Calităţile femeii-manager stereotipurile şi realitatea
Categoria : Articole
Download gratuit :
Abstract: In istoria diferitor naţiuni întotdeauna au existat femei leaderi ca Jeanne d'Arc, Ecaterina II, Măria Teresa, Margaret Tatcher, care au jucat un rol enorm în viaţa politică, socială, ştiinţifică şi economică. Aceste femei demonstrează că sexul frumos posedă capacităţi şi un potenţial imens nu în mai mică măsură decât bărbaţii. În prezentul articolul voi încerca să abordez stereotipurile cele mai frecvent întâlnite în societatea modernă referitor la calităţile, competenţa şi activitatea femeilor manager, să le risipesc şi să vă conving că femeia manager are acelaşi drept la existenţă şi dezvoltare ca şi un bărbat.
Cuvinte-cheie: femeie manager, calitate, stereotip, concurenţă, avantaj, dezavantaj.
Prezenţa femeilor în poziţii de conducere este un subiect care a stârnit un interes considerabil în ultimii ani. Multe articole discută idei populare despre stilurile emergente de conducere, care se potrivesc cel mai bine în noile tipuri ierarhice de organizaţii mai puţin birocratice şi fac comparaţii frecvente între calităţile femeilor şi bărbaţilor, prezente în stilul de conducere. Există un număr de motive faţă de interesul crescut pentru acest subiect, unul fiind numărul tot mai mare de femei în poziţii manageriale înalte. Compania de consulting Grant Thornton a realizat o anchetă mondială şi a concluzionat, că Rusia se află pe primul loc după numărul femeilor, care lucrează în sfera dirijării. Pe al doilea loc se situează Philipine, pe al treilea - S.U.A., iar cele mai joase rezultate au fost înregistrate în Ţările de Jos - 9% şi în Japonia - 8%. La început rezultatele obţinute au mirat chiar şi pe autorii cercetării, mai ales pe partenerul lui Grant Thorton în Rusia, Serghei Aslibekean. Însă o analiză mai amănunţită a explicat situaţia: la anchetă au participat 256 întreprinderi medii, 201 au răspuns la întrebarea: «Câte femei participă la conducerea organizaţiei?», dintre care 45 sunt ocupate în sfera serviciilor, comerţului en detail, sănătăţii publice, etc, adică în acele domenii, în care tradiţional femeile au un rol important. Pe de altă parte, în anul 2002 centrul american Catalyst a efectuat cercetări, care arată că numărul femeilor în 500 de companii, anunţate ca cele mai reuşite de jurnalul Fortune, este: 15,7 - manageri de nivel mediu şi doar 5,2 - manageri cu cel mai mare venit. În plus, acele reprezentante ale sexului frumos, care se află pe posturi bine remunerate, totuşi mai des ocupă poziţii intermediare decât înalte. Doar 9,9% femei în comparaţie cu 90,1% bărbaţi controlează businessul, care aduce venitul principal companiilor respective. Care totuşi este cauza? Răspunsul la această întrebare poate fi dat din perspectiva impedimentelor istorice şi structurale. Într-un studiu istoric din timpurile contemporane până la Grecia clasică s-a arătat faptul că situarea aproape universală a femeilor în roluri domestice, excluderea lor din afaceri, guvernări, din sistemul legal, sistemul politic şi în general din poziţii de putere, statut şi influenţă a generat şi menţinut un stereotip al femeii tradiţionale ca «neasertivă, submisivă, pasivă, liniştită şi dependentă; afectuoasă, tandră şi domestică; parşivă, manipulativă, emoţională şi iraţională ». Însă timpurile s-au schimbat şi practic în toate ţările civilizate a avut deja loc emanciparea femeii. Conform statisticii motivele cele mai frecvente ale top-managerilor (atât bărbaţilor, cât şi femeilor) sunt: autoconfirmarea şi autorealizarea, tendinţa de a demonstra unicitatea - 40%, interesul faţă de profesie - 30%, independenţa şi situaţia financiară favorabilă - 30%. Cercetătorii şi însăşi femeile, care lucrează în business, evidenţiază diferite cauze ale situaţiei date, printre care: evitarea bărbaţilor de a cheltui efort pentru instruirea părţii feminine, excluderea femeilor din cercul de comunicaţie neformal, dubii în privinţa înaintării doamnelor la conducere şi, în sfârşit, încercările de a combina cariera cu familia. Altă anchetă afirmă că 40% din conducători consideră că femeile sunt mai puţin ambiţioase şi deci nu pot atinge niveluri înalte în business. „Ca atare, afirmă Terri Dyle (fost locţiitor al preşedintelui consiliului de directori ai grupului bancar Wells Fargo), cauza principală este comportamentul femeilor, adică dorinţa lor permanentă de a fi „fete bune" şi „eleve eminente". Femeia va lucra până în zori şi va fi sigură că munca ei este apreciată, iar pentru a înainta în carieră este doar nevoie de a lucra mai mult. Cu părere de rău această opinie este greşită. Pentru a deveni un top-manager nu este suficient să fii conştiincios, este nevoie în egală măsură de cutezanţă, siguranţă, capacitatea de a se prezenta. Ceea ce deseori nu o putem face." Lysa Jackobson, directorul general al companiei americane Inspirica, ce posedă un număr de şcoli şi colegii din New-York, consideră că femeile rareori cer ceea, ce merită. Compania sa funcţionează pe piaţă 20 de ani. Timp de această perioadă ea a văzut multe femei, care se adresau în căutarea locului de muncă, însă practic nici una din ele nu a pretins la un salariu atât de mare, pe care îl cer bărbaţii. „Femeile parcă mereu sunt gata să spună: „ Eu câştig 125$ pe oră, însă pentru dumneavoastră voi lucra cu 75$. Pe când bărbaţii spun direct, că ar dori 350$ pe oră." Deci femeile sunt mai modeste, iar bărbaţii - mai cutezători. Insă cutezanţa bărbaţilor deseori se transformă în înfumurare şi duce la comiterea greşelilor, iar femeile, graţie cumpătului şi raţionalismului, reuşesc să le evite. Această siguranţă prea mare de sine a bărbaţilor creează impresia aberantă că ei sunt mai competenţi decât femeile. Doamna Longo de la IBM a prezentat rezultatul unor cercetări făcute în SUA referitor la: - utilizarea Internetului de către întreprinzători: 23% sunt femei, 16% - bărbaţi; - construirea de home page pentru prezentarea produselor: 47% sunt femei, 41% - bărbaţi; - servicii on-line: 50% - femei şi 41% - bărbaţi. Directorul general al fabricii Andersen consideră că femeile sunt mai efective în condiţii de rutină, „când piaţa este cunoscută", iar bărbaţii acţionează mai efectiv în situaţii cu gradul înalt de nedeterminare. Femeile sunt mai tolerante şi duc conversaţiile mai bine decât bărbaţii, care permanent se stăruie să demonstreze ceva unii altora. Partenerul-managerul companiei A2Zmarketing, Andrei Stasi, duce o politică „antibărbat" şi susţine: „Dacă femeia începe un proiect, rezultatele vor urma neapărat, fie şi nu de aşa proporţii mari. Ea este mai responsabilă şi mai migăloasă, deci nu este nevoie să fie controlată la fel de des ca un bărbat". De asemenea A. Stasi consideră că femeia-manager se apreciază mai adecvat ca profesional şi nu suferă de autoapreciere exagerată. Un alt exemplu în favoarea sexului frumos este compania Pitney Bowes (companie poştală americană de proporţii imense), în care aproximativ 24% din 300-350 top-manageri sunt femeile. Mai mult de zece ani în urmă directorul general Jorge Harvey a observat că femeile-manageri de vânzare au succese mult mai mari decât colegii lor bărbaţii. El a vizitat oficiile de vânzare şi a văzut că noaptea târziu acolo lucrează doar femeile. El a început să insiste ca în companie să fie angajate mai multe femei. El susţinea şi a avut perfectă dreptate, că femeile nu doar vor arăta rezultate mai bune, dar şi vor crea o puternică concurenţă pentru bărbaţi, care vor fi nevoiţi să lucreze mai bine. Un stereotip extrem de răspândit este că stilul feminin de conducere se axează pe relaţii interpersonale, iar bărbaţii se orientează la sarcina pusă. Conform psihologilor cauzele unei astfel de divizări a conducerii pot fi particularităţile personale ale top-managerului, caracterul lui şi temperamentul sau situaţia concretă, însă nicidecum caracteristicile de sex. Posibil că femeile după natura lor sunt mai adaptive şi înţelepte, şi aceasta creează un stil sau mai bine spus iluzia unui stil, deoarece top-managerii competenţi şi profesionali nu menţin un singur stil de leaderism şi de luare a deciziilor. De obicei ei folosesc combinaţii ale dirijismului şi strategiilor de leader. În ceea ce mă priveşte, eu accept că femeile sunt într-adevăr prin natura lor mai intuitive, mai emotive, mai "specialiste" în relaţii interpersonale şi în trăiri sentimentale. Însă aici apare o întrebare: aceste calităţi nu sunt necesare în activitatea de conducere sau nu sunt puse în valoare? Abilităţile mai înalte ale femeilor în relaţii interpersonale prezintă o superioritate faţă de bărbaţi. Aceasta le face mai uşoară adoptarea unei abordări de tipul "a ceda ceva pentru a câştiga altceva", pe care o presupune participarea subordonaţilor. Această idee este susţinută de anumite studii contemporane, care afirmă că cel mai eficient stil de conducere este impregnat de calităţi feminine şi că acest stil se potriveşte cel mai bine în tipurile noi de organizaţii, mai puţin birocratice şi ierarhice. În plus acest nou stil de conducere ar crea o arie largă de strategii de conducere indiferent de sex. Din datele prezentate mai sus reiese foarte clar o concluzie: femeia reprezintă un puternic motor al economiei oricărei ţări, demonstrând acest fapt prin implicarea ei în zbuciumata şi dura lume a afacerilor, renunţând la un trai anonim şi de multe ori relativ comod. Ea are forţa morală şi fizică, tenacitatea, dârzenia, profesionalismul şi când este nevoie pasiunea şi farmecul, necesare pentru a participa la revoluţia managerială, care la ora actuală poate este cea mai importantă resursă a dezvoltării economice. Realitatea contemporană a arătat că femeile au argumente serioase pentru a combate rezervele nejustificate şi prejudecăţile care, din nefericire, sunt greu de învins la toate nivelele ierarhice de conducere.


