Conţinut

Introducere:
Agricultura Moldovei în anii de reformare a suferit schimbări serioase în ce priveşte relaţiile de proprietate, forme de organizare a producţiei, tehnologii aplicate, structura şi volumul producţiei agricole. Cu părere de rău aceste schimbări nu au adus rezultate bune, cel puţin la etapa actuală de reformare.
Ca consecinţă directă a reformărilor nereuşite în agricultură s-a agravat brusc şi starea economico-financiară a întreprinderilor de prelucrare a materiei prime agricole. O mare parte din acestea se află acum în stare de faliment, altele funcţionează cu un coeficient al folosirii capacităţilor existente sub nivel de 30 la sută. Volumul de producţie al industriei prelucrătoare ani la rând este în permanentă scădere, nu se fac investiţii, s-a micşorat radical numărul angajaţilor. Toate acestea au dus la micşorarea potenţialului de export al ţării, fapt care provoacă înrăutăţirea bilanţului de comerţ exterior, ba chiar şi slăbirea poziţiei leului moldovenesc faţă de alte valute străine.

Cuprins:
Cap.I Scopul şi sarcini principale

Cap.II Starea actuală a industriei prelucrătoare
- 2.1 Ramura tutunului
- 2.2 Procesarea sfeclei de zahăr
- 2.3 Ramura de panificaţie
- 2.4 Extracţia uleiului vegetal
- 2.5 S.A. “Fabrica de drojdii din Chişinău”
- 2.6 Ramura de cofetărie
- 2.7 Ramura de parfumerie şi cosmetică
- 2.8 Ramura de conserve
- 2.9 Ramura industrializării cărnii şi laptelui

Cap.III Restructurarea întreprinderilor prelucrătoare
3.1Crearea întreprinderilor mixte
3.2 Crearea grupurilor financiar-industriale
3.3 Crearea holdingurilor
3.4 Crearea filialelor şi reţelei de achiziţie
3.5. Restructurarea întreprinderilor

Cap.IV Perfecţionarea managerială

Cap.V Investigaţiile în domeniul marketingului

Cap.VI Nivelul de competiţie
6.1 Producţia organică, ecologic pură
6.2 Standardizarea, licenţiere şi certificare
6.3 Legislaţia protecţionistă, politica fiscală şi vamală
6.4 Politica de investiţii

Cap.VII Asigurarea ştiinţifică şi tehnologică, diversificarea producţiei şi activităţii
7.1 Asigurarea ştiinţifică
7.2 Implementarea tehnologiilor noi
7.3 Diversificarea producţiei
7.4 Diversificarea activităţii

INTRODUCERE:
„Există o mişcare progresistă care s-a transmis, fără întrerupere istorică de la an la an, de la o generaţie la alta, o sporire a bogăţiei, o creştere a ceea ce se numeşte prosperitate materială. Toate naţiunile pe care noi le numim în mod obişnuit civilizate îşi sporesc producţia şi populaţia.”
(John Stuart Mill)
Parte integrată a teoriei reproducţiei, teoria creşterii economice polarizează în jurul său atenţia a tot mai multor instituţii şi a numeroşi cercetători din domeniile care vizează teoria şi practica economică. Ea a fost generată de necesitatea întregirii teoriei reproducţiei, mai ales sub aspectul înţelegerii mecanismului funcţional al economiei si al fundamentării deciziilor privitoare la planificarea curentă şi de

PLANUL:
1. Conceptul creşterii economice
1.1 Factorii creşterii economice în R.M
2. Modele creşterii economice
3. Conceptul de creştere economică în viziunea doctrinelor economice

ÎNCHEIERE:
În prezenta lucrare, deşi insuficienta pentru a pretinde la un studiu, m-am stăruit sa ating conceptul creşterii economice, factorii ce-l determina, modelele şi teoriile economice privitoare la creşterea economica, modelele matematice şi doctrinele privitoare la ea. Este necesar de menţionat ca problema creşterii economice este deosebit de importanta în perioada noastră deoarece Republica Moldova se afla intr-o adîncă criza economica şi sarcina studiilor universitare economice este anume "Pregătirea specialiştilor de profil economic capabili sa amelioreze situaţia data".

BIBLTOGRAFIE:
1. Niţă Dobroda „Economix” (Bucureşti, 1993)
2. Ion Ignat, Neculai Clipă „Economia politică” (1998)
3. Niţă Dobroda „Dicţionar de economie”
4. Niţă Dobroda „Economia politică” (1997)
5. Dobrescu Emilian „Ritmul creşterii economice teorie şi analize”
6. Suta Seleţian Sultana „Doctrine şi curente în Gîndirea economiei modernă şi contemporană” (Bucureşti, 1992)
7. S.Popescu Gheorghe „Fundamentul gîndirii economice” (Oradea, 1993)
8. . N.Clipa „Fenomenul şi teoriile creşterii economice în capitalism” (Iaşi, 1989)
9. Angelescu Coralla „Economia politică” (Bucureşti, 1995)

INTRODUCERE:
Comunicarea este o activitate fundamentală a vieţii unei întreprinderi. Ea necesită atenţie şi rigoare, ca şi celelalte funcţii: tehnică şi de personal, comercială şi financiară. Funcţia de comunicare managerială în Republica Moldova este în curs de asimilare pentru unele întreprinderi, apărînd ca o funcţie strategică.
Actualmente, în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, apare un aspect nou în relaţiile dintre manageri şi subalterni. Managerii moderni trebuie să înveţe să comunice cu clienţii, mass-media, guvernele şi antreprenorii străini. De aceea, de la ei se cere competenţa şi o cultură a comunicării. Acestea presupun respectarea anumitor principii de comunicare: gîndirea corectă a informaţiei transmise, respectarea politeţei în relaţiile cu subalternii şi partenerii de afaceri.

CUPRINS:
Capitolul I. Comunicarea in cadrul organizatiei.
1.1 Esenta comunicarii.
1.2 Elementele procesului comunicarii.
1.3 Tipologia comunicarii.

Capitolul II. Structura comunicarii organizationale.
2.1 Procesul de comunicare.
2.2 Factorii de influenta.

Capitolul III. Obstacole ale procesului comunicarii eficiente.

Capitolul IV. Metode si tehnici de perfectionare si dezvoltare a comunicarii.

ÎNCHEIERE:
Comunicarea reprezintă o necesitate obiectivă pe tot parcursul activităţii unităţilor economice. Statistica demonstreazăcă agenţii economici rezervă comunicării 50%-90% din bugetul lor de timp. Aşa dar, comunicarea în prezent constituie 90% din informaţia percepută de individ, însăşi informaşia reprezintînd 99% din succesul afacerii.
Arta de a comunica are două puncte de reper: transmiterea informaţiei le perceperea ei. Îmreună ele constituie arta da a vorbi şi de a asculta. Evidenţiem că „ascultarea” reprezintă nu numai o tehnică de comunicare, dar şi un element de o maximă importanţă pentru reuşita comunicării. De asemenea, de capacitatea de a exprima şi de intelectul agentului economic va depinde rezultatul negocierilor.

BIBLIOGRAFIA:
1 Borza A. Managementul resurselor umane, Cluj, 1999.
2 Burduş E. Fundamentele managementului organizaţiei, Bucureşti, 1999.
3 Burlacu N. Management, Chişinău, 2000.
4 Crăciun C. Comunicarea în administrarea publică, Chişinău, 1998.
5 Cuilenburg J.J. Ştiinţa comunicării, Bucureşti, 2000.
6 Graur E. Comunicarea în societăţile pe acţiuni. Chişinău 2001
7 Luca Gabriel - Petru Management general, Iaşi, 1993.
8 Manolescu N. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1998.
9 Marin C. Comunicare instituţională: studiu, Chişinău, 1998.
10 Mathis R. L. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1997.
11 Munteanu R. Reformele economice în Republica Moldova şi România, Chişinău, 1998.
12 Nicolescu O. Management, Bucureşti, 1997.
13 Palii A. Cultura comunicării, Chişinău, 1999.
14 Petrescu I. Management general, Bucureşti, 1993.
15 Pitariu Horia D. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1994.
16 Prutianu Ş. Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi, 1998.
17 Prutianu Ş. Negocierea şi analiza tranzacţională, Iaşi, 1996.
18 Rees D. Arta managementului, Bucureşti, 1996.
19 Rotaru A. Managementul resurselor umane, Iaşi, 1994.
20 Stanton N. Comunicarea, Bucureşti, 1995.
21 Voiculescu D. Negocierea - formă de comunicare, Bucureşti, 1998.
22 T. Zorlentan, E. Burdus, G. Capralescu, “Managementul organizatiei”, Editura economuca, 1998.
23 Kotler Ph. Managementul marketingului, Bucureşti, 1999.
24 Academia de Studii Economice din Moldova, „Arta comunicarii – necesitate strigenta in societatea contemporana”, Editura A.S.E.M.,Chisinau, 2000.

Cuprins:
REALITATEA COMUNICĂRII
Comunicarea în cadrul grupului
REUNIREA
SEPARAREA
DISTORSIUNEA COMUNICĂRII
NORMELE DE GRUP ŞI CONFORMAREA MEMBRILOR
ROLURILE ŞI JUCAREA ACESTORA ÎN CADRUL GRUPULUI

BIBLIOGRAFIE:
Soitu, Laurentiu, Pedagogia comunicarii, Institutul European, Bucuresti, 2002
Soitu, Laurentiu, Pedagogia educationala, Editura Universitatii Al.I. Cuza, Iasi, 2002
Panisoara, Ion Ovidiu, Comunicare eficienta, Editura Polirom, Iasi, 2003
Dinu, M, Comunicarea-repere fundamentale, Editura Stiintifica,, Bucuresti, 1997
Popescu, D, Arta de a comunica, Editura Economica, Bucuresti, 1998

Introducere:
Comunicarea este o activitate fundamentală a vieţii unei întreprinderi. Ea necesită atenţie şi rigoare, ca şi celelalte funcţii: tehnică şi de personal, comercială şi financiară. Funcţia de comunicare managerială în Republica Moldova este în curs de asimilare pentru unele întreprinderi, apărînd ca o funcţie strategică.

Plan:
Capitolul I. Noţiunea de comunicare
1.1. Elementele procesului de comunicare
1.2. Comunicarea ca o substanţa a societăţii

Capitolul II. Comunicarea – element central de promovare al imaginii
2.1. Comunicarea ca concept de promovare
2.2. Elementele fundamentale a procesului de comunicare

Capitolul III. Metode şi tehnici de promovare şi dezvoltare a comunicării

Concluzie:
Comunicarea reprezintă o necesitate obiectivă pe tot parcursul activităţii unităţilor economice. Statistica demonstreazăcă agenţii economici rezervă comunicării 50%-90% din bugetul lor de timp. Aşa dar, comunicarea în prezent constituie 90% din informaţia percepută de individ, însăşi informaşia reprezintînd 99% din succesul afacerii.
Comunicarea are două puncte de reper: transmiterea informaţiei le perceperea ei. Împreună ele constituie imaginea.

Bibliografie:
1. Şoitu Laurenţiu, Comunicare şi acţiune, Institutul European Iaşi, 1997.
2. Daniel Bougnoux, Introducere în ştiinţele Comunicării, traducere de Violeta Vintilescu, Polirom, 2000.
3. Goddard, Angela, Limbajul Publicităţii, Traducere de Bianca şi Albert Borbely, Polirom 2000.
4. Doru Pop, Introducere în teoria relaţiilor publice, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2000.
5. Denis McQuail, “Comunicarea”, Ed. Institutul European, Iaşi, 1999.
6. Burduş E. Fundamentele managementului organizaţiei, Bucureşti, 1999.
7. Burlacu N. Management, Chişinău, 2000.
8. Crăciun C. Comunicarea în administrarea publică, Chişinău, 1998.
9. Cuilenburg J.J. Ştiinţa comunicării, Bucureşti, 2000.
10. Graur E. Comunicarea în societăţile pe acţiuni. Chişinău 2001
11. Manolescu N. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1998.
12. Marin C. Comunicare instituţională: studiu, Chişinău, 1998.
13. Mathis R. L. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1997.
14. Munteanu R. Reformele economice în Republica Moldova şi România, Chişinău, 1998.
15. Nicolescu O. Management, Bucureşti, 1997.
16. Palii A. Cultura comunicării, Chişinău, 1999.
17. Petrescu I. Management general, Bucureşti, 1993.
18. Pitariu Horia D. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1994.
19. Prutianu Ş. Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi, 1998.
20. Stanton N. Comunicarea, Bucureşti, 1995.
21. Voiculescu D. Negocierea - formă de comunicare, Bucureşti, 1998.
22. Academia de Studii Economice din Moldova, „Arta comunicarii – necesitate strigenta in societatea contemporana”, Editura A.S.E.M.,Chisinau, 2000.

Chişinău 2007
Plan



Introducere

Capitolul I. Concurenţa: componentă obligatorie a economiei de piaţă

1.1. Rolul concurenţei libere asupra strategiilor de firmă
1.2. Tipuri de concurenţă
1.3. Specificul legislaţiei în domeniul concurenţei la nivelul Uniunii Europene

Capitolul II. Caracteristica pieţei cu concurenţă perfectă

2.1. Formarea preţurilor în condiţiile concurenţei perfecte. Condiţia de maximizare a profitului firmei
2.2. Volumul ofertei în perioada de scurtă durată
2.3. Oferta în perioada de lungă durată
2.4. Eficienţa repartiţiei resurselor

Concluzie

Bibliografie


Introducere:
Mecanismul economiei de piaţa presupune prin definiţie existenţa unor agenţi economici (producători, cumpărători, intermediari, bănci, agenţii comerciale etc.) autonomi şi lideri în a alege între mai multe alternative.
O trăsătura a economiei de piaţa o constituie confruntarea permanentă a cererii si ofertei de mărfuri. In cadrul economiei de piaţa, agenţii economici independenţi si egali, îşi exercită totalitatea funcţiilor prin care pot fiinţa ca elemente autore-productibile ale organismului economic pe baza relaţiilor voluntare stabilite între ei, relaţii care formează mecanismul de autoreglare prin intermediul cererii si ofertei de factori de producţie, bunuri de consum sub formă de mărfuri si monedă.

Plan:
Capitolul I. Concurenţa: componentă obligatorie a economiei de piaţă
1.1. Rolul concurenţei libere asupra strategiilor de firmă
1.2. Tipuri de concurenţă
1.3. Specificul legislaţiei în domeniul concurenţei la nivelul Uniunii Europene

Capitolul II. Caracteristica pieţei cu concurenţă perfectă
2.1. Formarea preţurilor în condiţiile concurenţei perfecte. Condiţia de maximizare a profitului firmei
2.2. Volumul ofertei în perioada de scurtă durată
2.3. Oferta în perioada de lungă durată
2.4. Eficienţa repartiţiei resurselor

Concluzie:
Orice firmă este organizată şi funcţionează pentru a obţine profit. In această activitate firma se confruntă permanent cu piaţa şi intră in relaţii de piaţă. Deci, piaţa este componenta de bază a funcţionării oricărei firme, indiferent de tipul şi de profitul ei. Prin intermediul pieţei se creează raporturile dintre producţie şi consum, dintre ofertă şi preţ. Deci, pentru asigurarea funcţionării cu succes a unei firme, pe prim plan se pune studierea şi cunoaşterea pieţei.

Bibliografie:
1. Balaure, V– „Marketing. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită”, Editura Uranus, Bucureşti, 2002.
2. Pelkmans, Jacques – „Integrare europeană – Metode şi analiză economică”, Ediţia a doua, Institutul European din România, Bucureşti 2003;”
3. Florescu, C., Mâlcomete, P. Şi Pop, N. Al. – op.cit., 2003.
4. Păun, V. „Competitivitate prin informaţie”, Editura Pideia, Bucureşti, 2006;
5. Miron, D. „Economia integrării europene”, Editura Luceafărul, Bucureşti 2002;
6. Bădulescu Alina „Microeconomie” , Editura Expert, Bucureşti 2002.
7. Doltu Claudia „Economie ( microeconomie şi macroeconomie)” ,Editura ASE , Bucureşti 2004.
8. Cara Elena „Microeconomie aplicată”, Chişinău 1998.
9. Umaneţ Valeriu „Economie politică”, Editura U.S.M., Chişinău 2004.
10. Zbîrciog Valeriu „Microeconomie aplicată”, Editura Evrica, Chişinău 2001.
11. Oprescu Gheorghe „Microeconomie-macroeconomie”, Editura Economică, Bucureşti 2000.
12. Marin Dumitru, Stancu S. „Microeconomie aplicaţii”, Editura ASE, Bucureşti 2000.
13. Capanu I., Anghelache C. „Indicatorii economici penru managementul micro şi macro economic”, Editura Economica, Bucureşti 2000.
14. Raşcă Lavinia „Teorie şi practică în economie”, Editura ASE, Bucureşti 2002.
15. Cara Elena „Microeconomie -îndrumar metodic”, Chişinău 1996.

Introducere:
Mecanismul economiei de piaţa presupune prin definiţie existenţa unor agenţi economici (producători, cumpărători, intermediari, bănci, agenţii comerciale etc.) autonomi şi lideri în a alege între mai multe alternative.
O trăsătura a economiei de piaţa o constituie confruntarea permanentă a cererii si ofertei de mărfuri. In cadrul economiei de piaţa, agenţii economici independenţi si egali, îşi exercită totalitatea funcţiilor prin care pot fiinţa ca elemente autore-productibile ale organismului economic pe baza relaţiilor voluntare stabilite între ei, relaţii care formează mecanismul de autoreglare prin intermediul cererii si ofertei de factori de producţie, bunuri de consum sub formă de mărfuri si monedă.

Plan:

Capitolul I. Concurenţa: componentă obligatorie a economiei de piaţă
1.1. Rolul concurenţei libere asupra strategiilor de firmă
1.2. Tipuri de concurenţă
1.3. Specificul legislaţiei în domeniul concurenţei la nivelul Uniunii Europene

Capitolul II. Caracteristica pieţei cu concurenţă perfectă

Capitolul III. Formarea preţurilor în condiţiile concurenţei perfecte. Condiţia de maximizare a profitului firmei
3.1. Volumul ofertei în perioada de scurtă durată
3.2. Oferta în perioada de lungă durată
3.3. Eficienţa repartiţiei resurselor

Concluzie:
Orice firmă este organizată şi funcţionează pentru a obţine profit. In această activitate firma se confruntă permanent cu piaţa şi intră in relaţii de piaţă. Deci, piaţa este componenta de bază a funcţionării oricărei firme, indiferent de tipul şi de profitul ei. Prin intermediul pieţei se creează raporturile dintre producţie şi consum, dintre ofertă şi preţ. Deci, pentru asigurarea funcţionării cu succes a unei firme, pe prim plan se pune studierea şi cunoaşterea pieţei.

Bibliografie:
1. Balaure, V– „Marketing. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită”, Editura Uranus, Bucureşti, 2002.
2. Pelkmans, Jacques – „Integrare europeană – Metode şi analiză economică”, Ediţia a doua, Institutul European din România, Bucureşti 2003;”
3. Florescu, C., Mâlcomete, P. Şi Pop, N. Al. – op.cit., 2003.
4. Păun, V. „Competitivitate prin informaţie”, Editura Pideia, Bucureşti, 2006;
5. Miron, D. „Economia integrării europene”, Editura Luceafărul, Bucureşti 2002;
6. Bădulescu Alina „Microeconomie” , Editura Expert, Bucureşti 2002.
7. Doltu Claudia „Economie ( microeconomie şi macroeconomie)” ,Editura ASE , Bucureşti 2004.
8. Cara Elena „Microeconomie aplicată”, Chişinău 1998.
9. Umaneţ Valeriu „Economie politică”, Editura U.S.M., Chişinău 2004.
10. Zbîrciog Valeriu „Microeconomie aplicată”, Editura Evrica, Chişinău 2001.
11. Oprescu Gheorghe „Microeconomie-macroeconomie”, Editura Economică, Bucureşti 2000.
12. Marin Dumitru, Stancu S. „Microeconomie aplicaţii”, Editura ASE, Bucureşti 2000.
13. Capanu I., Anghelache C. „Indicatorii economici penru managementul micro şi macro economic”, Editura Economica, Bucureşti 2000.
14. Raşcă Lavinia „Teorie şi practică în economie”, Editura ASE, Bucureşti 2002.
15. Cara Elena „Microeconomie -îndrumar metodic”, Chişinău 1996.

Cuprins:

Capitol 1
Prezentarea produsului
Scurt istoric. Produs.Cerere.Oferta.Distributie

Capitolul II
2.1 Procesul decisional de cumparare
2.2 Constientizarea nevoii
2.3Cautarea, evaluarea, cumpararea

Capitolul III
3.1 Influiente asupra procesului decisional de cumparare.
3.2 Influiente psihologice
3.3 Influiente socio-culturale
3.4 Influiente situationale
3.5 Influienta mixului

Capitolul IV
4.0 Orientarea de marketing

Capitolul V
5.0 Tendinte privind comportamentul


BIBLIOGRAFIE:
1. Managementul Marketingului de Kotler Philip, Editura Polirom, Bucureşti, 1998

2.Marketing de Emil Maxim, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2003

3. Suporturile de curs la obiectele Comportamentul Consumatorului si Publicitate si promovare.

4.Reviste de frumuseţe.

5. Internet

Introducere:
Etapa în care trăim se caracterizează printr-un ritm vioi al schimbărilor, al mutaţiilor de tot felul şi nu există, deocamdată, nici un indiciu că el va încetini.
În acest interval de timp mediul economic nu stă pe loc, el este într-o continuă evoluţie. Apar noi transformări, astfel încât atunci când noul sistem e gata să funcţioneze, datele sunt iarăşi modificate, iar agentul economic riscă să fie la fel de neadaptat şi nepregătit.
În acest scop, un rol deosebit de important îi revine analizei economico-financiare, care prin abordările şi tehnicile ei contribuie la diagnosticarea stării diferitor fenomene, a cauzelor lor şi implicit acţiunii de reglare şi dezvoltare pe un orizont de timp.

PLANUL TEZEI:
§1.Rolul, sarcinile şi sursele informaţionale ale analizei cheltuielilor perioadei în unităţile comerciale;
§2.Analiza structurii şi dinamicii cheltuielilor perioadei de gestiune în unităţile comerciale;
§3.Analiza cheltuielilor comerciale în unităţile comerciale;
§4.Analiza cheltuielilor generale şi administrative în unităţile comerciale;
§5.Analiza altor cheltuieli operaţionale în unităţile comerciale

Bibliografie:
1. Standardul Naţional de Contabilitate nr.3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”;
2. Coord. Nederiţă Alexandru „Contabilitatea financiară (manual)”; Chişinău; ACAP 1999;
3. Botnari Nadejda „Activitatea financiară – instrument de apreciere şi fundamentare a strategiilor financiare în întreprinderile industriale”; Chişinău; ASEM 2000;
4. Mihăilă Tatiana „Diagnosticul şi metoda aprecierii rezultatelor financiare ale unităţilor economice în contextul restructurării întreprinderilor”; Chişinău; ASEM 2001;
5. М.И.Чавдарь „Настольная книга бухгалтера (Справочно-практическое пособие)”; Кишинэу; «Vivar-Editor» O.O.O. 2001;
6. Instrucţiune privind modul de îndeplinire a Raporului statistic nr.5-C „Consumurile şi cheltuielile întreprinderii”, aprobată prin ordinul D.A.S.S. al RM nr. 18 din 21 martie 2001;
7. Revista „Contabilitate şi audit” nr.7/1996 (Vl.Bălănuţă); nr.6/1997 (Vl.Bălănuţă); nr. 4/1999 (Al.Nederiţă, Nat.Ţiriulinicov ş.a.) şi nr.4/2001 (Ю.Мокану);
8. Revista „Finanţe, credit, contabilitate” nr.5/1997 (Monica Iosif „Analiza cheltuielilor agenţilor economici”);
9. „Noul sistem contabil al agenţilor economici din Republica Moldova” volumul 2; Chişinău 1999.

Introducere:
Problema complicitatii este una din problemele importante a dreptului penal si are o importanta pentru trimiterile la justitie, perfectarea de mai departe a legislatiei penale, cercetarea celor mai actuale si complicate probleme a normelor penale si a institutelor la baza caruia se afla practica luptei cu criminalitatea.
Pericolul social sporit al actiunilor la complicitate se stabileste prin aceea, ca in multe cazuri usureaza savarsirea infractiunii, ascunderea urmelor, bunurile dobandite pe cale criminala, creand posibilitatea cauzarii considerabile a daunelor obiectelor ocrotite de normele de drept si in fine apare pericolul social a legaturii cauzale mai multe persoane.

Cuprins:
Titlul I. Notiune de complicitate la infractiune
1. Tipurile de complicitate la infractiune
2. Semnul subiectiv al complicitatii la infractiune
3. Semnul obiectiv al complicitatii la infractiune

Titlul II. Caracteristica formelor complicitatii la infractiune
1. Principala clasificare a complicitatii dupa tip si forma
2.Coplicitatea fara intelegere prealabila
3. Complicitatea cu intelegere prealabila
4. Grupul organizat
5. Organizatia criminala

Titlul III. Raspunderea penala a complicilor
1.Excesul de autor
2. Complicitatea nereusita
3. Renuntarea benevola

B i b l i o g r a f i a :
1. А.Ф. Зелинский "Сучастие в преступление" Волгоград , 1971
2. Г.А. Кригер, П.И. Гришаев "Соучастие по советскому угаловному праву", Москва 1959
3. М.И.Ковалев "Соучастие в преступление" , Свердловск 1962
4. Н.П. Иванов "Понятие и формы соучастия в советском угаловным право", Саратов, 1991
5. Н.Г. Угреладзе " Криминалистическая характеристика соучастие в преступлени" , Тибилиси 1975
6. Е.А. Смирнова, А.Ш.Якунова "Советское угаловное право" Киев 1973
7. В.М. Быков "Преступная криминалистическая проблема" , Узбекистан 1991
8. П.И. Карпец "Индивидуализация наказания в советском угаловномправе", Москва 1961
9. П.Ф. Тельнов "Кто отвечает за соучастие в преступлении", Москва 1981
10. В.А.Владимиров "Преступление совершино соучастниками", Москва 1961
11. П.Ф. Ушаков "Груповое преступление и смеженые с ними формы преступной деятельности", Калинин 1978
12. А.А. Пионтсовский "Курс советского уголовного право" , том. 6 "Наказание" Москва 1970
13. А.И. Долговой "Криминалогия" Москва 1997
14. Ф.Г. Бурчак "Учение о соучастие по советскому угаловному праву" , Киев 1969
15. А.М. Царедградцев "Актуальные проблемы борьбы с групповой преступностью" Омск 1983
16. Р.Р. Галикбару "Групповое преступление", Свердловск 1973
17. А.А. Пионтовский "Курс советского угаловного право" , Наука, Москва 1970
18. Соdul Penal al RM cu modificarile din 10 iunie 1998
19. Коментарий к угаловному кодексу Российской Федерации, Наумов, Москва 1997
20. В.В. Зравомыслов " Угаловное право Российской Федерации", Особеная часть, Москва 1996
21. Здравомыслов "Угoловное право" Особеная часть, Москва 1986
22. I.Macari " Dreptul Penal al Republicii Moldova" Partea generala, Chisinau 199
23. A. Borodoc " Drept Penal" partea generala, Chisinau, 1994
24. М.А. Шнайдер " Соучастие в преступление по советскому праву" , Москва 1958.
1 Dreptul penal , partea generala A.Borodac, Chisinau 1994 (pag.189-190)
2. A.?. E?eaa? "Nio?anoea ii oaieiaiiio i?aaa" Iineaa 1969 no?.17
3. Codul penal al RM cu modificarile din 10 iunie 1998