Aspecte controversate ale analizei omorului la comandă
Categoria : Articole 
Download gratuit :
Omorul la comandă este o infracţiune contra vieţii persoanei şi este plasată de către legiuitor în capitolul II intitulat "Infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei", în articolul 145 "Omorul intenţionat", la alineatul 3, litera m) în calitate de circumstanţă agravantă. El reprezintă una dintre "profesiunile" istorice apărute ca o varietate a omorului intenţionat [1]: omorul la comanda lui Lisandr a lui Alcibiades (450-404î.e.n.), împăratul Atenei; omorul lui Boudiaf Mohammad (1919-1992), preşedintele Algirului, comandat de către Lembarac Boumaraf (26 ani) - agent secret al grupului de securitate al preşedintelui; cel al Indirei Gandi (1917-1984), preşedinta Indiei; al lui John F.Kennedy (1917-1963), Dallas, 22 noiembrie 1963 de către L.H.Oswald[2].
Pentru analiza unui fenomen se impune o iniţială definire a acestuia. În cazul omorului la comandă definiţiile variază: omorul săvîrşit în baza înţelegerii prealabile cu organizatorul infracţiunii de către o persoană, de regulă, necointeresată în moartea victimei, în schimbul unei recompense, cu sau fără participarea intermediarului[3]; o modalitate a privării intenţionate de viaţă a persoanei, condiţionate de atragerea autorului pentru comiterea nemijlocită a infracţiunii în interesele persoanei care a făcut „comanda", prin acordarea unor avantaje materiale sau de altă natură [4] ori promisiunea acordării acestora [5]. Fiind o infracţiune contra vieţii, are ca obiect general, generic şi special (acestea suprapunîndu-se) totalitatea de relaţii sociale, a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de apărarea vieţii persoanei concrete şi a relaţiilor sociale legate de aceasta. Nu putem califica ca obiect generic al omorului la comandă - persoana (şi relaţiile sociale care determină locul ei în societate), deoarece reieşind din prevederile CP al RM din 2002, relaţiile sociale cu privire la persoană reprezintă obiectul juridic suprageneric.
Se cunoaşte că persoana care aduce atingere valorii sociale apărate e numită subiect activ. Legea impune doar condiţii generale pentru subiectul activ al acestei infracţiuni (persoana fizică responsabilă care a atins o anumită vărstă-CP al Uzbekistanului (1994), Franţei şi unele coduri penale ale statelor din SUA-13 ani [6]; codul penal al Germaniei, Japoniei, RM -14 ani ; Marea Britanie-10 ani [7]. Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesară prezenţa unui semn accidental - „comanda", conform căreia o parte („beneficiar",„client") solicită realizarea unei acţiuni, iar cea de-a doua parte (autor) se obligă [8]. Prin urmare comanda este o condiţie de incriminare care se referă la latura obiectivă. Divizarea omorurilor la comandă în omoruri săvîrşite de killerul - profesionist sau săvîrşite de un ucigaş neprofesionist; săvîrşite cu participarea intermediarului sau săvîrşite fără participarea acestuia are o mare importanţă pentru descoperirea şi cercetarea omorurilor.
Cu toate că există mai mulţi făptuitori, omorul este unic, fiecare dintre participanţi fiind tras la răspundere pentru totalitatea ei şi, în particular, în raport cu contribuţia fiecăruia adusă în obţinerea rezultatului [9], adică fapta va fi calificată de sinestătător. Elocventă în acest sens este sentinţa din 16 aprilie 2002 prin care Golanschi E., Levinţa V., Lungu I., Lencov V., Jecov V. au fost condamnaţi pentru un şir de omoruri la comandă victimele cărora au fost Vislouh I., Dolinschi A., Diasomidze C. şi alţii [10]. După consumarea omorului, subiectul pasiv nu mai este o persoană, ci o victimă, eroarea asupra căreia nu înlătură răspunderea penală. Acţiunile vor fi calificate ca omor din imprudenţă referitor la persoana ucisă şi tentativă la art.145, alin.3, lit.m)-referitor la victima preconizată. Latura obiectivă a omorului la comandă constă în privarea de viaţă a altei persoanei, prin orice activitate ilegală care pricinuieşte moartea unui om. Analiza caracterului ilegal al privării de viaţă are o importanţă principală [11]. Sintagma "privarea de viaţă ilegală" ne impune să conchidem că ar exista şi o privare legală. Da, e adevărat, există (de exemplu eutanasia care este legalizată în state ca Olanda etc.). Aici, însă, trebuie să concretizăm că referindu-ne la sistemul legislativ penal al RM nu putem vorbi despre o privare legală, iar utilizarea sintagmei "privare ilegală" ar crea un pleonasm lingvistic. Eutanasia fiind incriminată în RM exclude orice formă de "omor" legal, astfel, absolut orice lipsire de viaţă va fi ilegală şi pasibilă de răspundere penală, desigur cu excepţiile de rigoare (art.36 CP). Activitatea criminală poate fi realizată atît prin acţiune (de împuşcare, strivire, înjunghiere, otrăvire, ardere, lovire etc.), cît şi prin inacţiune, dar numai în acele cazuri în care făptuitorul avea obligaţiunea de a acţiona pentru împiedicarea morţii persoanei [12]. Consecinţa sub forma morţii biologice constituie un semn obligatoriu al omorului intenţionat, dacă este vorba despre o infracţiune consumată. Moartea trebuie să fie consecinţa realizării intenţiei criminale, care în cazul omorului la comandă este o intenţie directă premeditată. Scopul organizatorului omorului la comandă este de a fi omorîtă o anumită persoană, iar motivul poate fi divers: obţinerea unui profit prin lichidarea concurentului, răzbunare, gelozie, scutirea de un anumit angajament faţă de victimă etc. În unele cazuri motivul şi scopul pot coincide. Spectrul de motive poate fi cel mai variat - de la cel politic la cel strict infracţional.
Toate faptele de omor la comandă se calificau în baza legislaţiei vechi ca omor comis în interes acaparator (art.88 p.1 CP 1961), astăzi ca omor la comandă - art.145 alin.(3) lit.m) CP 2002. Interesul material ca motiv al infracţiunilor grave este prevăzut şi de art.211 Codul Penal al Germaniei [13], art.1111 Titlului 18 al Legilor SUA (dacă a fost săvîrşit în timpul "robbery" sau "burglary") [14]; art.125.25 din Codul Penal al statului New York [15]; art.5/9-1Codul Penal al statului Illinois [16]; art.189 al Codului Penal al statului California [17] etc. Pentru existenţa omorului în interes material este suficient să se constate că făptuitorul a ucis din interes material, indiferent dacă a obţinut sau nu satisfacerea acestui interes [18]. Între autor şi victimă există o legătură directă spre deosebire de cazul omorului la comandă. În cazul omorului din interes material "organizatorul"acţionează direct asupra victimei, pe cînd prezenţa unui killer ne impune să analizăm o influenţă indirectă a organizatorului. Nu omorul la comandă este o varietate a omorului în interes material, ci cel din urmă este o parte a omorului la comandă. Omorul la comandă la fel poate fi săvîrşit de către nişte organizaţii criminale, care pot fi formate exclusiv în acest scop. Condiţiile cumulative impuse pentru existenţa infracţiunii de banditism pot fi raportate şi la grupul criminal organizat pentru săvîrşirea omorurilor la comandă. Diversitatea particularităţilor banditismului şi a omorului la comandă (momente de consumare diferite, scop diferit etc.) impune calificarea prin concurs a acestor infracţiuni.
Creşterea gradului criminalităţii, inclusiv a numărului omorurilor la comandă, impune necesitatea aplicării unei profilaxii adecvate. Profilaxia omorurilor la comandă se analizează ca o diversitate a conducerii sociale şi ca un sistem al măsurilor social-economice, politice, orgnizaţionale, juridice şi educaţionale îndreptate spre evidenţierea şi combaterea cauzelor şi condiţiilor infracţiunilor şi spre formarea comportamentului juridic al persoanei. În SUA, 23% din populaţie au fost martori ai omorurilor, printre care nu se exclud şi cele săvîrşite la comandă şi timp de un an numărul omuciderilor a crescut cu 23%; în Japonia se descoperă aproape toate infracţiunile înregistrate (96,7%), fiind urmată de Germania, Marea Britanie şi SUA [19]. În Republica Moldova în 2003-7% din infracţiuni au fost omoruri, iar în 2005 s-au săvîrşit 252 omoruri printre care şi omoruri la comandă. Deoarece toate condiţiile vieţii dintr-un stat influenţează nemijlocit motivaţia criminală, este oportun de a iniţia un program de profilaxie iniţială complexă: orientarea programei de studiu a elevilor şi asigurarea conlucrării dintre organizaţiile de tineret şi cele de maturi pentru prevenirea violenţei; îmbunătăţirea sistemului reeducării adolescenţilor, care au săvîrşit acte de violenţă; susţinere acordată diferitor organizaţii formate pentru prevenirea infracţiunilor din partea statului, inclusiv financiară; limitarea feroce a răspîndirii armelor de foc printre cetăţeni; recomandări surselor de informaţie în masă de a revedea programele televizate, limitînd la minimum rularea scenelor de violenţă; antrenarea acestora într-o propaganădă binevenită de a reduce violenţa şi iniţierea unor studii analitice care ar evidenţia în raport cu cauzele infracţiunilor posibilele metode de prevenire mai eficientă a acestora.
Profilaxia omorurilor la comandă este o problemă complicată pentru societate, deoarece "tendinţa de a fi primul, fără concurenţă" pe piaţa bussinesului şi posibilitatea de a angaja un "killer"pentru înlăturarea acesteia credem că este şi va fi foarte populară pînă cînd legiuitorul va agrava la maxim pedeapsa şi coeficientul crimelor la comandă descoperite va fi mult mai înalt.
Pentru analiza unui fenomen se impune o iniţială definire a acestuia. În cazul omorului la comandă definiţiile variază: omorul săvîrşit în baza înţelegerii prealabile cu organizatorul infracţiunii de către o persoană, de regulă, necointeresată în moartea victimei, în schimbul unei recompense, cu sau fără participarea intermediarului[3]; o modalitate a privării intenţionate de viaţă a persoanei, condiţionate de atragerea autorului pentru comiterea nemijlocită a infracţiunii în interesele persoanei care a făcut „comanda", prin acordarea unor avantaje materiale sau de altă natură [4] ori promisiunea acordării acestora [5]. Fiind o infracţiune contra vieţii, are ca obiect general, generic şi special (acestea suprapunîndu-se) totalitatea de relaţii sociale, a căror existenţă şi normală desfăşurare sunt condiţionate de apărarea vieţii persoanei concrete şi a relaţiilor sociale legate de aceasta. Nu putem califica ca obiect generic al omorului la comandă - persoana (şi relaţiile sociale care determină locul ei în societate), deoarece reieşind din prevederile CP al RM din 2002, relaţiile sociale cu privire la persoană reprezintă obiectul juridic suprageneric.
Se cunoaşte că persoana care aduce atingere valorii sociale apărate e numită subiect activ. Legea impune doar condiţii generale pentru subiectul activ al acestei infracţiuni (persoana fizică responsabilă care a atins o anumită vărstă-CP al Uzbekistanului (1994), Franţei şi unele coduri penale ale statelor din SUA-13 ani [6]; codul penal al Germaniei, Japoniei, RM -14 ani ; Marea Britanie-10 ani [7]. Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesară prezenţa unui semn accidental - „comanda", conform căreia o parte („beneficiar",„client") solicită realizarea unei acţiuni, iar cea de-a doua parte (autor) se obligă [8]. Prin urmare comanda este o condiţie de incriminare care se referă la latura obiectivă. Divizarea omorurilor la comandă în omoruri săvîrşite de killerul - profesionist sau săvîrşite de un ucigaş neprofesionist; săvîrşite cu participarea intermediarului sau săvîrşite fără participarea acestuia are o mare importanţă pentru descoperirea şi cercetarea omorurilor.
Cu toate că există mai mulţi făptuitori, omorul este unic, fiecare dintre participanţi fiind tras la răspundere pentru totalitatea ei şi, în particular, în raport cu contribuţia fiecăruia adusă în obţinerea rezultatului [9], adică fapta va fi calificată de sinestătător. Elocventă în acest sens este sentinţa din 16 aprilie 2002 prin care Golanschi E., Levinţa V., Lungu I., Lencov V., Jecov V. au fost condamnaţi pentru un şir de omoruri la comandă victimele cărora au fost Vislouh I., Dolinschi A., Diasomidze C. şi alţii [10]. După consumarea omorului, subiectul pasiv nu mai este o persoană, ci o victimă, eroarea asupra căreia nu înlătură răspunderea penală. Acţiunile vor fi calificate ca omor din imprudenţă referitor la persoana ucisă şi tentativă la art.145, alin.3, lit.m)-referitor la victima preconizată. Latura obiectivă a omorului la comandă constă în privarea de viaţă a altei persoanei, prin orice activitate ilegală care pricinuieşte moartea unui om. Analiza caracterului ilegal al privării de viaţă are o importanţă principală [11]. Sintagma "privarea de viaţă ilegală" ne impune să conchidem că ar exista şi o privare legală. Da, e adevărat, există (de exemplu eutanasia care este legalizată în state ca Olanda etc.). Aici, însă, trebuie să concretizăm că referindu-ne la sistemul legislativ penal al RM nu putem vorbi despre o privare legală, iar utilizarea sintagmei "privare ilegală" ar crea un pleonasm lingvistic. Eutanasia fiind incriminată în RM exclude orice formă de "omor" legal, astfel, absolut orice lipsire de viaţă va fi ilegală şi pasibilă de răspundere penală, desigur cu excepţiile de rigoare (art.36 CP). Activitatea criminală poate fi realizată atît prin acţiune (de împuşcare, strivire, înjunghiere, otrăvire, ardere, lovire etc.), cît şi prin inacţiune, dar numai în acele cazuri în care făptuitorul avea obligaţiunea de a acţiona pentru împiedicarea morţii persoanei [12]. Consecinţa sub forma morţii biologice constituie un semn obligatoriu al omorului intenţionat, dacă este vorba despre o infracţiune consumată. Moartea trebuie să fie consecinţa realizării intenţiei criminale, care în cazul omorului la comandă este o intenţie directă premeditată. Scopul organizatorului omorului la comandă este de a fi omorîtă o anumită persoană, iar motivul poate fi divers: obţinerea unui profit prin lichidarea concurentului, răzbunare, gelozie, scutirea de un anumit angajament faţă de victimă etc. În unele cazuri motivul şi scopul pot coincide. Spectrul de motive poate fi cel mai variat - de la cel politic la cel strict infracţional.
Toate faptele de omor la comandă se calificau în baza legislaţiei vechi ca omor comis în interes acaparator (art.88 p.1 CP 1961), astăzi ca omor la comandă - art.145 alin.(3) lit.m) CP 2002. Interesul material ca motiv al infracţiunilor grave este prevăzut şi de art.211 Codul Penal al Germaniei [13], art.1111 Titlului 18 al Legilor SUA (dacă a fost săvîrşit în timpul "robbery" sau "burglary") [14]; art.125.25 din Codul Penal al statului New York [15]; art.5/9-1Codul Penal al statului Illinois [16]; art.189 al Codului Penal al statului California [17] etc. Pentru existenţa omorului în interes material este suficient să se constate că făptuitorul a ucis din interes material, indiferent dacă a obţinut sau nu satisfacerea acestui interes [18]. Între autor şi victimă există o legătură directă spre deosebire de cazul omorului la comandă. În cazul omorului din interes material "organizatorul"acţionează direct asupra victimei, pe cînd prezenţa unui killer ne impune să analizăm o influenţă indirectă a organizatorului. Nu omorul la comandă este o varietate a omorului în interes material, ci cel din urmă este o parte a omorului la comandă. Omorul la comandă la fel poate fi săvîrşit de către nişte organizaţii criminale, care pot fi formate exclusiv în acest scop. Condiţiile cumulative impuse pentru existenţa infracţiunii de banditism pot fi raportate şi la grupul criminal organizat pentru săvîrşirea omorurilor la comandă. Diversitatea particularităţilor banditismului şi a omorului la comandă (momente de consumare diferite, scop diferit etc.) impune calificarea prin concurs a acestor infracţiuni.
Creşterea gradului criminalităţii, inclusiv a numărului omorurilor la comandă, impune necesitatea aplicării unei profilaxii adecvate. Profilaxia omorurilor la comandă se analizează ca o diversitate a conducerii sociale şi ca un sistem al măsurilor social-economice, politice, orgnizaţionale, juridice şi educaţionale îndreptate spre evidenţierea şi combaterea cauzelor şi condiţiilor infracţiunilor şi spre formarea comportamentului juridic al persoanei. În SUA, 23% din populaţie au fost martori ai omorurilor, printre care nu se exclud şi cele săvîrşite la comandă şi timp de un an numărul omuciderilor a crescut cu 23%; în Japonia se descoperă aproape toate infracţiunile înregistrate (96,7%), fiind urmată de Germania, Marea Britanie şi SUA [19]. În Republica Moldova în 2003-7% din infracţiuni au fost omoruri, iar în 2005 s-au săvîrşit 252 omoruri printre care şi omoruri la comandă. Deoarece toate condiţiile vieţii dintr-un stat influenţează nemijlocit motivaţia criminală, este oportun de a iniţia un program de profilaxie iniţială complexă: orientarea programei de studiu a elevilor şi asigurarea conlucrării dintre organizaţiile de tineret şi cele de maturi pentru prevenirea violenţei; îmbunătăţirea sistemului reeducării adolescenţilor, care au săvîrşit acte de violenţă; susţinere acordată diferitor organizaţii formate pentru prevenirea infracţiunilor din partea statului, inclusiv financiară; limitarea feroce a răspîndirii armelor de foc printre cetăţeni; recomandări surselor de informaţie în masă de a revedea programele televizate, limitînd la minimum rularea scenelor de violenţă; antrenarea acestora într-o propaganădă binevenită de a reduce violenţa şi iniţierea unor studii analitice care ar evidenţia în raport cu cauzele infracţiunilor posibilele metode de prevenire mai eficientă a acestora.
Profilaxia omorurilor la comandă este o problemă complicată pentru societate, deoarece "tendinţa de a fi primul, fără concurenţă" pe piaţa bussinesului şi posibilitatea de a angaja un "killer"pentru înlăturarea acesteia credem că este şi va fi foarte populară pînă cînd legiuitorul va agrava la maxim pedeapsa şi coeficientul crimelor la comandă descoperite va fi mult mai înalt.
