Cuprins:
CAPITOLUL I
SCURT ISTORIC

CAPITOLUL II
NOŢIUNE. TRĂSĂTURI CARACTERISTICE

CAPITOLUL III
CONDIŢII LA ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ
a). CAPACITATEA JURIDICĂ A SALARIATULUI.INCOMPATIBILITĂŢI.
B).CAPACITATEA JURIDICĂ A PATRONULUI
2. CONSIMŢĂMÂNTUL PĂRŢILOR
3. OBIECT.CAUZĂ

CAPITOLUL IV
CONŢINUTUL

CAPITOLUL V
DURATA

CAPITOLUL VI
FORMA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

CAPITOLUL VII
Situaţii speciale privind încheierea unor contracte de muncă

CONCLUZII:
Această lucrare a încercat o scurtă trecere prin materia contractului individual de muncă, în toate elementele sale. Materialul prezentat nu constituie o creaţie proprie el fiind inspirat din lucrările autorilor consacraţi ai dreptului muncii. Am încercat să cuprind toate opiniile prezente în doctrina românescă în acestă materie, numeroase la număr poate şi din cauza importanţei pe care momentul încheierii contractului individul de muncă îl deţine în cadrul raporturilor ulterioare de muncă.

BIBLIOGRAFIE:
1. ŞERBAN BELIGRĂDEANU – LEGISLAŢIA MUNCII COMENTATĂ,VOL. X, (VOL. 4/1993), BUCUREŞTI, ED. LUMINA LEX, 1994

2. Ş. BELIGRĂDEANU, ÎNCHEIEREA, MODIFICAREA ŞI ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE MUNCĂ, ED. ŞTIINŢIFICĂ ŞI EDAGOGICĂ, BUCUREŞTI, 1970

3. C. BELU, DREPTUL MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE, ED. CUGERO TIGERO, CRAIOVA, 1995

4. E. CRISTOFEANU, TEORIA GENERALĂ A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ, BUCUREŞTI, 1933

5. DUMITRU V. FIROIU, DREPTUL MUNCII ŞI SECURITĂŢII SOCIALE, UNIVERSITATEA INDEPENDENTĂ “DIMITRIE CANTEMIR”, BUCUREŞTI, FAC. DE DREPT CLUJ NAPOCA, VOL. I, 1994

6. EDUARDO GHERA – DIRITTO DEL LAVORO, BARI, CACCUCI EDITORE, 1996

7. SANDA GHIMPU,DREPTUL MUNCII, CASA DE EDITURĂ ŞI PRESĂ “ŞANSA” S.R.L., BUCUREŞTI, 1997

8. SANDA GHIMPU, GH. MOHANU, CONDIŢIILE ÎNCHEIERII CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ, ED. ŞTIINŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ, BUCUREŞTI, 1988

9. SANDA GHIMPU, I. TR. ŞTEFĂNESCU, Ş. BELIGRĂDEANU, GH. MOHANU, DREPTUL MUCII. TRATAT, VOL. II, ED. ŞTIINŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ, BUCUREŞTI, 1978

10. SANDA GHIMPU, ALEXANDRU ŢICLEA, DREPTUL MUNCII , DREPTUL MUNCII, CASA DE EDITURĂ ŞI PRESĂ “ŞANSA” S.R.L., BUCUREŞTI, 1995

11. M. JAMOULLE – LE CONTRAT DU TRAVAIL, TOME II, FACUTE DE DROIT D’ ECONOMIC ET SCIENCES SOCIALE, DE LIEGE, 1986

12. GERARD LYON – CAEN, JEAN PELISSIER, ALAIN SUPIOT, DROIT DU TRAVAIL, DALLOZ, PARIS, 1994

13. IOAN TRAIAN ŞTEFĂNESCU, DREPTUL MUNCII, BUCUREŞTI, ED. LUMINA LEX, BUCUREŞTI, 1997

14. I. T. ŞTEFĂNESCU, CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCĂ, ED. LUMINA LEX, BUCUREŞTI, 1995

15. CODUL CIVIL

16. CODUL MUNCII

17. CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

18. LEGEA 1 DIN 26.3.1970, PRIVIND ORGANIZAREA ŞI DISCIPLINA MUNCII ÎN UNITĂŢILE SOCIALISTE DE STAT

19. LEGEA 1 DIN 7.01.1991, PRIVIND PROTECŢIA SOCIALĂ A ŞOMERILOR ŞI REINTEGRAREA LOR PROFESIONALĂ

20. LEGEA 90/1996 PRIVIND PROTECŢIA MUNCII

21. COLECŢIA REVISTEI “DREPTUL”

Inroducere:
Prin originea sa conceptul de concurenţă s-a format şi este folosit în orice relaţii sociale, în sens general prin concurenţă se înţelege o confruntare între tendinţe adverse, care converg spre acelaşi scop. Totuşi e nevoie de a face deosebire între semnificaţia socială şi cea economică a concurenţei.
Pe plan social, concurenţa semnifică conflictul inter! în cadrul căruia fiecare individ tinde la conservare şi dezvoltarea proprie o asemenea opoziţie competiţională poate exista între interesele individuale şi sociale, între drepturi şi obligaţii, între manifestaţii altruiste şi egoste În viaţa practică, însă, concurenţa înseamnă victoria proprie, condiţionată de înfrângerea adversarului

Cuprins:
Capitolul I.Esenta si functiile concurentei
1.1Esenta
1.2 Functiile concurentei

Capitolul II Tipurile de concurenta
2.1Concurenta perfecta
2.2 Concurenta imperfecta

Capitolul III Legitatile pietei concurentiale
3.1 Legitati generale
3.2 Masurile de prevenire si limitare a concurentei neloiale

Concluzie:
Concurenţa între vânzători face ca în, situaţia care preţul de vânzare al unui vânzător este mai mare ca preţul pieţei, vânzărilor să scadă accentuat. Dacă preţul unui vânzător se află sub preţul pieţei este de aşteptat ca cei cu care se află în concurenţă să-I urmeze mişcare, în caz contrar voi pierde segmentul de piaţă deţinut în favoarea celui care a iniţiat mişcarea.
Intensitatea presiunii concurenţiale asupra preţului unui vânzător depinde în mare măsură de gradul de diferenţiere a acestui produs, în situaţia în care produsul se individualizează prin elemente ce reprezintă un plus de valoarea pentru consumator (design, prestigiu de marcă, reputaţia serviciilor acordate), el "se remarcă" şi se desprinde din grupa produselor ne diferenţiate, presiunea concurenţială se diminuează şi este recunoscut pe piaţă printr-un preţ mai mare.

Bibliografie:
• Ghionea I. “Concurenta neloiala// Tribuna economica” 1996 Nr 47 - pag47,Nr48 - pag 56
• Ghita P. “Concurenta-un drept al economiei de piata //Tribuna economica” 1997 Nr3- pag 26, Nr 4- pag22-23
• Regulamentul cu privire la reglamentarea monopolurilor// Monitorul oficial al RM- 1995
Octombrie Nr59- 60
• Legea RM “Privind limitarea activitatii monopoliste si dezvoltarea concurentei// Moldova Suverana – 1992, 16 apriilie
• Ghionea I. “Evaloarea daunilor in cazlul concurentei neloiale // Tribuna economica” 1996 Nr49- pag45
• Popescu Bogdanescu C. “Concurenta interna-competitivitatea externa// Tribuna economica”,1996 Nr18- pag63
• “Legile si hotaririle adoptate de parlamentul RM” Editura Universitas, Chisinau 1992
• “ABC-ul economie de piata moderne” Nita Dobrota
• “Managementul afacerilor mici si mijlocii”1993
• “Teoria Economica” Andrei Cojohari Chisinau UTM 2004
• “Dictionar de oconomie” Coordonator Nita Dobrota Bucuresti 1999
• Гарелый С. “Доклад о конкурентноспособность разных стран мира” 1995 Nr115- pag1
• Вютих Хаис А. ,Винтер Вальфганг Б. “Конкурентноспособность главных предпрятий // Проблемы теорий и прктики управления”1995 Nr 3 pag 96-112

Introducere:
Marketingul este un instrument al concurenţei, care reprezintă un factor esenţial al mediului înconjurător. La prima vedere, mărfurile concurează între ele, în realitate, însă, concurează întreprinderile care produc şi vând aceste mărfuri. De aceea cunoaşterea subiectului şi obiectului concurenţei permite să se facă o argumentare a nivelului competitivităţii mărfurilor. Procesul de asigurarea a competitivităţii mărfii este prezentat în schema nr.1.

Cuprins:
Capitolul 1. Viziunea agentului economic asupra concurenţei
1.1 Concurenţa la nivelul sectorului de activitate
1.2 Concurenţa la nivelul pieţei
1.3 Construirea sistemului de culegere a informaţiilor

Capitolul 2. Abordarea strategiei de marketing
2.1 Strategia leadership în privinţa costului
2.2 Strategia de diferenţiere
2.3 Strategia orientată (focalizată)
2.4 Strategia integrată a costului redus şi a diferenţierii

Concluzii:
Legătura dintre marketing şi concurenţă este foarte strânsă, deoarece marketingul dă naştere concurenţei şi, totodată, înviorează lupta concurenţială.
Antreprenorul deseori activează pe piaţă în condiţii de concurenţă. Succesul pe piaţă îl are acel agent economic, care a atras atenţia consumatorilor potenţiali în modul cel mai reuşit, a diversificat sortimentul producţiei fabricate, şi-a concentrat toate eforturile pentru cucerirea unor noi segmente ale pieţei.

Bibliografie:
1. Tribuna economică, Bucureşti, 1997, nr.50, 51, 52.
2. Tribuna economică, Bucureşti, 1998, nr.1, 3, 5, 6.
3. Nicolae Postăvaru, "Curs de marketing”, Editura Bucureşti, 1997.
4. Demetrescu, M.,C., "Mecanismele decizionale în marketing”, Editura Politică, Bucureşti, 1993.
5. Patriche, D., "Marketing industrial”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1977.

Întroducere:
În teoria şi practica economică, salariul ocupă un loc deosebit de important.Termenul ca atare este de origine latină. Salarium era suma ce se plătea fiecărui soldat roman pentru cumpărarea sării. Soldatul era un om dependent şi i se acorda salarium, în virtutea acestei dependenţe un om liber nu primea salarium. Termenul s-a păstrat în timp şi a căpătat sensul de venit al unui om care este dependent de altul, fie juridic, fie economic.
Salariul apare ca venit ce revine factorului muncă datorită participării nemijlocite a lui la activitatea economică.

PLANUL:
CONCEPTUL, NATURA ŞI FORMELE SALARIULUI
1.1. Conceptul şi natura salariului
1.2. Formele de salariu

Bibliografie:
1)Niţă Dobrotă, “Economia politică” , Bucureşti 1992
2)I. Creţoiu, “Economia politică” , Bucureşti 1994
3)V.I. Cornescu, “Costuri şi venituri în economia de piaţă”, Chişinău 1992
4)V. Nichita, “Economia politică” , Bucureşti 1992
5)A. Smith, “Avuţia naţiunilor” , vol.1, Chişinău 1992
6)S. Postolache, “Dicţionar de economie” , Chişinău 1996

Introducere:
Până în anii 1980, conceptul de securitate avea un rol subsidiar, în analizele geopolitice, fiind dezvoltat cu precădere în domeniul militar, în cadrul studiilor strategice.
În domeniul relaţiilor internaţionale, nu există o şcoală de gândire coerentă care să dezvolte acest concept, el fiind relaţionat cu principalele concepte care sunt dezvoltate în şcolile relaţiilor internaţionale. Astfel, se pot distinge două abordări care au dominat gândirea referitoare la problema securităţii naţionale, până în anii '80:

Cuprins:
Capitolul 1. Evoluţia conceptului de securitate în ultimele decenii
1.1. Evoluţia conceputului de securitate în anii 80
1.2. Evoluţia conceputului de securitate în anii 90

Capitolul 2. Aspecte politice ale securităţii naţionale ale Republicii Moldova
2.1. NATO – direcţie strategică a Republicii Moldova în vederea menţinerii securităţii naţionale
2.2. Conflictul transnistrean – miza strategiei la Marea Neagră

Concluzie:
În concluzie, în orice dezbatere despre plasarea unei ţări într-un areal de securitate, miza crucială rămâne reacţia populaţiei, a societăţii, a liderilor de opinie. Din acest punct de vedere, o dezbatere mai consistentă la Chişinău pe chestiunea opţiunilor de securitate a R. Moldova se impune cu necesitate. Este evident astăzi că aşa numită „neutralitate” e un anacronism fără miză şi fără valoare. Alternativele trebuie cercetate, iar singura opţiune viabila – miza NATO – este una care nu a fost explicată sau dezbătută îndeajuns. Decizia trebuie fundamentată pe dezbatere serioasă, nu etichete sau şabloane politice formulate apodictic.

Bibliografie:
1. BARRY BUZAN, "Popoarele, statele si teama", Editura Cartier, 2000
2. Wolfers Arnold, "Securitatea nationala ca simbol ambiguu" , "Discord and Collaboration 7", Baltimore, Johns Hopkins University Press, 1962
3. KENNETH WALTZ, citat de BARRY BUZAN, op.cit.,
4. SCALAPINO R., "Asian Security Issues: Regional and Global",
5. Berkeley, „Institute for East Asian Studies”, 1988.
6. WRIGHT JOANNE, "Northern Ireland - A British Isles Security Complex", Terrorism and Political Violence,vol. 5, nr.4, 1993,
7. KENNETH WALTZ, "Man, the State and War: A Theoretical Analysis", Columbia University Press, 1954, tradusa in limba romana de Mihaela Sadovschi: Kenneth Waltz "Omul, statul si razboiul. O analiza teoretica", Ed. Institutul European, Iasi, 2001
8. BROOKS STEPHEN, Power, Globalizations, and the End of the Cold War, Intenational security, 2000/2001, vol.25, nr.3.
9. COPELAND DALE, The Constructivist Challenge to Structural Realism, International Security, Vol.25, nr.2, 2000.
10. Security Communities, edit. EMANUEL ADLER si MICHAEL BARNETT, Cambridge; Cambridge University Press, 1998.
11. MIKE M. MOCHIZUKI si MICHAEL O'HANLON, " A Liberal Vision for the U.S. –Japan Alliance", Survival, vol.40, nr.2, 1998.
12. J. ANN TICKNER, "Gender in International Relations: Perspectives on Achieving Global Security" (New York: Columbia University Press, 1992), Capitolul 2: 'Man, the State, and War: Gendered Perspectives on National Security'.
13. LENE HANSEN, "A Case for Seduction? Evaluating the Poststructuralist Conceptualization of Security", Cooperation and Conflict, vol.32, nr.4, 1997
14. BRIAN L. JOB (coord.) "The Insecurity Dilemma: National Security of Third World States", Capitolul 1: Job, 'The Insecurity Dilemma: National, Regime, and State Securities in the Third World'
15. KEITH KRAUSE, "Critical Theory and Security Studies", Cooperation and Conflict, vol.33, nr.3, 1998
16. Asmus, Ronald D. and Nurick, Robert C. (1996) „NATO Enlargement and the Baltic States”, Survival 382, no. 2, Summer: 121-142.
17. Badescu, Ilie, Dungaciu, Dan (1995), Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea Albastra, 2 vol., Bucuresti.
18. Booth, Ken (1991), „Security and Emancipation”, in Review of International Studies, vol 17, No. 4.
19. Bugajski, Janusz (2004), „Putin’s doctrine in the New East Euope”, CSIS, Budapest Foreign Policy
20. Club, February 19, ttp://foundation.moldova.org/stiri/eng/498/.
21. Emerson, Michael (2001), The Elephant and the Bear: The European Union, Russia and their Near Abroads, Brussels, CEPS, 2001.
22. Hough, Peter (2004), Understanding Global security, Routledge, Taylor and New York.
23. Lejins, Atis and Ozolina, Žaneta eds. (1997), Small States in a Turbulent Environment: The Baltic Perspective, Riga: Latvian Institute of International Affairs.
24. Puheloinen, Ari (1997), Russia's Geopolitical Interests in the Baltic Area, Cambridge, MA: Center for International Affairs, Harvard University.
25. Quo Vadis? NATO and the Baltic States (1996), Conference Proceedings published by the Konrad Adenauer Foundation and the Latvian Institute of International Affairs, Riga, Latvia, 7 December.
26. Tassinari, Fabrizio Mare (2004), Europaeum Baltic Sea Region Security and Cooperation from post-Wall to post-Enlargement Europe, Department of Political Science University of Copenhagen.
27. POLITICAL & SECURITY STATEWATCH Monthly bulletin on Moldova issued by IDIS VIITORUL
28. www.moldova.org
29. Colectia revistei Lumea Magazin, 2003-2004.
30. Agentia FLUX, Chisinau.
31. Galaju Ion, Toma Andrei „Principalii indicatori ai securităţii statului” Chişinău 2002
32. Coşelev Natalia „Conceptul de securitate economică” Chişinău 2001
33. Toma Andrei „Unele aspecte ale securităţii economice a statului în condiţiile globalizării” Chişinău 2002
34. Pungă Lilian „NATO: crearea unui nou sistem de securitate” // Moldova şi Lumea nr.9/10. a.1998
35. Guţu Ion „Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa în contextul noii arhitecturi a Uniunii Europene şi NATO” Chişinău 2002.

Conţinut

Introducere:
Agricultura Moldovei în anii de reformare a suferit schimbări serioase în ce priveşte relaţiile de proprietate, forme de organizare a producţiei, tehnologii aplicate, structura şi volumul producţiei agricole. Cu părere de rău aceste schimbări nu au adus rezultate bune, cel puţin la etapa actuală de reformare.
Ca consecinţă directă a reformărilor nereuşite în agricultură s-a agravat brusc şi starea economico-financiară a întreprinderilor de prelucrare a materiei prime agricole. O mare parte din acestea se află acum în stare de faliment, altele funcţionează cu un coeficient al folosirii capacităţilor existente sub nivel de 30 la sută. Volumul de producţie al industriei prelucrătoare ani la rând este în permanentă scădere, nu se fac investiţii, s-a micşorat radical numărul angajaţilor. Toate acestea au dus la micşorarea potenţialului de export al ţării, fapt care provoacă înrăutăţirea bilanţului de comerţ exterior, ba chiar şi slăbirea poziţiei leului moldovenesc faţă de alte valute străine.

Cuprins:
Cap.I Scopul şi sarcini principale

Cap.II Starea actuală a industriei prelucrătoare
- 2.1 Ramura tutunului
- 2.2 Procesarea sfeclei de zahăr
- 2.3 Ramura de panificaţie
- 2.4 Extracţia uleiului vegetal
- 2.5 S.A. “Fabrica de drojdii din Chişinău”
- 2.6 Ramura de cofetărie
- 2.7 Ramura de parfumerie şi cosmetică
- 2.8 Ramura de conserve
- 2.9 Ramura industrializării cărnii şi laptelui

Cap.III Restructurarea întreprinderilor prelucrătoare
3.1Crearea întreprinderilor mixte
3.2 Crearea grupurilor financiar-industriale
3.3 Crearea holdingurilor
3.4 Crearea filialelor şi reţelei de achiziţie
3.5. Restructurarea întreprinderilor

Cap.IV Perfecţionarea managerială

Cap.V Investigaţiile în domeniul marketingului

Cap.VI Nivelul de competiţie
6.1 Producţia organică, ecologic pură
6.2 Standardizarea, licenţiere şi certificare
6.3 Legislaţia protecţionistă, politica fiscală şi vamală
6.4 Politica de investiţii

Cap.VII Asigurarea ştiinţifică şi tehnologică, diversificarea producţiei şi activităţii
7.1 Asigurarea ştiinţifică
7.2 Implementarea tehnologiilor noi
7.3 Diversificarea producţiei
7.4 Diversificarea activităţii

INTRODUCERE:
„Există o mişcare progresistă care s-a transmis, fără întrerupere istorică de la an la an, de la o generaţie la alta, o sporire a bogăţiei, o creştere a ceea ce se numeşte prosperitate materială. Toate naţiunile pe care noi le numim în mod obişnuit civilizate îşi sporesc producţia şi populaţia.”
(John Stuart Mill)
Parte integrată a teoriei reproducţiei, teoria creşterii economice polarizează în jurul său atenţia a tot mai multor instituţii şi a numeroşi cercetători din domeniile care vizează teoria şi practica economică. Ea a fost generată de necesitatea întregirii teoriei reproducţiei, mai ales sub aspectul înţelegerii mecanismului funcţional al economiei si al fundamentării deciziilor privitoare la planificarea curentă şi de

PLANUL:
1. Conceptul creşterii economice
1.1 Factorii creşterii economice în R.M
2. Modele creşterii economice
3. Conceptul de creştere economică în viziunea doctrinelor economice

ÎNCHEIERE:
În prezenta lucrare, deşi insuficienta pentru a pretinde la un studiu, m-am stăruit sa ating conceptul creşterii economice, factorii ce-l determina, modelele şi teoriile economice privitoare la creşterea economica, modelele matematice şi doctrinele privitoare la ea. Este necesar de menţionat ca problema creşterii economice este deosebit de importanta în perioada noastră deoarece Republica Moldova se afla intr-o adîncă criza economica şi sarcina studiilor universitare economice este anume "Pregătirea specialiştilor de profil economic capabili sa amelioreze situaţia data".

BIBLTOGRAFIE:
1. Niţă Dobroda „Economix” (Bucureşti, 1993)
2. Ion Ignat, Neculai Clipă „Economia politică” (1998)
3. Niţă Dobroda „Dicţionar de economie”
4. Niţă Dobroda „Economia politică” (1997)
5. Dobrescu Emilian „Ritmul creşterii economice teorie şi analize”
6. Suta Seleţian Sultana „Doctrine şi curente în Gîndirea economiei modernă şi contemporană” (Bucureşti, 1992)
7. S.Popescu Gheorghe „Fundamentul gîndirii economice” (Oradea, 1993)
8. . N.Clipa „Fenomenul şi teoriile creşterii economice în capitalism” (Iaşi, 1989)
9. Angelescu Coralla „Economia politică” (Bucureşti, 1995)

INTRODUCERE:
Comunicarea este o activitate fundamentală a vieţii unei întreprinderi. Ea necesită atenţie şi rigoare, ca şi celelalte funcţii: tehnică şi de personal, comercială şi financiară. Funcţia de comunicare managerială în Republica Moldova este în curs de asimilare pentru unele întreprinderi, apărînd ca o funcţie strategică.
Actualmente, în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, apare un aspect nou în relaţiile dintre manageri şi subalterni. Managerii moderni trebuie să înveţe să comunice cu clienţii, mass-media, guvernele şi antreprenorii străini. De aceea, de la ei se cere competenţa şi o cultură a comunicării. Acestea presupun respectarea anumitor principii de comunicare: gîndirea corectă a informaţiei transmise, respectarea politeţei în relaţiile cu subalternii şi partenerii de afaceri.

CUPRINS:
Capitolul I. Comunicarea in cadrul organizatiei.
1.1 Esenta comunicarii.
1.2 Elementele procesului comunicarii.
1.3 Tipologia comunicarii.

Capitolul II. Structura comunicarii organizationale.
2.1 Procesul de comunicare.
2.2 Factorii de influenta.

Capitolul III. Obstacole ale procesului comunicarii eficiente.

Capitolul IV. Metode si tehnici de perfectionare si dezvoltare a comunicarii.

ÎNCHEIERE:
Comunicarea reprezintă o necesitate obiectivă pe tot parcursul activităţii unităţilor economice. Statistica demonstreazăcă agenţii economici rezervă comunicării 50%-90% din bugetul lor de timp. Aşa dar, comunicarea în prezent constituie 90% din informaţia percepută de individ, însăşi informaşia reprezintînd 99% din succesul afacerii.
Arta de a comunica are două puncte de reper: transmiterea informaţiei le perceperea ei. Îmreună ele constituie arta da a vorbi şi de a asculta. Evidenţiem că „ascultarea” reprezintă nu numai o tehnică de comunicare, dar şi un element de o maximă importanţă pentru reuşita comunicării. De asemenea, de capacitatea de a exprima şi de intelectul agentului economic va depinde rezultatul negocierilor.

BIBLIOGRAFIA:
1 Borza A. Managementul resurselor umane, Cluj, 1999.
2 Burduş E. Fundamentele managementului organizaţiei, Bucureşti, 1999.
3 Burlacu N. Management, Chişinău, 2000.
4 Crăciun C. Comunicarea în administrarea publică, Chişinău, 1998.
5 Cuilenburg J.J. Ştiinţa comunicării, Bucureşti, 2000.
6 Graur E. Comunicarea în societăţile pe acţiuni. Chişinău 2001
7 Luca Gabriel - Petru Management general, Iaşi, 1993.
8 Manolescu N. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1998.
9 Marin C. Comunicare instituţională: studiu, Chişinău, 1998.
10 Mathis R. L. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1997.
11 Munteanu R. Reformele economice în Republica Moldova şi România, Chişinău, 1998.
12 Nicolescu O. Management, Bucureşti, 1997.
13 Palii A. Cultura comunicării, Chişinău, 1999.
14 Petrescu I. Management general, Bucureşti, 1993.
15 Pitariu Horia D. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1994.
16 Prutianu Ş. Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi, 1998.
17 Prutianu Ş. Negocierea şi analiza tranzacţională, Iaşi, 1996.
18 Rees D. Arta managementului, Bucureşti, 1996.
19 Rotaru A. Managementul resurselor umane, Iaşi, 1994.
20 Stanton N. Comunicarea, Bucureşti, 1995.
21 Voiculescu D. Negocierea - formă de comunicare, Bucureşti, 1998.
22 T. Zorlentan, E. Burdus, G. Capralescu, “Managementul organizatiei”, Editura economuca, 1998.
23 Kotler Ph. Managementul marketingului, Bucureşti, 1999.
24 Academia de Studii Economice din Moldova, „Arta comunicarii – necesitate strigenta in societatea contemporana”, Editura A.S.E.M.,Chisinau, 2000.

Cuprins:
REALITATEA COMUNICĂRII
Comunicarea în cadrul grupului
REUNIREA
SEPARAREA
DISTORSIUNEA COMUNICĂRII
NORMELE DE GRUP ŞI CONFORMAREA MEMBRILOR
ROLURILE ŞI JUCAREA ACESTORA ÎN CADRUL GRUPULUI

BIBLIOGRAFIE:
Soitu, Laurentiu, Pedagogia comunicarii, Institutul European, Bucuresti, 2002
Soitu, Laurentiu, Pedagogia educationala, Editura Universitatii Al.I. Cuza, Iasi, 2002
Panisoara, Ion Ovidiu, Comunicare eficienta, Editura Polirom, Iasi, 2003
Dinu, M, Comunicarea-repere fundamentale, Editura Stiintifica,, Bucuresti, 1997
Popescu, D, Arta de a comunica, Editura Economica, Bucuresti, 1998

Introducere:
Comunicarea este o activitate fundamentală a vieţii unei întreprinderi. Ea necesită atenţie şi rigoare, ca şi celelalte funcţii: tehnică şi de personal, comercială şi financiară. Funcţia de comunicare managerială în Republica Moldova este în curs de asimilare pentru unele întreprinderi, apărînd ca o funcţie strategică.

Plan:
Capitolul I. Noţiunea de comunicare
1.1. Elementele procesului de comunicare
1.2. Comunicarea ca o substanţa a societăţii

Capitolul II. Comunicarea – element central de promovare al imaginii
2.1. Comunicarea ca concept de promovare
2.2. Elementele fundamentale a procesului de comunicare

Capitolul III. Metode şi tehnici de promovare şi dezvoltare a comunicării

Concluzie:
Comunicarea reprezintă o necesitate obiectivă pe tot parcursul activităţii unităţilor economice. Statistica demonstreazăcă agenţii economici rezervă comunicării 50%-90% din bugetul lor de timp. Aşa dar, comunicarea în prezent constituie 90% din informaţia percepută de individ, însăşi informaşia reprezintînd 99% din succesul afacerii.
Comunicarea are două puncte de reper: transmiterea informaţiei le perceperea ei. Împreună ele constituie imaginea.

Bibliografie:
1. Şoitu Laurenţiu, Comunicare şi acţiune, Institutul European Iaşi, 1997.
2. Daniel Bougnoux, Introducere în ştiinţele Comunicării, traducere de Violeta Vintilescu, Polirom, 2000.
3. Goddard, Angela, Limbajul Publicităţii, Traducere de Bianca şi Albert Borbely, Polirom 2000.
4. Doru Pop, Introducere în teoria relaţiilor publice, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2000.
5. Denis McQuail, “Comunicarea”, Ed. Institutul European, Iaşi, 1999.
6. Burduş E. Fundamentele managementului organizaţiei, Bucureşti, 1999.
7. Burlacu N. Management, Chişinău, 2000.
8. Crăciun C. Comunicarea în administrarea publică, Chişinău, 1998.
9. Cuilenburg J.J. Ştiinţa comunicării, Bucureşti, 2000.
10. Graur E. Comunicarea în societăţile pe acţiuni. Chişinău 2001
11. Manolescu N. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1998.
12. Marin C. Comunicare instituţională: studiu, Chişinău, 1998.
13. Mathis R. L. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1997.
14. Munteanu R. Reformele economice în Republica Moldova şi România, Chişinău, 1998.
15. Nicolescu O. Management, Bucureşti, 1997.
16. Palii A. Cultura comunicării, Chişinău, 1999.
17. Petrescu I. Management general, Bucureşti, 1993.
18. Pitariu Horia D. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1994.
19. Prutianu Ş. Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi, 1998.
20. Stanton N. Comunicarea, Bucureşti, 1995.
21. Voiculescu D. Negocierea - formă de comunicare, Bucureşti, 1998.
22. Academia de Studii Economice din Moldova, „Arta comunicarii – necesitate strigenta in societatea contemporana”, Editura A.S.E.M.,Chisinau, 2000.

Introducere:
Mecanismul economiei de piaţa presupune prin definiţie existenţa unor agenţi economici (producători, cumpărători, intermediari, bănci, agenţii comerciale etc.) autonomi şi lideri în a alege între mai multe alternative.
O trăsătura a economiei de piaţa o constituie confruntarea permanentă a cererii si ofertei de mărfuri. In cadrul economiei de piaţa, agenţii economici independenţi si egali, îşi exercită totalitatea funcţiilor prin care pot fiinţa ca elemente autore-productibile ale organismului economic pe baza relaţiilor voluntare stabilite între ei, relaţii care formează mecanismul de autoreglare prin intermediul cererii si ofertei de factori de producţie, bunuri de consum sub formă de mărfuri si monedă.

Plan:
Capitolul I. Concurenţa: componentă obligatorie a economiei de piaţă
1.1. Rolul concurenţei libere asupra strategiilor de firmă
1.2. Tipuri de concurenţă
1.3. Specificul legislaţiei în domeniul concurenţei la nivelul Uniunii Europene

Capitolul II. Caracteristica pieţei cu concurenţă perfectă
2.1. Formarea preţurilor în condiţiile concurenţei perfecte. Condiţia de maximizare a profitului firmei
2.2. Volumul ofertei în perioada de scurtă durată
2.3. Oferta în perioada de lungă durată
2.4. Eficienţa repartiţiei resurselor

Concluzie:
Orice firmă este organizată şi funcţionează pentru a obţine profit. In această activitate firma se confruntă permanent cu piaţa şi intră in relaţii de piaţă. Deci, piaţa este componenta de bază a funcţionării oricărei firme, indiferent de tipul şi de profitul ei. Prin intermediul pieţei se creează raporturile dintre producţie şi consum, dintre ofertă şi preţ. Deci, pentru asigurarea funcţionării cu succes a unei firme, pe prim plan se pune studierea şi cunoaşterea pieţei.

Bibliografie:
1. Balaure, V– „Marketing. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită”, Editura Uranus, Bucureşti, 2002.
2. Pelkmans, Jacques – „Integrare europeană – Metode şi analiză economică”, Ediţia a doua, Institutul European din România, Bucureşti 2003;”
3. Florescu, C., Mâlcomete, P. Şi Pop, N. Al. – op.cit., 2003.
4. Păun, V. „Competitivitate prin informaţie”, Editura Pideia, Bucureşti, 2006;
5. Miron, D. „Economia integrării europene”, Editura Luceafărul, Bucureşti 2002;
6. Bădulescu Alina „Microeconomie” , Editura Expert, Bucureşti 2002.
7. Doltu Claudia „Economie ( microeconomie şi macroeconomie)” ,Editura ASE , Bucureşti 2004.
8. Cara Elena „Microeconomie aplicată”, Chişinău 1998.
9. Umaneţ Valeriu „Economie politică”, Editura U.S.M., Chişinău 2004.
10. Zbîrciog Valeriu „Microeconomie aplicată”, Editura Evrica, Chişinău 2001.
11. Oprescu Gheorghe „Microeconomie-macroeconomie”, Editura Economică, Bucureşti 2000.
12. Marin Dumitru, Stancu S. „Microeconomie aplicaţii”, Editura ASE, Bucureşti 2000.
13. Capanu I., Anghelache C. „Indicatorii economici penru managementul micro şi macro economic”, Editura Economica, Bucureşti 2000.
14. Raşcă Lavinia „Teorie şi practică în economie”, Editura ASE, Bucureşti 2002.
15. Cara Elena „Microeconomie -îndrumar metodic”, Chişinău 1996.

Introducere:
Mecanismul economiei de piaţa presupune prin definiţie existenţa unor agenţi economici (producători, cumpărători, intermediari, bănci, agenţii comerciale etc.) autonomi şi lideri în a alege între mai multe alternative.
O trăsătura a economiei de piaţa o constituie confruntarea permanentă a cererii si ofertei de mărfuri. In cadrul economiei de piaţa, agenţii economici independenţi si egali, îşi exercită totalitatea funcţiilor prin care pot fiinţa ca elemente autore-productibile ale organismului economic pe baza relaţiilor voluntare stabilite între ei, relaţii care formează mecanismul de autoreglare prin intermediul cererii si ofertei de factori de producţie, bunuri de consum sub formă de mărfuri si monedă.

Plan:

Capitolul I. Concurenţa: componentă obligatorie a economiei de piaţă
1.1. Rolul concurenţei libere asupra strategiilor de firmă
1.2. Tipuri de concurenţă
1.3. Specificul legislaţiei în domeniul concurenţei la nivelul Uniunii Europene

Capitolul II. Caracteristica pieţei cu concurenţă perfectă

Capitolul III. Formarea preţurilor în condiţiile concurenţei perfecte. Condiţia de maximizare a profitului firmei
3.1. Volumul ofertei în perioada de scurtă durată
3.2. Oferta în perioada de lungă durată
3.3. Eficienţa repartiţiei resurselor

Concluzie:
Orice firmă este organizată şi funcţionează pentru a obţine profit. In această activitate firma se confruntă permanent cu piaţa şi intră in relaţii de piaţă. Deci, piaţa este componenta de bază a funcţionării oricărei firme, indiferent de tipul şi de profitul ei. Prin intermediul pieţei se creează raporturile dintre producţie şi consum, dintre ofertă şi preţ. Deci, pentru asigurarea funcţionării cu succes a unei firme, pe prim plan se pune studierea şi cunoaşterea pieţei.

Bibliografie:
1. Balaure, V– „Marketing. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită”, Editura Uranus, Bucureşti, 2002.
2. Pelkmans, Jacques – „Integrare europeană – Metode şi analiză economică”, Ediţia a doua, Institutul European din România, Bucureşti 2003;”
3. Florescu, C., Mâlcomete, P. Şi Pop, N. Al. – op.cit., 2003.
4. Păun, V. „Competitivitate prin informaţie”, Editura Pideia, Bucureşti, 2006;
5. Miron, D. „Economia integrării europene”, Editura Luceafărul, Bucureşti 2002;
6. Bădulescu Alina „Microeconomie” , Editura Expert, Bucureşti 2002.
7. Doltu Claudia „Economie ( microeconomie şi macroeconomie)” ,Editura ASE , Bucureşti 2004.
8. Cara Elena „Microeconomie aplicată”, Chişinău 1998.
9. Umaneţ Valeriu „Economie politică”, Editura U.S.M., Chişinău 2004.
10. Zbîrciog Valeriu „Microeconomie aplicată”, Editura Evrica, Chişinău 2001.
11. Oprescu Gheorghe „Microeconomie-macroeconomie”, Editura Economică, Bucureşti 2000.
12. Marin Dumitru, Stancu S. „Microeconomie aplicaţii”, Editura ASE, Bucureşti 2000.
13. Capanu I., Anghelache C. „Indicatorii economici penru managementul micro şi macro economic”, Editura Economica, Bucureşti 2000.
14. Raşcă Lavinia „Teorie şi practică în economie”, Editura ASE, Bucureşti 2002.
15. Cara Elena „Microeconomie -îndrumar metodic”, Chişinău 1996.

Cuprins:

Capitol 1
Prezentarea produsului
Scurt istoric. Produs.Cerere.Oferta.Distributie

Capitolul II
2.1 Procesul decisional de cumparare
2.2 Constientizarea nevoii
2.3Cautarea, evaluarea, cumpararea

Capitolul III
3.1 Influiente asupra procesului decisional de cumparare.
3.2 Influiente psihologice
3.3 Influiente socio-culturale
3.4 Influiente situationale
3.5 Influienta mixului

Capitolul IV
4.0 Orientarea de marketing

Capitolul V
5.0 Tendinte privind comportamentul


BIBLIOGRAFIE:
1. Managementul Marketingului de Kotler Philip, Editura Polirom, Bucureşti, 1998

2.Marketing de Emil Maxim, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2003

3. Suporturile de curs la obiectele Comportamentul Consumatorului si Publicitate si promovare.

4.Reviste de frumuseţe.

5. Internet

Introducere:
Etapa în care trăim se caracterizează printr-un ritm vioi al schimbărilor, al mutaţiilor de tot felul şi nu există, deocamdată, nici un indiciu că el va încetini.
În acest interval de timp mediul economic nu stă pe loc, el este într-o continuă evoluţie. Apar noi transformări, astfel încât atunci când noul sistem e gata să funcţioneze, datele sunt iarăşi modificate, iar agentul economic riscă să fie la fel de neadaptat şi nepregătit.
În acest scop, un rol deosebit de important îi revine analizei economico-financiare, care prin abordările şi tehnicile ei contribuie la diagnosticarea stării diferitor fenomene, a cauzelor lor şi implicit acţiunii de reglare şi dezvoltare pe un orizont de timp.

PLANUL TEZEI:
§1.Rolul, sarcinile şi sursele informaţionale ale analizei cheltuielilor perioadei în unităţile comerciale;
§2.Analiza structurii şi dinamicii cheltuielilor perioadei de gestiune în unităţile comerciale;
§3.Analiza cheltuielilor comerciale în unităţile comerciale;
§4.Analiza cheltuielilor generale şi administrative în unităţile comerciale;
§5.Analiza altor cheltuieli operaţionale în unităţile comerciale

Bibliografie:
1. Standardul Naţional de Contabilitate nr.3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”;
2. Coord. Nederiţă Alexandru „Contabilitatea financiară (manual)”; Chişinău; ACAP 1999;
3. Botnari Nadejda „Activitatea financiară – instrument de apreciere şi fundamentare a strategiilor financiare în întreprinderile industriale”; Chişinău; ASEM 2000;
4. Mihăilă Tatiana „Diagnosticul şi metoda aprecierii rezultatelor financiare ale unităţilor economice în contextul restructurării întreprinderilor”; Chişinău; ASEM 2001;
5. М.И.Чавдарь „Настольная книга бухгалтера (Справочно-практическое пособие)”; Кишинэу; «Vivar-Editor» O.O.O. 2001;
6. Instrucţiune privind modul de îndeplinire a Raporului statistic nr.5-C „Consumurile şi cheltuielile întreprinderii”, aprobată prin ordinul D.A.S.S. al RM nr. 18 din 21 martie 2001;
7. Revista „Contabilitate şi audit” nr.7/1996 (Vl.Bălănuţă); nr.6/1997 (Vl.Bălănuţă); nr. 4/1999 (Al.Nederiţă, Nat.Ţiriulinicov ş.a.) şi nr.4/2001 (Ю.Мокану);
8. Revista „Finanţe, credit, contabilitate” nr.5/1997 (Monica Iosif „Analiza cheltuielilor agenţilor economici”);
9. „Noul sistem contabil al agenţilor economici din Republica Moldova” volumul 2; Chişinău 1999.

Introducere:
Problema complicitatii este una din problemele importante a dreptului penal si are o importanta pentru trimiterile la justitie, perfectarea de mai departe a legislatiei penale, cercetarea celor mai actuale si complicate probleme a normelor penale si a institutelor la baza caruia se afla practica luptei cu criminalitatea.
Pericolul social sporit al actiunilor la complicitate se stabileste prin aceea, ca in multe cazuri usureaza savarsirea infractiunii, ascunderea urmelor, bunurile dobandite pe cale criminala, creand posibilitatea cauzarii considerabile a daunelor obiectelor ocrotite de normele de drept si in fine apare pericolul social a legaturii cauzale mai multe persoane.

Cuprins:
Titlul I. Notiune de complicitate la infractiune
1. Tipurile de complicitate la infractiune
2. Semnul subiectiv al complicitatii la infractiune
3. Semnul obiectiv al complicitatii la infractiune

Titlul II. Caracteristica formelor complicitatii la infractiune
1. Principala clasificare a complicitatii dupa tip si forma
2.Coplicitatea fara intelegere prealabila
3. Complicitatea cu intelegere prealabila
4. Grupul organizat
5. Organizatia criminala

Titlul III. Raspunderea penala a complicilor
1.Excesul de autor
2. Complicitatea nereusita
3. Renuntarea benevola

B i b l i o g r a f i a :
1. А.Ф. Зелинский "Сучастие в преступление" Волгоград , 1971
2. Г.А. Кригер, П.И. Гришаев "Соучастие по советскому угаловному праву", Москва 1959
3. М.И.Ковалев "Соучастие в преступление" , Свердловск 1962
4. Н.П. Иванов "Понятие и формы соучастия в советском угаловным право", Саратов, 1991
5. Н.Г. Угреладзе " Криминалистическая характеристика соучастие в преступлени" , Тибилиси 1975
6. Е.А. Смирнова, А.Ш.Якунова "Советское угаловное право" Киев 1973
7. В.М. Быков "Преступная криминалистическая проблема" , Узбекистан 1991
8. П.И. Карпец "Индивидуализация наказания в советском угаловномправе", Москва 1961
9. П.Ф. Тельнов "Кто отвечает за соучастие в преступлении", Москва 1981
10. В.А.Владимиров "Преступление совершино соучастниками", Москва 1961
11. П.Ф. Ушаков "Груповое преступление и смеженые с ними формы преступной деятельности", Калинин 1978
12. А.А. Пионтсовский "Курс советского уголовного право" , том. 6 "Наказание" Москва 1970
13. А.И. Долговой "Криминалогия" Москва 1997
14. Ф.Г. Бурчак "Учение о соучастие по советскому угаловному праву" , Киев 1969
15. А.М. Царедградцев "Актуальные проблемы борьбы с групповой преступностью" Омск 1983
16. Р.Р. Галикбару "Групповое преступление", Свердловск 1973
17. А.А. Пионтовский "Курс советского угаловного право" , Наука, Москва 1970
18. Соdul Penal al RM cu modificarile din 10 iunie 1998
19. Коментарий к угаловному кодексу Российской Федерации, Наумов, Москва 1997
20. В.В. Зравомыслов " Угаловное право Российской Федерации", Особеная часть, Москва 1996
21. Здравомыслов "Угoловное право" Особеная часть, Москва 1986
22. I.Macari " Dreptul Penal al Republicii Moldova" Partea generala, Chisinau 199
23. A. Borodoc " Drept Penal" partea generala, Chisinau, 1994
24. М.А. Шнайдер " Соучастие в преступление по советскому праву" , Москва 1958.
1 Dreptul penal , partea generala A.Borodac, Chisinau 1994 (pag.189-190)
2. A.?. E?eaa? "Nio?anoea ii oaieiaiiio i?aaa" Iineaa 1969 no?.17
3. Codul penal al RM cu modificarile din 10 iunie 1998