Introducere:
Liberalismul economic , apărut cu circa trei secole în urmă avea să devină principala megatendinţă din găndirea economică modernă şi contemporană. În linii mari, el constituie antiteza efatismului, neajungînd însă pînă la negarea completă a statului, pînă la anarhie. Astăzi pretutinderi predomină convingerea că redresarea economiilor socialiste hipercentralizate şi ineficiente poate avea loc doar în cazul revenirii lor la economia de piaţă.

Cuprins :
1. Esenţa şi caracteristicile liberalismului economic

2. Principalele trăsăturii ale doctrinei liberalismului economic classic

3. Factorii care au dus la apariţia liberalismului economic

4. Adam Smith principalul fondator al doctrinei Liberalismului economic

5. Ideile liberalilor optimişti despre liberalismul economic
a) liberarul francez J.B.Stai
b) liberarul francez J.S.Mill.

6. Apariţia şi dezvoltarea procţionismului

Concluzie:
Liberalismul economic, apărut cu circa trei secole în urmă avea să devină principala megatendinţă din găndirea economică modernă şi contemporană. În linii mari, el constituie antiteza efatismului, neajungînd însă pînă la negarea completă a statului, pînă la anarhie. Liberalismul economic a apărut din necesitatea obiectivă a negării relaţiilor de producele feudale şi constituirea relaţiilor economiei de piaţă liberă. Acest curent de gîndire economică a influenţat teoria şi practica economică pînă la începutul secolului al XIX-lea. Liberarul lui Mises prin credinţă manifestînduse cu intransigenţă şi constată că şi prin patima verbului, nu poate fi comparat decît cu cel smithisn.

Bibliografie:
1. Dumitru Moldovan “Doctrina economică”
Chişinău, 1994
2. Gheorghe Popescu “Fundamentul gîndirii economice”
Cluj Napoca, 1993
3. Ion Pohoată “Doctină economică universală”
Iaşi, 1993
4. Nicolaie Vrancu, Ilie văleanu “Istaria gîndirii economice”
Bucureşti, 1992
5. Sultana- Sută Sălejan “Doctrină şi curente în gîndirea economică” Bucureşti, 1992
6. Căun Andrei “Dicţionar de economie”
Oradea, 1993
7. Dumitru Moldovanu “Doctrinele Economice”
Chişinău 2003
8. “Teorie valoare muncă şi valoare utilitate”
Chişinău, 1998
9. Adam Smith “Avuţia naţiunilor”
Chişinău, 1992
10. “Statul şi rolul lui în economie”
Chişinău, 1995

Întroducere:
Liberalismul economic, apărut cu circa trei secole în urmă avea să devină principala megatendinţă din găndirea economică modernă şi contemporană. În linii mari, el constituie antiteza efatismului, neajungînd însă pînă la negarea completă a statului, pînă la anarhie. Astăzi pretutinderi predomină convingerea că redresarea economiilor socialiste hipercentralizate şi ineficiente poate avea loc doar în cazul revenirii lor la economia de piaţă.

CUPRINS:
1.0.0. Esenţa şi caracteristicile liberalismului economic

1.0.1. Principalele trăspturi ale doctrinei liberalismului Economic

2.0.0. Factorii care au dus la apariţia liberalismului Economic

3.0.0. Adam Smith principalul fondator al doctrinei Liberalismului economic

4.0.0. Ideile liberalilor optimişti despre liberalismul economic:
a) liberarul francez J.B.Stai
b) liberarul francez J.S.Mill.

5.0.0 Apariţia şi dezvoltarea procţionismulu

Concluzii:
Liberalismul economic, apărut cu circa trei secole în urmă avea să devină principala megatendinţă din găndirea economică modernă şi contemporană. În linii mari, el constituie antiteza efatismului, neajungînd însă pînă la negarea completă a statului, pînă la anarhie. Liberalismul economic a apărut din necesitatea obiectivă a negării relaţiilor de producele feudale şi constituirea relaţiilor economiei de piaţă liberă. Acest curent de gîndire economică a influenţat teoria şi practica economică pînă la începutul secolului al XIX-lea. Liberarul lui Mises prin credinţă manifestînduse cu intransigenţă şi constată că şi prin patima verbului, nu poate fi comparat decît cu cel smithisn. Smith s-ar fi măndrit cu o asemenea descendenţă. “Produsul” ucenicului este bogat decît cel al pionerului şi campionului liberalismului clasic prin varietatea argumentaţiei la care recurge. Faptul este deplin justificabil: Smith a avut de a face cunoscute cît mai multe valori.

Bubliografie:
1. Dumitru Moldovan “Doctrina economică”
Chişinău, 1994

2. Gheorghe Popescu “Fundamentul gîndirii economice”
Cluj Napoca, 1993

3. Ion Pohoată “Doctină economică universală”
Iaşi, 1993

4. Nicolaie Vrancu, Ilie văleanu “Istaria gîndirii economice”
Bucureşti, 1992

5. Sultana- Sută Sălejan “Doctrină şi curente în gîndirea economică” Bucureşti, 1992

6. Căun Andrei “Dicţionar de economie”
Oradea, 1993

7. “Teorie valoare muncă şi valoare utilitate”
Chihinău, 1998

8. Adam Smith “Avuţia naţiunilor”
Chişinău, 1992

9. “Statul şi rolul lui în economie”
Chişinău, 1995

INTRODUCERE:
Economia politică , în sensul cel mai larg, este ştiinţa legilor care guvernează producţia şi schimbul bunurilor materiale necesare traiului în societatea umană. Producţia şi schimbul sunt două funcţii diferite. Producţia poate avea loc fără schimb , schimbul –tocmai pentru că din capul locului e un schimb de produse – nu poate avea loc fără producţie . Fiecare din aceste două funcţii sociale se află sub influenţa unor factori externi deosebiţi şi are din această cauză , în mare parte , şi legile ei proprii , deosebite. Pe de altă parte însă , aceste funcţii se condiţionează reciproc în fiecare moment şi se influenţează reciproc în aşa fel încît ar putea fi denumite abscisa şi , respectiv ,ordonata curbei economice.

PLANUL:
Capitolul I. Caractere generale şi specifice ale legilor
I.1. Legile general-umane
I.2. Legile social-economice

Capitolul II. Aspectele practicea legilor populaţiei
II.1. Aspectul dialectic al legilor
II.2. Evoluţia practicistă al legilor

Capitolul III. Aplicarea legilor şi perspectivele de dezvoltare economică
III.1. Premise metodologice privind fundamentul social al legilor
III.2. Perspective ale creşterii economice în aspectal legilor sociale

CONCLUZIE:
Tranziţia la economia de piaţă şi promovarea libertăţii economice a omului în domeniul producţiei, comerţului, finanţelor etc. presupunea acordarea teoriei şi practicii economice o atenţie tot mai prioritară. Şi aici evidenţiem cu principalul -cunoaşterea şi aplicarea legilor. Aici se pot înscrie totalitatea legilor care reglementează caracterul de implementare a diferitor proiecte ce vizează activităţile şi performanţele actualei economii.Însă, după cum au fost prevăzute în lucrarea prezentă ,apar diverse contradicţii,luîndu-se legile economice ca punct central în activitatea de zi cu zi.Actualmente, întâlnim şi în acest domeniu cele mai diverse păreri. Unii teoreticieni şi practicieni consideră că legile economice reprezintă o invenţie teoretică a unor oameni de ştiinţă.

Bibliografie:
1. Culegere de studii ”Engels şi contemporanietatea” , Bucureşti, 1971
2. F .Engels ”Anti-duhring”, Bucureşti ,1966
3. F.Engels „Dialectica naturii” , Chişinău , 1984
4. F.Engels „Originea familiei ,a proprietăţii private şi a statului : în legătură cu cercetările făcute de Lewis H. Morgan”, Chişinău , 1980
5. C.Enache,C.Mecu „Economie politică” , Bucureşti ,2004
6. I.Ignat , N.Clipa , I.Pohoarţă „Economie politică” , Bucureşti ,1998
7. C.Angelescu „Economie politică” ,Bucureşti ,1995
8. ”Legile , legităţile şi legislaţia în teoria şi practica economică” ,ASEM, Chişinău ,2000
9. G.Glezerman „Legile dezvoltării sociale” , Bucureşti ,1961
10. A.Blanovschi „Legile economice:abordări privind caracterul şi clasificarea”, Chişinău ,2000
11. N.Dobrotă „Economie politică” ,Bucureşti ,1993
12. P. Samuelson „Economie politică”. Bucureşti, 2000. (selectiv)
13. N. Şişcan „Economie politică contemporană”. Chişinău, 2001
14. S. Chircă „Mecanisme economice”. Bucureşti, 1999

Introducere:
În a doua jumătate a secolului XX, în relaţiile economice sunt practicaţi pe larg termenii de leasig şi franchising.
Leasingul s-a afirmat în ultimile decenii – îndeosebi în S.U.A. şi ţările Europei Occidentale – ca metodă de finanţare pe termen mediu şi lung şi prin aceasta ca factor de promovare a vînzarilor, în particular a exporturilor. În esenţă, leasingul este o formă de închiriere realizată de societăţi financiare specializate (societăţi de leasing) a unor bunuri de echipament către firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc să recurgă la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori.

Cuprins:
Capitolul I. Noţiuni generale
1.1. Definirea leasingului. Avantajele şi limitele lui
1.2. Clasificarea operaţiunilor de leasing
1.3. Conceptul de franchising şi clasificarea lui

Capitolul II. Tehnica iniţierii, derulării şi analiza eficienţii afacerilor economice în leasing
2.1. Etapele creării unei reţele de franchiză
2.2. Leasing şi franchising în practica internaţională

Capitolul III. Leasing şi franchising în practica Republicii Moldova
3.1. Analiza activităţilor curente şi a oportunitţăţlor de leasing în
Republica Moldova
3.2. Franciză - o afacere profitabilă pe piaţa Republicii Moldova

Concluzii:
Sistemul de franciză reprezintă o soluţie ce trebuie luată din ce în ce mai mult în calcul atunci când se doreşte iniţierea unei afaceri. Cu precădere, întreprinderile mici vor fi „obligate” să se orienteze pe termen lung către cumpărarea unei francize, datorită avantajelor substanţilae pe care le oferă. Aceste companii mici trebuie să reacţioenze rapid la schimbările pieţei, să caute produse şi servicii din ce în ce mai diversificate menite să atragă intersul clienţilor potenţiali.
Franchisingul ca formă ce întrumeneşte elemente de arendă, comercializare, antrepriză, reprezentanţă îşi găseşte o raspîndire tot mai pronunţătă în ţările occidentale. În ţara noastră se manifestă substanţial.
Activitatea de antreprenoriat prin franşiză în Republica Moldova se reglementează prin „legea cu privire la franşiză (franchiaising)”nr. 1335-XIII din 1.10.1997 şi prin alte acte normative legislative.

Bibliografie:
1. Legea Republicii Moldova „Cu privire la leasing”, nr. 861-XIII din 15 februarie 1996.
2. Legea Republicii Moldova „Cu privire la frnanchising (francuiză)”, nr. 1335-XIII din 1 octombruie 1997.
3. Andrei Liviu C. „Economia politică şi politici ecionomice”, Bucureşti, Editura economică, 1999
4. Bărbulescu Constantin; gavrilă tatiana „Economia şi gestiunea întreprinderii”, Bucureşti, Editura economică, 1999
5. Bob Constantin (coordionator), Lisandru N., Gheorghescu M., ş. a. „Economia întreprinderii”, Editura ASE, catedra de Comerţ, Bucureşti, 1997. – 296 p.
6. Ciornîi Nicolae, Blaj Ilie – „Economia firmelor contemporane”, Manual, Chişinău, 2003, 311 p.
7. Ciucur Dumitru, Gavrilă Ilie, Popescu Constatntin „Economie”, Manual universitar, Bucureşti, editura Economică, 1999
8 Chircă Sergiu I. „Mecanisme de funcţionare a economiei”, Vol. I, II.,Chişinăum, Editura ASEM, 1997
9 Cocris Vasile, Isan Vasile „Economia afacerilor”, Iaşi, Editura „Graphis”, 1994
10. Dima I. C. „Economia şi gestiunea firmei”, Bucureşti, Editura economică, 1999
11.Jaba O., Niţă V. „Economia şi gestiunea întreprinderii”, 1. Editura Univrersităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1997. – 367p.
12. Oprea Ion, „Economia firmei”, Editura LUX LIBRIS, Braşov, 1994. – 135p.
13. Patriche Dumitru – “Politici, programe, tehnici şi operaţiuni de comerţ”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 258
14. Popescu Dan, „Conducerea afacerilor”, Bucureşti, Editura „Scripta”, 1995
15. Roşca Petru – „Economia generală”, Manual, ULIM, 1997. – 264p.
Roşca Petru, “Economia întreprinderii”, ULIM, Chişinău, 2004
16. Sasu Constantin, Bernier Robert E. „Enciclopedia întreprinzătorului”, Editura economică, Bucureşti, 2000
17. „Leasingul în Moldova: situaţie reală şi oportunităţi de dezvoltare”, Editat la "Business Consulting Institute", Institutului de Cercetări şi Consultanţă în Management în cadrul proiectului BIZPro-Moldova.
18. www.google.ro

INTRODUCERE:
În orice domeniu economic, social-cultural investiţiile sunt asociate ideii de dezvoltare. În mod logic, la nivelul economiei naţionale, dezvoltarea ramurilor de producţie şi lărgirea suportului material al activităţilor social-culturale sunt în dependenţă directă de fondurile de investiţii pe care societatea îşi permite să le aloce într-o anumită perioadă.
Dar creşterea economică nu este în funcţie numai de volumul investiţiilor. Ea este şi urmare a modului în care fondurile băneşti disponibile sunt repartizate pe obiecte concrete, a manierei în care aceste fonduri sunt eşalonate în timp, a felului cum sunt gestionate. Eficienţa investiţiilor este o condiţie la fel de importantă care apare în activitatea economică. Actul decizional având ca obiect dezvoltarea economică trebuie, întotdeauna, să se fundamenteze pe determinări cantitative şi calitative riguroase, să se motiveze prin direcţionări precise reieşite din asemenea operaţii.

CUPRINS :
1. Conceptul de investiţii, definirea, clasificarea şi structura acestora.
1.1. Direcţii de perfecţionare a activităţii de investiţii.
1.2.Contribuţia investitorilor la modernizarea economiei naţionale.

2. Investiţiile în circuitul economic. Strategii investiţionale.
2.1. Strategii de relansare a investiţiilor.
2.2. Politici şi strategii investiţionale.
2.3. Contribuţia principalilor participanţi la creşterea eficienţei economice a investiţiilor.
2.3.1. Beneficiarul.
2.3.2. Proiectantul.
2.3.3. Executantul.
2.4. Documentaţia privind realizarea unei investiţii.
2.4.1. Etapele realizării unei investiţii.
2.4.2. Proiectul tehnic.
2.4.3. Autorizarea lucrărilor de construcţii.

3. Eficienţa investiţiilor.
3.1. Conceptul de eficienţă economică a investiţiilor.
3.2. Eforturi şi efecte economice.
3.3. Factori de creştere a eficienţei economice.
3.4. Impactul modernizării şi al restructurării economiei naţionale asupra eficienţei naţionale.
3.4.1. Indicatori de evaluare a eficienţei investiţiilor la nivel microeconomic.
3.4.2. Indicatori de evaluare a eficienţei investiţiilor la nivel macroeconomic.
3.4.2. Indicatori specifici ramurii construcţiilor.

4. Investiţiile – sursă importantă de finanţare a economiei Republicii Moldova (date din anuarul statistic al Republicii Moldova)

Concluzie:
În orice domeniu economic, social – cultural investiţiile sunt asociate ideii de dezvoltare. Astfel investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economico-sociale a ţării. Prin ele se asigură sporirea capitalului fix, creşterea randamentului tehnic şi economic al celor existente şi crearea a noi locuri de muncă. În acest context investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi şi de eficienţă.

Introducere:
Problema investiţiilor autohtone cât şi a celor străine este discutat de mult timp, mai ales ca în ultimii ani investiţiile străine au trecut in descreştere. Deşi guvernul afirmă că există condiţii bune pentru desfăşurarea acestei activităţi, întreprinzătorii străini cât şi autohtoni nu se grăbesc sa-şi investească banii în economia moldovenească. Investiţiile sunt principala cale de creştere economică, care la rândul ei duce la majorarea posibilităţilor şi diversificarea formelor de investire, stabilirea unor politici de investire precum şi un lucru foarte important este cadrul juridic. În lucrarea ce urmează v-a fi analizat mediul investiţional şi toate cauzele care pot favoriza sporirea investiţiilor străine în Republica Moldova cât şi descreşterea acestora.

Cuprins:
Capitolul I Definirea investiţiilor străine
1. Experienţa naţională
2. Investiţiile pe piaţa Moldovei

Capitolul II Investiţii străine pe plan mondial
1. Analiza fluxului investiţiilor străine pe plan mondial
2. Politicele naţionale faţă de investiţiile străine de capital

Capitolul III Investiţiile străine în Republica Moldova
1. Analiza comparativă a finanţării pe ţări
2. Cadrul legal
3. Problemele investiţiilor străine în R.M.
4. Perspectivele şi posibilităţile de atragere a noi investiţii străine

Concluzie:
În aceste condiţii, crearea unui climat de investiţii şi mediu de afaceri ce să încurajeze, să stimuleze performanţele competiţiei în afaceri trebuie să devină ţinta principală a politicii economice. Costurile unei afaceri şi comparaţiile internaţionale sugerează că politica Guvernului R.M. mai mult împiedică decât încurajează competiţia în economia ţării.

Bibliografie:
Sterian Dumitrescu, Ana Bal „Economie Mondială” Bucureşti-2002
Monitorul Oficial din 23.04.2004
Ziarul „ECO” nr: 4 din 27.10.2004.
ZIARUL OAMENILOR DE AFACERI SAPTAMINAL ECONOMIC NATIONAL Nr. 20 (230) 28 mai 2004
www.MIDA.md
www.U.S.Embassy chişinău.md
www.MEPO.md
www.moldova.md/anai.

INTRODUCERE:
Ultimul deceniu a marcat o creştere deosebită a fluxurilor de investiţii străine, astfel încât acestea au devenit una din componentele principale al circuitului economic mondial.
Globalizarea proceselor de producţie, alături de globalizarea comerţului, care se realizează deja in deceniile anterioare, solicita noi abordări, ieşind pe piaţa mondiala cu o noua pondere si un nou conţinut resursele internanţionale, in special, resursele de informaţie si capital.
In acest context, tragerea investiţiilor străine devine o componenta importanta a politicii economice a tuturor statelor, ele mai avansate in acest domeniu fiind chiar tarile dezvoltate.

CUPRINS:
I. INVESTIŢIILE. ESENŢA. ROLUL ECONOMIC. EFICIENTA ECONOMICA A INVESTIŢIILOR STRĂINE
II. ANALIZA FLUXULUI INVESTIŢIILOR STRĂINE PE PLAN MONDIAL, ATRAGEREA ŞI MONOPOLIZAREA LOR
IІΙ. INVESTIŢIILE STRĂINE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
ΙV. ANALIZA ECONOMICĂ – FINANCIARĂ A S.R.L. „COMPUDAVA”

CONCLUZIE:
Prin importanţa lor pentru orice sistem economic(firmă, ramură, economie naţională) investiţiile depăşesc cadrul unor acţiuni comune. Ele se situează la limita interferenţelor dintre domenii diferite: economic, financiar, comercial, tehnic, social, politic.
Antrenate prin implicarea unor importante resurse, investiţiile presupun succesiuni de acţiuni pentru transformarea acestora în bunuri concrete, de natură materială sau ne materială, în scopul realizării de avantaje viitoare, în principal sub forma de profit.
Pentru firmă investiţiile reprezintă principala cale de creştere a bogăţiei şi, implicit, valorile de piaţă a întreprinderii.

BIBLIOGRAFIA:
1. „TEORIA ECONOMICĂ” ,Chişinău2004 Andrei Cojohari, Tatiana Manoli, Tatiana Grunzun.
2. „Politica investiţională şi rolul ei în dezvoltarea economică a RM”, Chişinău 2001, Dumitru Braghiş.
3. „Evoluţia riscurilor proiectelor investiţionale”, N. Coropceanu Chişinău 1999
4. „Eficienţa economică a investiţiilor şi a capitalului fix”,Bucureşti 1993. Ion Romanu, Ion Vasilescu.
5. „Investiţiile de coordonate economiei de piaţă”, Craiova 1997, Ana Popa.
6. „Rolul investiţiilor străine în strategia naţională de dezvoltare a economiei”, Bucureşti, 1997.
7. „Particularităţile şi problemele activităţii fondurilor de investiţii pe piaţa hârtiilor de valoare a Moldovei”, Chişinău, 1997, Tatiana Iouv.
8. „Fondurile de investiţii în economia de tranziţie”, autoreferat, Chişinău 2000, Dumitru Traci.
9. „Economia mondială, Bucureşti 2002, Sterian Dumitrescu, Ana Bal.
10. Monitorul Oficial din 23.04.2004
11. Ziarul „ECO”, nr. 4 din 27.10.2004
12. Ziarul „Oamenilor de afaceri săptămânal economic naţional”, nr. 20(230) 28 mai 2004.

CUPRINS:
CAP. I DEFNIREA INVESTIŢIILOR INTRNAŢIONALE
1.1. Investiţia. Definiţie
1.2. Tipuri de investiţii
1.3. Tipuri de investitori
1.4. Rolul investiţiei
1.5. Investiţia internaţională şi formele ei
1.6. Tipologia investiţiilor internaţionale
1.7. Corporaţia internaţională

CAP. II INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE DE CAPITAL
2.1. Definire. Rol
2.2. Investiţiile externe - nevoia reală şi obiectivă pentru economiile în tranziţie
2.3. ISD – factor exogen stimulator
2.4. Investiţiile străine – divergenţe şi convergenţe de interese
2.5. Strategii de atragere a investiţilor străine
2.5.1. Crearea cadrului legislativ favorabil ISD
2.5.2. Accelerarea procesului de privatizare
2.5.3. Diminuarea şi eliminarea riscului de ţară
2.5.4. Integrarea europeană şi euroatlantică

CAP. III INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA
3.1 . Politica investiţională a economiei în tranziţie
3.2 . Strategii de atragere a ISD în România
3.2.1 Constituirea cadrului juridic favorabil afluxului de ISD
3.2.2 Integrarea europeană a României – componentă a strategiei de dezvoltare economică pe termen lung
3.2.3 Definitivarea procesului de tranziţie
3.3 . Evoluţia ISD în România în perioada de tranziţie
3.4 . Aspecte critice privind ISD în România
3.5 . Aspecte şi propuneri de accelerare a redresării economice

CAP. IV MODALITĂŢI DE CRESTERE A ISD IN ROMÂNIA
4.1. Impactul ISD asupra economiilor în tranziţie a ţărilor beneficiar
4.1.1. Evaluarea consecinţelor ISD
4.1.2. Analiza legăturilor înainte şi înapoi
4.1.3. Analiza input – output
4.2. Analiza răspunsurilor la chestionarul (privind ISD în România) trimis la companiile britanice
4.2.1. Condiţiile economice, sociale şi politice
4.2.2. Evaluarea scopurilor ISD în România
4.3. Cauze care duc la niveluri relativ scăzute ale ISD în România
4.4. Strategia românească globală de creştere a intrărilor de ISD
4.4.1. Paşi intermediari către creşterea ISD
4.4.2. Politici de încurajare a ISD pe termen lung
4.4.3. Măsuri specifice de atragere a ISD în România
4.4.4. Probleme generale privind strategia
4.5. Industrii şi ramuri româneşti de posibil interes pentru investitorii străinii
4.6. Concluzii

CONCLUZII:
În concluzie am putea întreba din nou de ce şi unde investesc societăţile în străinătate? Ce criterii folosesc? De ce investesc aşa puţin în C.E.E. comparativ cu alte zone şi în special de ce este nivelul investiţiilor străine directe în România aşa scăzut comparativ cu majoritatea celorlalte ţări din C.E.E.? Am încercat să răspund la toate aceste întrebări din această lucrare.
Munca mea a început în România când am încercat să adun câteva informaţii directe de la unele firme străine de succes care investesc în ţara mea. Această încercare a eşuat. O examinare a strategiilor societăţilor multinaţionale a fost făcută în biblioteca Universităţii Heriot-Watt folosind literatura disponibilă.

Introducere:
Perioada de trecere de la economia centralizată la cea de piaţă , concurenţială , a constituit şi constitue o grea încercare atât manageri cât şi pentru cercetătorii din domeniul ştiinţelor economice , fiecare simţind nevoia utilizării unor concepte şi metode noi de abordare a fenomenelor economice nou apărute .
Schimbarea unor structuri în economia reală atât la nivel macroeconomic cât şi la nivel microeconomic, pe fundalul privatizării unor sectoare şi ramuri de activitate , a impus realizarea unor concepţii specifice , care să răspundă cât mai rapid acestor solicitări. Dezvoltarea tehnicilor moderne de manageriat al firmei obligă la utilizarea metodelor de evaluare a direcţiei în care firmele vor progresa .

Plan:
Capitolul I. Condiţiile existente în republică în vederea atragerii de investiţii străine directe
1.1 Procesul de tranziţie către economia de piaţă în Republica Moldova.
1.2 Procesul de integrare a Republicii Moldova în spaţiul economic mondial

Capitolul II. Evoluţia investiţiilor străine directe în Republica Moldova
comparative cu alte state aflate în tranziţie
2.1 Activitatea economică în Republica Moldova în perioada de tranziţie
2.2 Contribuţia investitorilor străini în economia Republicii Moldova

Capitolul III. Performanţele atinse de Republica Moldova în ultimii ani.Prin intermediul investiţiilor străine directe

Concluzii şi propuneri: Unul din factorii principali ai declinului economiei naţionale a fost si rămâne reducerea bruscă a volumului de investiţii. Dacă în anii 1991-2001 volumul PIB s-a redus de circa 3 ori , volumul investiţiilor în capitalul fix în aceşti
ani s-a redus de 10 ori.
La etapa actuală, când posibilităţile investiţionale ale agenţilor economici autohtoni sunt destul de limitat, sursa principală de modernizare şi retehnologizare a economiei naţionale o constitue investiţiile străine directe .

Bibliografie:
1. Niţă Dobrotă “Economia politică” Bucureşti 2001
2. D. Moldovan “Economia relaţiilor externe” Chişinău 1999
3 N. Ciornîi “Tranziţia la economia de piaţă şi investiţiile străine în RM”
Prut Internaţional 2002
4 N. Nicoescu “Management comparat” Bucureşti 1996
5. G. Negoescu ,Florin Buhociu “Investiţii în economia de tranziţie “ Brăila 2001
6. Maricica Stoica “Proiectarea obiectivelor de investiţii” Bucureşti 2001
7. “ Economie şi finanţe” Nr. 3 Chişinău 2001

INTRODUCERE:
Mi-am ales tema „Investiţiile în capitalul uman” din considerent că această temă are o actualitate foarte mare şi importantă, mai ales în ţara noastră. Fiecare ştie că ne aflăm într-o criză economică de ne conceput, dar care mai devreme sau mai tîrziu se va termina. De aceea este foarte important să ştim ce rol joacă investiţiile în capitalul uman în rezolvarea acestei dileme. Spre regret această temă este puţin abordată în literatură, însă mă voi strădui, necătînd la aceasta, să actualizez sarcinile puse în lucrare, cu orice preţ.

Cuprins:
1. INVESTIŢIILE ÎN CAPITALUL UMAN ŞI ROLUL LOR ÎN FUNCŢIONAREA PIEŢEI MUNCII
1.1. Particularităţile investiţiilor intelectuale şi teoria capitalului uman
1.2. Pregătirea profesională ca instituţie ce asigură funcţionarea pieţei muncii
1.3. Rolul organismelor internaţionale în promovarea programelor de dezvoltare a capitalului uman

2. INVESTIŢIILE ÎN CAPITALUL UMAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Situaţia învăţămîntului primar, mediu şi universitar din Republica Moldova. Consecinţele lor asupra dezvoltării capitalului uman.
2.2. Exigenţe noi în dezvoltarea sistemului educaţional din Republica Moldova

CONCLUZIE:
În ultimii ani, efuziunea muncii din educaţie şi alte tipuri de capital uman a atins un asemenea nivel, încît unele persoane l-au respins cu dispreţ considerîndu-l un capriciu, în timp ce alţii au fost combătuţi prin cîteva programe îndrăzneţe şi prin utilizarea lor la justificarea diferitor tipuri de politici publice. Celor care cred în marea valoare a conceptului, aş putea să le spun că excesele au fost cele mai nefericite. Probabil că nici o dezvoltare importantă nu a navigat liniştită prin şuvoiul economic.

BIBLIOGRAFIE:
1. Garij Becker „Capitalul uman”
2. P.Caspar „L’investissement intellectuel: Essai sur l’economie de l’immateriel”
3. “Strategii şi modalităţi de intensificare a colaborării dintre Molodva şi România în condiţiile extinderii uniunii europene spre est” ASEM
4. „Reformele economice în Republica Moldova şi România: realizări, tendinţe, probleme” ASEM
5. „Studii şi cercetări economcie” Academia Română INCE
6. Melikian G., Kolosova R. „Ăconomica truda i soţialino-trudovîe ontoşenia”
7. P.S.Smit „Sovremennaia ăconomica truda”
8. „Investir dans le capital humain „La Banque mondial en action”.
9. D.Gambier, M.Vernieres „Le marche du travail”
10. S.Dmitrenco „Omul pe piaţa muncii”
11. McConnell, .rue „Contemporary labour economics”
12. P.Varzaru „Sfera muncii şi probleme optimizării potenţialului uman”
13. Revista „Tribuna economică”
14. Revista „Economica” ASEM
15. Ziarul „Buletin statistic”
16. Ziarul „Curierul economic”
17. Legea învăţămîntului Republicii Moldova

Introducere:
Orice societate pentru a progresa are nevoie de capital si de sustinere in deosebi Republica Moldova care se află într-o stare dificilă. De aceea abordarea acestei teme are un aspect actual şi foarte necesr în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă. Nevoia de capital şi de investiţii impune ca o condiţie apelarea la capitalul străin sub formă de atrageri de investiţii directe de capital.
Evoluţia tehnologiilor înalte începând cu anii ’80, perfecţionarea sistemelor de transmitere a informaţiei, transformarea tehnologiilor şi resurselor umane superior pregătite în factori de producţie şi multiplicarea centrelor de putere economică au sporit dorinţa firmelor spre a investi în diferite procese productive.

Planul:

1. Investitiile straine directe: forme, probleme, divergenţe, scopuri şi consecinţe
2. Particularităţi ale investitiilor straine directe în Republica Moldova: probleme şi perspective

Concluzii:
Procesul de integrare economică europeană a Republicii Moldova trebuie să depăşească faza promisiunilor, sloganurilor electorale, să devină realitate palpabilă pentru cei care dispun de capitaluri investiţionale. De rezultatele pozitive ale procesului de relansare economică interne depind vital fluxurile de capital investite de străinătate în Republica Moldova, iar acestea, la rândul lor, se constituie în pietre de temelie pentru continuarea procesului de reformă structurală şi definitivarea tranziţiei.

Bibliografie:
1. Legea privind investitiile straine nr. 988-XII din 1 aprilie 1992.
2. Bonciu Florin. aricolul”Atragere investitiilor in economia de piata”, “Tribuna economica” .Vol.16, pag.21. 1999.
3. Domenti Oxana art. “Aspecte de promovare a investitiilor straine in Republica Moldova” , “Simpozion stiintific international 2000”.
4. Tomescu Sergiu art. “Atragerea inveatitiilor straine de capital prin intermediul zonelor economice libere” , “Economica” , vol.3, pag.112, 2000.
5. Mamot Vitalie art.“Politica industriala si comerciala in Republica Moldova”, “Simpozion stiintific international 2000”.
6. Danuta Ioan “Investitiile straine directe in tarile est si centrale” . Bucuresti 1998.
7. Mazalu Anda “Transnationalele si competivitatea: o perspectiva est-europeana” Bucuresti 1999.

Introducere:
Investiţiile constituie principala cale de promovare a progresului tehnic prin dotarea obiectivelor economice cu maşini, utilaje, dispozitive care asigură perfecţionarea proceselor tehnologice, creşterea gradului de prelucrare a materiilor prime, ridicarea nivelului productivităţii muncii şi, în final, o eficienţă economică sporită. Investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economice, ele stau la baza diversificării sau creşterii calitative a tuturor factorilor de producţie. Nu se pot asigura sporirea capitalului fix sau circulant, suplimentarea numărului de locuri de muncă, creşterea randamentului utilajelor, sporirea productivităţii muncii etc. fără consum de resurse financiare, fără investiţii.

Plan:
1. Definirea antipatiei faţă de risc
1.1. Definirea primei de risc
1.2. Exemplu de determinare a primei de risc

2. Măsurarea riscului unui proiect
2.1. Prezentarea şi măsurarea riscului: varianţa, abaterea medie pătratică
2.2. Influenţa riscului

3. Diversificarea
3.1 Mecanismul diversificării
3.2 Limitele diversificării

4. Modelul Evaluării Activelor Financiare (MEAF)
4.1. Construirea frontierei de eficienţă
4.2 Prezentarea MEAF
4.3 Aplicarea MEAF la alegerea proiectelor de investiţie

5. Costul capitalului
5.1. Costul datoriei
5.2. Costul fondurilor proprii
5.3. Costul mediu ponderat al capitalului
5.4. Structura optimă a capitalului

6. Investiţii şi secvenţialitate
6.1. Arborele decizional
6.2. Alegerea celei mai bune variante

Concluzii:
Investiţiile reprezintă o economie la fondul de consum, o cheltuială făcută azi pentru asigurarea unei dezvoltări viitoare şi, în acest caz, investitorului nu-i poate fi indiferent modul cum se cheltuieşte această economie a lui. Ca urmare, la baza oricărei activităţi investiţionale trebuie să stea principiul eficienţei economice, al obţinerii unui efect cât mai mare la fiecare unitate de efort făcută.
Într-un venit incert, criteriul VAN prezintă multe avantaje, în comparaţie cu alte criterii. El integrează informaţia pe toată durata proiectului, ceea ce nu se întâmplă în cazul perioadei de recuperare, cu condiţia ca investitorul să fie în stare să determine cu precizie sumele cash-flow-urilor viitoare şi durata de viaţă a proiectului (ipoteza unui mediu relativ stabil).

Bibliografie:
1. Bochiu Florin “Evaluarea proiectelor de investiţie”, Ed. “Algoritm+”, Galaţi, 1998
2. Babusiaux Denis “Decision d’investissement et calcul economique dans l’entreprise”, Ed. “Economica”, Paris, 1990.
3. Dumitraşco Marica Ion “Investirea de risc în întreprinderi mici şi inovatoare”, Chişinău, 1999.
4. Duţă Alexandrina “Macroeconomie aprofundată”, Timişoara, 2003.
5. Ciornâi Nicolae “Investiţiile reper strategic al creşterii performanţelor economice”, Chişinău, 2001.

Întroducere:
În economie prin investiţii în sens larg se înţelege orice cheltuială bănească făcută cu scopul de a obţine profit. În sens mai restrîns prin investiţii se înţelege cheltuielile care vizează construirea de clădiri, achiziţionarea de utilaje şi altele. Investiţiile joacă un rol important în economia unei ţări, ele reprezentînd suportul material al dezvoltării economico-sociale a unei ţări. Prin ele se asigură sporirea capitalului fix, creşterea randamentului tehnic şi economic al celor existente dar şi crearea de noi locuri de muncă. În acest context investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi şi de eficienţă.

Plan:
1. Conceptul de investiţii şi de eficienţă a investiţiilor străine.
2. Eficienţa investiţiilor, căile de realizare şi modalităţile de determinare.
3. Rolul investiţiilor străine în strategia generală a dezvoltării şi restructurării economiei naţionale.
4. Evoluţia investiţiilor străine în Republica Moldova.

Încheiere:
Din cele menţionate în lucrare putem face o concluzie că Republica Moldova nu-şi va realiza niciodată planurile în ce priveşte creşterea economică fără investiţii străine.
De ce pentru aceasta Parlamentul la 2 aprilie 1992 a adoptat “Legea privind investiţiile străine”, care apoi a fost modificată şi completată la 27. 07. 94.
Prezenta lege este formată din 7 capitole în care este minuţios descris drepturile şi obligaţiunile investitorilor străini.
Investitorii străini în Republica Moldova pot fi:

Bibliografie:
1. Vasilescu Ion, “Investiţiile – factor al relansării economiei”, Tribuna Economică, Nr. 16 1998.
2. “Investiţiile de capital străin în economia românească”, Economistul, 5 mai 1998.
3. “Investiţiile de capital străin în ţările aflate în tranziţie”, Economistul, 18 mai 1998.
4. “Investiţii străine directe”, Tribuna Economică, Nr. 8 1999.
5. “Investiţiile străine directe în ţările în tranziţie”, Economistul, 24-25 noiembrie 1997.
6. “Investiţiile străine: problema atragerii şi utilizării lor în Republica Moldova”, Economica, Nr. 3 1997.
7. “Repere strategice în promovarea investiţiilor directe de capital străin”, Economistul, mai 1998.
8. “Republica Moldova: Evoluţia investiţiilor străine”, Economistul, 17-18 octombrie 1997.
9. “Potenţialul investiţional al industriei prelucrătoare a Moldovei”, Economie şi sociologie, Nr. 3 1999.
10. Niţă Dobrotă, “Economia Politică”, Bucureşti 1995.
11. Niţă Dobrotă, “Economics”, Bucureşti 1992.
12. Gheorghe Creţoiu, “Economia Politică”, Bucureşti 1994.
13. Niţă Dobrotă, “Economia Politică”, Bucureşti 1997.
14. Legea privind investiţiile străine din 2 aprilie 1992.
15. Legea privind modoficarea şi complectarea legii privind investiţiile străine, 27. 04. 1994.

Introducere:
Proclamându-se o ţară suverană şi independentă, unitară şi indivizibilă, Re¬publica Moldova tinde spre un stat de drept, democratic, în care să domine demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic declarate ca valori supreme pe care statul se obligă să le garanteze.
Aceste năzuinţe pot fi obţinute cu condiţia că în societatea respectivă este întronată ordinea raţională bazată pe primatul legii, ordine, care ar putea să unească voinţa şi interesul, ar insufla optimismul unei şanse de a gândi, acţiona, exista liber, fără a dăuna concetăţenilor. In caz contrar societatea este sortită unui dezastru şi nu poate avea viitor.

Cuprins:
1. Formele de guvernământ. Tipologia. Caracteristica generală

1.1. Formele de guvernământ. Caracterizare generală

1.2. Clasificarea formelor de guvernământ

2. Modalităţi de investire a guvernului. Specificul principalelor tipuri de guverne

2.1. Locul şi rolul Guvernului în sistemul autorităţilor publice.

2.2. Tipuri de guverne contemporane. Formarea lor

3. Investirea Guvernului în Republica Moldova şi în alte ţări

3.1. Investirea Guvernului în Republica Moldova

3.2. Investirea Guvernului în România

3.3. Formarea guvernului în SUA

3.4. Formarea guvernului în Germania

3.5. Formarea guvernului în Italia

3.6. Formarea guvernului în Franţa

3.7. Formarea guvernului în Portugalia

Bibliografie:
1. Rusu I. - Drept Constituţional şi Instituţii Politice - Note de curs, Editura Romfel, Bucureşti', 1995.
2. Deleanu I. - Drept Constituţional şi Instituţii Politice, Teoria generală, voi. 1, Bucureşti, 1991.
3. G. Burdeau - Droit constitutionnel, par Fr. Hamon, M. Troper, L.G.D.J., Paris.
4. Deleanu I. - Democraţia şi dinamica puterii, Editura "Dacia", Cluj-Napoca.
5. A Muraru - Drept Constituţional şi Instituţii Politice, vol. I, Editura "Proarcadia", Bucureşti, 1993.
6. Piţurcă Aurel „Bazele ştiinţei politice”, Bucurşti 2005.
7. „Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova”. Chişinău 1997.
8. http://kaddy.ro40.com/index.php?option=com_content&task=view&id=135&Itemid=27
9. Cristian Ionescu - Sisteme constituţionale contemporane, Casa de editură şi presă "Şansa" S.R.L., Bucureşti, 1994.

Introducere:
Profundele procese economice şi tendinţele pozitive deja conturate în economie, precum şi speranţele în vederea stări reale în sfera producţiei, într-un fel sau altul, ţin de problemele extinderii în republică a activităţii de antreprenoriat.
E şi firesc să fie aşa mai ales dacă studiem experienţa ţărilor dezvoltate unde, începând cu a doua jumătate a anilor 70 ai secolului XX, antreprenoriatul mic şi mijlociu a beneficiat de o dezvoltare vertiginoasă. În Germania şi Franţa cota întreprinderilor mici atinge nivelul de 45%, în Japonia şi SUA – 50% şi în Ţările Scandinave până la 75% din producţia industrială.

Plan:
Capitolul I. Noţiunea, rolul şi caracteristica întreprinderilor.
1.1. Esenţa, rolul şi tipologia întreprinderilor.
1.2. Întreprinderile şi caracteristicele lor principale.
1.3. Clasificarea întreprinderilor şi specificul lor.

Capitolul II. Întreprinderile în subsistemul activităţii economice.
2.1. Funcţiile activităţii întreprinderii.
2.2. Restructurarea întreprinderilor ca mijloc de depăşire a crizei sferei de producţie.
2.3. Întreprinderile mici şi mijlocii ca soluţie optimă pentru dezvoltarea economiei.

Capitolul III. Funcţiile şi sarcinile întreprinderii în economia naţională.
3.1. Etapele organizatorice şi juridice ale deschiderii unei afaceri în Republica Moldova.
3.2. Organizarea controlului activităţii întreprinderii asupra eficienţei funcţionării întreprinderii în condiţiile economiei de piaţă.
3.3. Întreprinderile în condiţiile economiei de piaţă

Concluzii:
Întreprinderea - veriga de bază a producerii, (bunurilor materiale şi oferirea diferitelor servicii destinate pieţei). Astfel, întreprinderile alcătuiesc, de fapt, sectorul productiv al economiei de piaţă.
Activitatea întreprinderilor urmăreşte saturaţia pieţei cu diferite mărfuri. Fiecare întreprindere este determinată de piaţă să sporească performanţa produselor sale, să studieze cerinţele pieţei şi să propună consumatorilor noi produse, participînd activ la asigurarea cerinţelor crescînde ale consumatorilor.

Bibliografie:
1. «Legea despre antreprenoriat şi întreprindere», Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.21-22 Chişinău, 27 decembrie 2001.
2. «Economia şi gestiunea întreprinderii», Nicolescu Ovidiu, Bucureşti 1980.
3. «Analiza economico-financiară a întreprinderii: metode şi tehnici», Mărgulescu Dumitru, Bucureşti 1994.
4. «Studiu privind evaluarea întreprinderilor: anlize comparative», Frăsineanu Corina, Bucureşti 2002.
5. «Economia întreprinderii», L. Zahiu, M. Gheorghiţă, Bucureşti 1999.
6. «Organizarea întreprinderilor industriale. Proiectarea întreprinderilor»,V. Crăciunescu, L. Lădar, Timişoara V-I.
7. «Gestiunea financiară a întreprinderii», Stroc Radu, Bucureşti 2002.
8. «Economia şi gestiunea întreprinderii», C. Bărbulescu, Bucureşti 1995.
9. «Analiza financiară - instrument de apreciere şi fundamentare a strategiei financiare a întreprinderii», Botnari Nadejda, Chişinău ASEM 2000.
10. «Evaluarea întreprinderii: lucrări aplicative, studii de caz», D. Dumitrescu, Bucureşti 2000.
11. «Gestiunea financiară a întreprinderii», Brezeanu Petre, Bucureşti 2002.
12. «Argumentarea şi promovarea politicii restructurării întreprinderilor»,Guţu Viorel, Chişinău 2001.
13. «Economia firmelor contemporane», Nicolae Ciornîi, Ilie Blaj, Chişinău UTM 2003.
14. «Întreprinderile mici şi mijlocii. Alternativă viabilă» Cezar Costescu
15. «Restructurarea organizării şi conducerii firmei», Dan V., Bucureşti, 1993.