Aspecte fiscale prevăzute în noua lege cu privire la leasing
Categoria : Articole 
Download gratuit :
Abstract: Pentru crearea unui mediu legal şi fiscal favorabil şi avantajos cu privire la operaţiunile de leasing în Moldova pentru toate părţile interesate (locatorul, locatarul şi furnizorul) au fost efectuate modificări în Legea cu privire la leasing adoptată în 1996 .A fost necesar crearea unui sistem care să permită părţilor la leasing accesul la o arie cât mai largă de bunuri (atât mobile cât şi imobile) şi la cât mai multe tipuri de tranzacţii de leasing (financiar, operaţional, leaseback si altele). Accesul la tranzacţiile de leasing trebuia permis cât mai multor categorii de subiecţi (de exemplu persoanele fizice - consumatori).
Cuvinte cheie: leasing financiar, leasing operaţional,locator,locatar,dobândă.
Examinarea detaliată a specificului pieţei leasing în Moldova a permis să se constate problema majoră pentru buseness-ul autohton - facilităţile fiscale. În scopul ajustării cadrului legislativ privind activitatea de leasing desfăşurată în Republica Moldova la practica internaţională şi efectuării pe scară largă a operaţiunilor de leasing a fost elaborată Legea cu privire la leasing nr.59-XVI din 28 aprilie 2005, care a intrat în vigoare începând cu 8 iulie 2005. Spre deosebire de prevederile legislaţiei vechi cu privire la leasing, în actuala Lege se fac distincţii între noţiunile de leasing financiar şi leasing operaţional, importanţa lor fiind determinată de impactul asupra tratării fiscale şi financiare a operaţiunilor de leasing. A fost elaborat un tratament transparent şi eficient pentru operaţiunile de leasing calificându-le drept instrumente financiare. De asemenea noţiunea de dobândă în baza unui contract de leasing financiar a fost definită în mod echivalent cu noţiunea de dobândă în baza unui contract de împrumut. Modificările introduse în Codul fiscal, în special în titlul III, conţin o multitudine de măsuri stimulatorii ale operaţiunilor de leasing, precum şi excepţii de la normele de bază prestabilite, acestea fiind structurate în felul următor: ·
În cazul întreprinderilor care desfăşoară activitatea de leasing, dacă suma TVA aferentă valorilor materiale şi/sau serviciilor procurate depăşeşte suma TVA aferentă livrărilor de bunuri sau servicii efectuate în cadrul contractelor de leasing financiar şi/sau operaţional, diferenţa se restituie din buget în limitele cotei-standard a TVA înmulţită cu valoarea acestor livrări de bunuri sau servicii, în termen de 45 de zile conform instrucţiunii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Această normă legislativă, prin analogie cu alte prevederi din Codul fiscal, este similară mecanismului de restituire a TVA în cazul livrărilor de pîine, produse de panificaţie, lapte şi produse lactate şi nu în ultimul rând în cazul exportului de mărfuri şi servicii. Este de remarcat că agenţii economici, a căror activitate ţine de domeniul leasingului şi care au înregistrat într-o perioadă fiscală sold debitor, pentru a putea evalua cuantumul exact al TVA destinată restituirii, vor fi nevoiţi să fie precauţi la etapa separării valorii livrărilor efectuate în cadrul contractelor de leasing de valoarea celorlalte tipuri de livrări impozitate la cota standard (inclusiv la cota redusă, după caz) înscrisă în Registrul de evidenţă a livrărilor, dat fiind faptul că în declaraţia privind TVA nu este posibilă înscrierea valorii acestor livrări specifice într-un rând separat; ·
Venitul sub formă de dobândă obţinut de către locator în baza unui contract de leasing financiar este scutit de TVA. Dat fiind faptul că dobânda de leasing în cazul leasingului financiar este parte componentă a ratei de leasing ce urmează a fi achitată de locatar către locator, scutirea în cauză, cu toate că este binevenită pentru agenţii economici, afectează într-o oarecare măsură modul general de determinare a valorii impozabile a livrărilor impozabile stabilit la art. 97 din Codul fiscal. Aplicând modificările introduse în codul fiscal, urmează să se impoziteze cu TVA doar o singură parte componentă din rata de leasing destinată achitării şi anume cota-parte din valoarea de intrare a bunului transmis în leasing, cealată parte fiind scutită de TVA. În legătură cu aceasta, ar fi oportun ca în aceeaşi factură fiscală eliberată de către locator să se înscrie valoarea dobânzii corespunzătoare perioadei de referinţă separat de valoarea livrării impozabile la care urmează de aplicat de facto TVA. Scutirea în cauză nu se extinde în cazul leasingului operaţional, valoarea impozabilă a livrării impozabile fiind valoarea integrală a livrării achitate sau care urmează a fi achitată de către locatar pentru fiecare perioadă prestabilită; ·
S-a schimbat data apariţiei obligaţiei fiscale privind TVA atât în cazul leasingului intern, cât şi în cazul leasingului internaţional, aceasta fiind data specificată în contract pentru plata ratei de leasing, iar în cazul încasării ratei de leasing în avans, data obligaţiei fiscale fiind data încasării avansului. Norma în cauză este valabilă atât pentru leasingul financiar, cât şi pentru leasingul operaţional. Modificările respective operate în legislaţie, comparativ cu modul vechi de aplicare a TVA, în special în cazul leasingului financiar, reprezintă un avantaj esenţial pentru întreprinderile care desfăşoară activitate de leasing.
Este de remarcat că întru aplicarea noilor norme trebuie de ţinut cont de faptul că leasingul financiar, în temeiul art. 93 din Codul fiscal, se consideră livrare de marfă, însă în cazul încheierii contractelor de leasing operaţional, transmiterea bunurilor se consideră livrare de serviciu. Astfel, dacă în cazul leasingului financiar se transmit bunuri care conform titlului III din Codul fiscal nu se impozitează cu TVA, valoarea ratei de leasing destinată achitării va fi scutită integral de TVA, eliberându-se de fiecare dată facturi de expediţie.
În cazul leasingului financiar locatarul este considerat proprietar economic, iar în cazul leasingului operaţional locatorul este considerat proprietar economic. Ca rezultat al acestor modificări s-a stabilit dreptul proprietarului de a deduce în scopuri fiscale amortizarea calculată a bunurilor date în leasing. Posibilitatea deducerii cheltuielilor aferente bunurilor utilizate în regim de leasing şi bunurilor care nu sunt în proprietatea utilizatorului: 1. cheltuielile de întreţinere sunt recunoscute ca cheltuieli ale locatarului 2. cheltuieli de reparaţie, instalare şi îmbunătăţiri ulterioare sunt capitalizate în scopuri fiscale şi deductibile pentru amortizare 3. aceeaşi regulă se aplică autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe. Profitul sau pierderea rezultată din înstrăinarea activelor fixe obiecte ale leasingului sunt recunoscute la momentul efectuării operaţiunii şi calculate ca diferenţă între suma primită la înstrăinarea bunurilor şi baza valorică iniţială a bunurilor vândute.
A fost stabilită facilitatea privind scutirea de 50 % la impozitul pe venit oferită pentru investiţiile efectuate, astfel încât facilitatea menţionată să fie aplicabilă la momentul începerii operaţiunii de leasing. Adoptarea noii legi a permis atingerea obiectivului şi anume a fost creat un cadru juridico-fiscal favorabil şi avantajos pentru toţi participanţii la operaţiunile de leasing. A fost perfecţionată legislaţia existentă şi nu implementarea unui cadru normativ absolut nou deoarece cadrul normativ vechi conţinea norme şi principii ce puteau fi preluate cu succes; implementarea şi înţelegearea cadrului normativ nou ar fi mai uşor pentru organele de resort şi participanţii la operaţiunile de leasing.
Cuvinte cheie: leasing financiar, leasing operaţional,locator,locatar,dobândă.
Examinarea detaliată a specificului pieţei leasing în Moldova a permis să se constate problema majoră pentru buseness-ul autohton - facilităţile fiscale. În scopul ajustării cadrului legislativ privind activitatea de leasing desfăşurată în Republica Moldova la practica internaţională şi efectuării pe scară largă a operaţiunilor de leasing a fost elaborată Legea cu privire la leasing nr.59-XVI din 28 aprilie 2005, care a intrat în vigoare începând cu 8 iulie 2005. Spre deosebire de prevederile legislaţiei vechi cu privire la leasing, în actuala Lege se fac distincţii între noţiunile de leasing financiar şi leasing operaţional, importanţa lor fiind determinată de impactul asupra tratării fiscale şi financiare a operaţiunilor de leasing. A fost elaborat un tratament transparent şi eficient pentru operaţiunile de leasing calificându-le drept instrumente financiare. De asemenea noţiunea de dobândă în baza unui contract de leasing financiar a fost definită în mod echivalent cu noţiunea de dobândă în baza unui contract de împrumut. Modificările introduse în Codul fiscal, în special în titlul III, conţin o multitudine de măsuri stimulatorii ale operaţiunilor de leasing, precum şi excepţii de la normele de bază prestabilite, acestea fiind structurate în felul următor: ·
În cazul întreprinderilor care desfăşoară activitatea de leasing, dacă suma TVA aferentă valorilor materiale şi/sau serviciilor procurate depăşeşte suma TVA aferentă livrărilor de bunuri sau servicii efectuate în cadrul contractelor de leasing financiar şi/sau operaţional, diferenţa se restituie din buget în limitele cotei-standard a TVA înmulţită cu valoarea acestor livrări de bunuri sau servicii, în termen de 45 de zile conform instrucţiunii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Această normă legislativă, prin analogie cu alte prevederi din Codul fiscal, este similară mecanismului de restituire a TVA în cazul livrărilor de pîine, produse de panificaţie, lapte şi produse lactate şi nu în ultimul rând în cazul exportului de mărfuri şi servicii. Este de remarcat că agenţii economici, a căror activitate ţine de domeniul leasingului şi care au înregistrat într-o perioadă fiscală sold debitor, pentru a putea evalua cuantumul exact al TVA destinată restituirii, vor fi nevoiţi să fie precauţi la etapa separării valorii livrărilor efectuate în cadrul contractelor de leasing de valoarea celorlalte tipuri de livrări impozitate la cota standard (inclusiv la cota redusă, după caz) înscrisă în Registrul de evidenţă a livrărilor, dat fiind faptul că în declaraţia privind TVA nu este posibilă înscrierea valorii acestor livrări specifice într-un rând separat; ·
Venitul sub formă de dobândă obţinut de către locator în baza unui contract de leasing financiar este scutit de TVA. Dat fiind faptul că dobânda de leasing în cazul leasingului financiar este parte componentă a ratei de leasing ce urmează a fi achitată de locatar către locator, scutirea în cauză, cu toate că este binevenită pentru agenţii economici, afectează într-o oarecare măsură modul general de determinare a valorii impozabile a livrărilor impozabile stabilit la art. 97 din Codul fiscal. Aplicând modificările introduse în codul fiscal, urmează să se impoziteze cu TVA doar o singură parte componentă din rata de leasing destinată achitării şi anume cota-parte din valoarea de intrare a bunului transmis în leasing, cealată parte fiind scutită de TVA. În legătură cu aceasta, ar fi oportun ca în aceeaşi factură fiscală eliberată de către locator să se înscrie valoarea dobânzii corespunzătoare perioadei de referinţă separat de valoarea livrării impozabile la care urmează de aplicat de facto TVA. Scutirea în cauză nu se extinde în cazul leasingului operaţional, valoarea impozabilă a livrării impozabile fiind valoarea integrală a livrării achitate sau care urmează a fi achitată de către locatar pentru fiecare perioadă prestabilită; ·
S-a schimbat data apariţiei obligaţiei fiscale privind TVA atât în cazul leasingului intern, cât şi în cazul leasingului internaţional, aceasta fiind data specificată în contract pentru plata ratei de leasing, iar în cazul încasării ratei de leasing în avans, data obligaţiei fiscale fiind data încasării avansului. Norma în cauză este valabilă atât pentru leasingul financiar, cât şi pentru leasingul operaţional. Modificările respective operate în legislaţie, comparativ cu modul vechi de aplicare a TVA, în special în cazul leasingului financiar, reprezintă un avantaj esenţial pentru întreprinderile care desfăşoară activitate de leasing.
Este de remarcat că întru aplicarea noilor norme trebuie de ţinut cont de faptul că leasingul financiar, în temeiul art. 93 din Codul fiscal, se consideră livrare de marfă, însă în cazul încheierii contractelor de leasing operaţional, transmiterea bunurilor se consideră livrare de serviciu. Astfel, dacă în cazul leasingului financiar se transmit bunuri care conform titlului III din Codul fiscal nu se impozitează cu TVA, valoarea ratei de leasing destinată achitării va fi scutită integral de TVA, eliberându-se de fiecare dată facturi de expediţie.
În cazul leasingului financiar locatarul este considerat proprietar economic, iar în cazul leasingului operaţional locatorul este considerat proprietar economic. Ca rezultat al acestor modificări s-a stabilit dreptul proprietarului de a deduce în scopuri fiscale amortizarea calculată a bunurilor date în leasing. Posibilitatea deducerii cheltuielilor aferente bunurilor utilizate în regim de leasing şi bunurilor care nu sunt în proprietatea utilizatorului: 1. cheltuielile de întreţinere sunt recunoscute ca cheltuieli ale locatarului 2. cheltuieli de reparaţie, instalare şi îmbunătăţiri ulterioare sunt capitalizate în scopuri fiscale şi deductibile pentru amortizare 3. aceeaşi regulă se aplică autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe. Profitul sau pierderea rezultată din înstrăinarea activelor fixe obiecte ale leasingului sunt recunoscute la momentul efectuării operaţiunii şi calculate ca diferenţă între suma primită la înstrăinarea bunurilor şi baza valorică iniţială a bunurilor vândute.
A fost stabilită facilitatea privind scutirea de 50 % la impozitul pe venit oferită pentru investiţiile efectuate, astfel încât facilitatea menţionată să fie aplicabilă la momentul începerii operaţiunii de leasing. Adoptarea noii legi a permis atingerea obiectivului şi anume a fost creat un cadru juridico-fiscal favorabil şi avantajos pentru toţi participanţii la operaţiunile de leasing. A fost perfecţionată legislaţia existentă şi nu implementarea unui cadru normativ absolut nou deoarece cadrul normativ vechi conţinea norme şi principii ce puteau fi preluate cu succes; implementarea şi înţelegearea cadrului normativ nou ar fi mai uşor pentru organele de resort şi participanţii la operaţiunile de leasing.
