первая Москва «Издателъство «Норма» 2001 стр. 268-269
41 В.В.Заленссково, М.М.Рассолова, «Гражданское право»
Москва Издателъство «Юнити» 2003 стр. 202-213
42 О.Н.Садиков «Коментарии к гражданскому кодексу Р.Ф.» часть первая
Москва Издателъство «Дом Инфра-М» 1999 стр.777
43 А.Г.Калпин, А.И. Масляев «Гражданское право» часть первая
Москва Издателъство «Юристь» 1997 стр. 470
44 Е.А.Суханов «Учебник гражданского право» Том.1 2-е издание
Москва Издателъство «Бех» 2000 стр. 785
45 Ю.К. Толстои, А.П. Сергеев «Гражданское право» издание пятое Том 1
Москва Издателъство «Проспект» 2000 стр.630
46. Revista de Drept Privat nr1. 2002 pag. 18
47. Revista Naţională de Drept nr.11 noiembrie 2004 pag.2-5

INTRODUCERE:
Procesul civil, o dată ce a fost declanşat, înaintează, încet dar sigur, spre final. Pentru ca în mersul său acest adevărat agregat de acte şi tehnici să nu devoreze, în chip kafkian, persoanele care l-au zămislit, sunt necesare anumite pîrghii, care se înfăţişează ca nişte sancţiuni procedurale.
Deşi nimeni nu neagă importanţa instituţiei sancţiunilor, totuşi puţine manuale, cărţi sau publicaţii încearcă să o abordeze şi să o fundamenteze doctrinal. Dacă e să comparăm sancţiunile procesuale cu alte instituţii, atunci putem să afirmăm că cele dintîi au fost – pe nedrept – relativ neglijate de literatura de specialitate. În doctrina rusă şi în lucrările de profil ale savanţilor din Republica Moldova doar amenzile, din toate sancţiunile procesuale existente, se bucură de o atenţie sporită. Pînă nu demult nici doctrina românească nu acorda spaţiu larg sancţiunilor procesuale.

Cuprins:
CAPITOLUL I.CONCEPTUL DE SANCŢIUNE PROCESUALĂ
- FUNCŢIILE ŞI ROLUL SANCŢIUNILOR PROCESUALE

CAPITOLUL II. IDENTIFICAREA TIPURILOR DE SANCŢIUNI PROCESUALE
- NULITATEA
- DECĂDEREA
- AMENZILE JUDECĂTOREŞTI

CONCLUZII:
Din cele expuse pînă acum rezultă că sancţiunile reprezintă o componentă cu adevărat importantă a sistemului juridic, fără de care ar fi practic imposibil de atins finalitatea procesului civil privit în generalitatea sa.
Fie că este vorba de nulitate sau decădere, amendă sau sancţiuni disciplinare pentru cei care nu respectă ordinea în şedinţa de judecată, sancţiunile procesuale întotdeauna joacă un rol deosebit de important. Trebuie sa avem în vedere faptul că scopul lor excede simpla pedepsire a persoanei vinovate; efectul lor depăşeşte cadrul strict al procesului în care ele se aplică şi vizează astfel de valori primordiale cum sunt întărirea ordinii procesuale, asigurarea unei bune administrări a justiţiei, afirmarea autorităţii puterii judecătoreşti şi educarea cetăţenilor în spiritul respectării stricte a legislaţiei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
Constituţia Republicii Moldova

Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova

Codul de Procedură Civilă al României

Codul de Procedură Civilă al Federaţiei Ruse

Codul de Procedură Civilă al R. F. Germane

D. Radu, “Dicţionar de Drept Procesual Civil”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976

Fl. Măgureanu, “Drept Procesual Civil Român”, Ed. LUMINA LEX, Bucureşti, 1998

G. Boroi, D. Rădescu, “ Drept Procesual Civil”, Ed. LUMINA LEX,Bucuresti, 1998

Gh. D. Păduraru, I. Stoenescu, G. V. Protopopescu, “Accelerarea judecăţilor”, Ed. Tiparul Românesc, Bucureşti, 1998

Gh. Boboş, “Teoria generală a statului şi dreptului”, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983

I. Leş, ”Sancţiunile procedurale în materie civilă”, Ed. LUMINA LEX, Bucureşti, 1997

I. Leş, “Principii şi instituţii de Drept Procesual Civil”, I, Ed. LUMINA LEX, Bucureşti, 1998

I. Stoenescu, S. Zilberstein, “Procesul Civil”, Ed. LUMINA LEX, Bucuresti, 1998

O. Ungureanu, “Nulităţile procedurale civile”, Ed. ALL BECK, Bucureşti, 1998

V. M. Ciobanu, “Tratat teoretic şi practic de procedură civilă”, vol. I, Ed. Naţional, Bucureşti, 1996


Boitard, “Lecons de procedure civile”, publicată de Gustave de Limage, dixieme edition, tome premier, Paris, Librairie de Conseil d’etat, 1868
В. В. Ярков, «Гражданский процесс», Ed. БЕК, Moscova, 2000

Introducere:
Instituţia probelor este calificată ca o instituţie centrală a procesului civil, probele fiind deosebit de importante pentru protecţia şi ocrotirea drepturilor subiective civile. Încă din dreptul roman s-a consacrat adagiul “idem est non esse et non probari”, deci a nu fi sau a nu fi probat este tot una.Tocmai de aceea se vorbeşte despre un drept subiectiv procesual- dreptul la probă, care dublează şi întăreşte dreptul subiectiv substanţial.

CUPRINS:
1. CONSIDERAŢII GENERALE
A. Definire şi clasificare
B. Convenţii asupra probelor
C. Subiectul, obiectul şi sarcina probei
D. Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probelor
E. Asigurarea probelor

2. PROBA PRIN ÎNSCRISURI
A. Noţiune şi clasificare
B. Înscrisuri autentice
C. Înscrisuri sub semnătură privată
D. Alte înscrisuri
E. Administrarea probei prin înscrisuri

3. PROBA PRIN DECLARAŢIILE MARTORILOR
A. Admisibilitatea probei cu martori
B. Persoane care pot fi ascultate ca martori
C. Administrarea probei cu martori
D. Aprecierea probei cu martori

4. MĂRTURISIREA (RECUNOAŞTEREA)
A. Noţiunea, natura juridică şi caracterele mărturisirii
B. Felurile mărturisirii
C. Admisibilitatea mărturisirii
D. Indivizibilitatea mărturisirii
E. Administrarea. Interogatoriul
F. Puterea doveditoare. Efecte

5. PREZUMŢIILE
A. Noţiuni. Clasificare
B. Prezumţii legale
C. Prezumţii simple
D. Prezumţii simple
E. Prezumţii relative

INCHEIERE:
În prezent, reglementarea materiei se găseşte în Codul civil, în Codul de procedură civilă şi în Codul comercial (art. 46-57).
În Codul civil se reglementează admisibilitatea şi forţa probantă pentru mijloace de dovadă: înscrisuri, mărturia, mărturisirea şi prezumţiile (art. 1169-1206), precum şi sarcina probei.
Codul de procedură reglementează încă trei mijloace de dovadă – expertiza, probele materiale şi cercetarea la faţa locului – şi administrarea probelor (art. 167-225 şi 235-241).

INTRODUCERE:
Pământul este cea mai de preţ comoară lăsată de strămoşi de care depinde întreaga noastră existenţă, deoarece tot ce este legat de el asigură viaţa noastră de zi cu zi. Moldova, pe bună dreptate, se mândreşte cu fertilitatea pământurilor şi simţul gospodăresc al poporului. Prin urmare a apărut necesitatea elaborării unui cadru legislativ în vederea asigurării, garantării şi ocrotirii relaţiilor funciare, care au ca obiect sectoarele de teren, cotele de teren şi drepturile asupra lor. Toate terenurile, indiferent de destinaţie şi de proprietate, constituie fondul funciar al RM. Conducerea acordă o mare atenţie reformelor progresiste în domeniul funciar la etapa trecerii ramurii date la relaţiile de piaţă.

CUPRINS:
Capitolul I. Iniţierea în domeniul privatizării terenurilor în cadrul reformei funciare
1.1Modurile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului derivate privatizării
1.2 Privatizarea terenurilor-componentă de bază a reformei funciare
1.3 Etapele de implementare a privatizării terenurilor în RM

Capitolul II. Privatizarea terenurilor şi constituirea proprietăţii private asupra terenurilor
2.1 Terenurile proprietate publică cu destinaţie agricolă supuse privatizării gratuite
2.1.1 Atribuirea în proprietate privată a cotelor de teren echivalent
2.1.2 Transmiterea în proprietate privată a loturilor de pe lângă casă
atribuite în extravilanul satului cu statut de grădini
2.1.2 Atribuirea în proprietate privată a terenurilor cu destinaţie agricolă rezervate pentru necesităţile dezvoltării sociale a localităţilor rurale
2.2 Terenurile proprietate publică cu destinaţie agricolă supuse
privatizării contra plată prin vânzare-cumpărare
2.2.1 Privatizarea (vânzarea-cumpărarea) terenurilor aflate în folosinţa membrilor întovărăşirilor pomicole
2.2.2 Privatizarea (vânzarea-cumpărarea) terenurilor cu destinaţie
agricolă din fondul de rezervă al statului
2.2.3 Privatizarea (vânzarea-cumpărarea) terenurilor cu destinaţie
agricolă aferente construcţiilor proprietate privată folosite în
scopul producţiei agricole şi agroindustriale
2.3 Terenurile proprietate publică destinate construcţiilor
supuse privatizării gratuite
2.2.1 Transmiterea în proprietate privată a loturilor de pe lângă casele individuale de locuit (din intravilanul localităţii)
2.3.2 Transmiterea în proprietate privată a terenurilor atribuite pentru construcţia caselor individuale de locuit
2.3.3 Privatizarea terenurilor aferente blocurilor locative
2.4 Terenurile proprietate publică destinate construcţiilor supuse privatizării contra plată prin vânzare-cumpărare
2.4.1 Privatizarea (vânzarea-cumpărarea) terenurilor aferente obiectelor privatizate, inclusiv construcţiilor nefinalizate, obiectelor din
fondul de imobile nelocuibile, precum şi a terenurilor aflate în
folosinţa întreprinderilor private
2.4.2 Privatizarea (vânzarea-cumpărarea) terenurilor destinate
construcţiilor din fondul de rezervă al satului, oraşului
2.5 Terenurile proprietate publică ce nu sunt supuse privatizării

Capitolul III. Privatizarea terenurilor în alte state
3.1 Dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în România
3.2 Privatizarea terenurilor în Albania
3.3 Privatizarea terenurilor în Gruzia
3.4 Privatizarea terenurilor în Lituania
3.5 Privatizarea terenurilor în Rusia

CONCLUZII:
Fiind una din cele mai importante resurse naturale, terenurile agricole şi exploatarea lor poate fi calificată ca o problemă de interes naţional, de aceea este binevenită aplicarea anumitor reguli şi restricţii. Republica Moldova fiind o ţară agrară, unde cea mai mare bogăţie naturală sunt terenurile agricole şi ca urmare o creştere economică poate fi asigurată doar prin dezvoltarea agriculturii, este necesar ca statul să se implice în acest proces. În limitele în care nu ar încălca drepturile şi libertăţile cetăţenilor statul trebuie să-şi coordoneze dezvoltarea sa pentru ca folosirea resurselor naturale să corespundă necesităţilor şi totodată să asigure protecţia şi îmbunătăţirea acestor resurse pentru binele populaţiei.

BIBLIOGRAFIE:
 Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994;
 Codul civil al Republicii Moldova din 6 iunie 2003;
 Codul civil al României;
 Codul funciar al Republicii Moldova din 1 ianuarie 1992;
 Legea cu privire la privatizare nr. 627 din 4 iulie 1991;
 Legea cu privire la proprietate nr. 459 din 22 ianuarie 1991;
 Legea cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998, nr. 1217 din 25 iunie 1997;
 Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului nr. 1308 din 25 iulie 1997;
 Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998;
 Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 981/2000;
 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente nr.982/1999;
 Hotărârea Guvernului nr.320 din 20 martie 1998 ”Cu privire la urgentarea procesului de privatizare a terenurilor aferente obiectelor privatizate şi terenurilor aferente întreprinderilor private”;
 Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localităţile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 94/1998;
 Regulamentul privind licitaţiile cu strigare şi negocierile directe aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1056 din 12 noiembrie 1997;
 Hotărârea Guvernului cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor nr.192 din 20 februarie 1998;
 Regulamentul cu privire la comisiile funciare săteşti, de orăşel, orăşeneşti şi raionale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.130/1992;
 Dr. Ala Climova, Inga Grecu-Stăvilă “În ajutorul registratorului oficiului cadastral teritorial” Chişinău 2001;
 O. И. Крассов “Земельное право Современной России” изд.”Дело” Москва 2003;
 “Земельное право”- учебник С. А. Боголюбова изд. “Проспект” Москва 2003;
 Комментарий к земельному кодексу Российской Федерации Москва 2002;
 Dr. Radu I. Motica, Dr. Anton Trăilescu “Dreptul funciar, amenajarea teritoriului şi protecţia mediului” Bucureşti 1999;
 C. Hamagiu, I. Rosetti, A. Băicoianu “Tratat de drept civil român” vol.2;
 Legea României nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor;
 Iurie Fala, I. Botnarenco, M. Alexei “Arenda şi vânzarea-cumpărarea terenurilor cu destinaţie agricolă” Chişinău 1998;
 Cadastrul—Buletin informativ al Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru :- nr.7(13) iulie 2001 “În discuţie –piaţa funciară în Moldova” ;
- nr.5(11) mai 2001 “Am intrat în perioada postprivatizaţională”;
- nr.2(8) august 2000 “Finalizarea privatizării ar fi fost problematică”;
- nr.2(8) august 2000 “În stânga Nistrului a avut loc o consfătuire în problema privatizării”;

INTRODUCERE:
Mi-am ales această pentru că este o temă actuală şi destul de controversată.
Este o temă amplă şi des întîlnită în viaţa cotidiană.
Reforma funciară, ca parte componentă a reformei economice are drept scop privatizarea terenurilor proprietate publică (trecerea terenurilor din proprietate publică în proprietate privată a cetăţenilor şi asociaţiilor), constituirea proprietăţii private şi legalizarea dreptului de proprietate asupra terenului.

CUPRINS:
CAPITOLUL I :
§ 1. Caracteristica privatizării terenurilor – ca bază componentă a reformei funciare.
a. Domeniul şi obiectivele privatizării
b. Participanţii la procesul de privatizare
c. Organizarea procesului de privatizare
d. Modalităţile de efectuare a privatizării
e. Privatizarea prin concursuri, negocieri directe şi licitaţii
f. Privatizarea la un preţ simbolic
§ 2. Etapele de implementare a privatizării terenurilor în Republica Moldova

Capitolul II. Privatizarea terenurilor proprietate publică ca modalitate de dobîndire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
§ 1. Terenurile proprietate publică cu destinaţie agricolă supuse privatizării gratuite
a. Atribuirea în proprietate privată a cotelor de teren echivalent
b. Transmiterea în proprietate privată a loturilor de pe lângă casă atribuite în extravilanul satului cu statut de grădini
c. Atribuirea în proprietate privată a terenurilor cu destinaţie agricolă rezervate pentru necesităţile dezvoltării sociale a localităţilor rurale

§ 2. Terenurile proprietate publică cu destinaţie agricolă supuse privatizării contra plată prin vânzare-cumpărare
a. Privatizarea (vânzarea-cumpărarea) terenurilor aflate în folosinţa membrilor întovărăşirilor pomicole
b. Privatizarea (vânzarea-cumpărarea) terenurilor cu destinaţie agricolă din fondul de rezervă al statului
c. Privatizarea (vânzarea-cumpărarea) terenurilor cu destinaţie agricolă aferente construcţiilor proprietate privată folosite în scopul producţiei agricole şi agroindustriale
§ 3. Terenurile proprietate publică destinate construcţiilor supuse privatizării gratuite
§ 4. Terenurile proprietate publică ce nu sunt supuse privatizării

LITERATURA:
1. Climov A., Grecu-Stăvilă I., Teacă I. Constituirea proprietăţii private asupra terenurilor, crearea şi funcţionarea pieţei funciare în Republica Moldova // Chişinău.-2004.
2. Chiriac S., Ghenciu N, Mocanu V. Comentariu al practicii judiciare de repertoriu funciar (Aspecte teoretico-practice)//ASÎIOD „Ex Lege” /Chişinău: Ulysse.-2002.
3. Îndrumar practic privind vânzarea-cumpărarea, schimbul, donarea, arendarea şi moştenirea terenurilor agricole private//TACIS/Agroinform.-Chişinău.-2000.
4. Uţică O., Teacă I. Ghid practic cu privire la tranzacţiile cu terenurile agricole proprietate privată //ACSA/DAI.-Chişinău.-Infohandi.-2004.
5. Аграрное право//Учебник. 2-е изд., испр. и доп./Под ред. проф. Г.Е. Быстрова и проф. М.И. Козыря. М: Юристъ.-1998.
Acte normative:
1. Codul civil al Republicii Moldova (nr.1107-XV din 06.06.2002).
2. Codul funciar al Republicii Moldova (nr.828-XII din 25.12.1991).
3. Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului nr. 1308-XIII din 25.07.1997, Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 57-58/515 din 04.09.1997
4. Legea cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998 (nr.1217-XIII din 25.06.1997).
5. Hotărârea Guvernului despre aprobarea modelelor unice ale documentelor ce confirmă dreptul de proprietate, posesiune şi beneficiere funciară (nr.449 din 29.06.1992).