INTRODUCERE:
Problema existenţei dreptului şi statului aparţine ontologiei juridice, adică acelui compartiment al filosofiei dreptului ce se ocupă cu studiul fundamentelor dreptului, originii, esenţei şi formelor lui de existenţă. Оn orice sistem de gвndire filosofică ontologia are o importanţă de prim ordin deoarece ea este aceea care oferă tuturor celorlalte domenii de reflecţie filosofică (gnoseo-logie, axiologie, praxiologie etc) premisele teoretico-metodologice.

CUPRINS:
1. Ontologia legistă.
2. Ontologia jusnaturalistă.
3. Ontologia libertaro-juridică
4. Formele de existenţă ale dreptului.

CONCLUZII:
Deosebirea acestor forme juridice, poartă un caracter funcţional, şi nu de esenţă. Sensul principiului unic al egalităţii formale se manifestă (şi există) оn următoarele forme de existenţă a dreptului: 1) оn norma de drept (juridică) – оn formă de reguli de conduită a subiecţilor de drept; 2) оn raportul (juridic) – оn formă de relaţii reciproce ale subiecţilor de drept, formal egali, liberi şi independenţi; 3) оn conştiinţa juridică – оn formă de conştientizare a sensului şi cerinţelor principiului de drept (оn deosebirea şi coraportul său cu legea) de către membrii asociaţiei juridice date;

BIBLIOGRAFIA:
1. Bădescu Mihai. Concepte fundamentale оn teoria şi filosofia dreptului. Оn 3 volume. – Bucureşti: Editura LUMINA LEX, 2002.
2. Giorgio del Vecchio. Lecţii de filosofie juridică. – Bucureşti: Editura Europa Nova, 1999.
3. Stroe Constantin. Prolegomene la filosofia juridica. – Bucureşti: Editura LUMINA LEX, 2001.
4. Нерсесянц В.С. Философия права. – Москва: Издательство НОРМА, 2000.

INTRODUCERE:
În pofida diversităţii de opinii politice, ideologice, sociale, omul este singura fiinţă superioară din universul cunoscut. El creează valorile şi le transmite generaţiilor viitoare, iar spiritul său continuu tinde la perfecţionare. Totodată, omul, în exclusivitate, prin trăirea cu adevărat a tot ce este bun, frumos şi drept, se impune în plan etic şi dă dovadă de personalitate, dominând impulsurile inferioare. Anume de aceea fiinţa superioară, socială – omul trebuie situat pe prim plan, iar asigurarea deplinei realizări a acestora şi apărarea de la orice fel de atentări la viaţă, sănătate, libertate, demnitate umană trebuie să devină un imperativ al timpului.

PLANUL:
CAPITOLUL I. Consideraţii generale privind omorul.
Secţiunea 1. Noţiunea omorului
Secţiunea 2. Caracteristica generală a omorului în sistemul infracţiunilor contra vieţii

CAPITOLUL II. Aspecte juridico-penale ale componenţei de infracţiune prevăzută de art.145 Cod penal al Republicii Moldova(omorul intenţionat)
Secţiunea 1. Noţiunea componenţei de infracţiune şi importanţa ei
Secţiunea 2. Conţinutul normativ de bază a gradului prejudiciabil al infracţiunii de omor intenţionat
§ 1. Obiectul infracţiunii
§ 2. Subiectul infracţiunii
§ 3. Latura obiectivă al infracţiunii
§ 4. Latura subiectivă al infracţiunii
Secţiunea 3. Omorul calificat
Secţiunea 4. Conţinutul normativ în formă agravantă
Secţiunea 5. Delimitareadiferitor forme de manifestare a omorului intenţionat

CAPITOLUL III. Aspecte criminologice ale omorului
Secţiunea 1. Statistica infracţiunilor de omor în cadrul criminalităţii
Secţiunea 2. Cauze şi condiţii de săvârşire a omorului
Secţiunea 3. Prevenirea şi combaterea omorurilor

ÎNCHEIERE:
Concluzionând cele expuse în lucrare, remarcăm că pe parcursul întregii lucrări ne-am străduit să realizăm obiectivele propuse chiar de la început: efectuarea unui studiu în domeniul crimei violente contra persoansei, să oferim unele explicaţii teoretice, înlesnind interpretarea şi aplicarea corectă a dreptului, contribuind la ridicarea nivelului de cultură şi conştiinţă juridică.

BIBLIOGRAFIE:
1. Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002, nr.985-XV;
2. Codul penal al României. Codul de procedură penală. Bucureşti, Globa Lex, 2000;
3. Уголовный Кодекс Российской Федерации принят Государственной Думой 24 мая 1996 г., одобрен Советом Федерации 5 июня 1996 г. и подписан Президентом России 13 июля 1996 г. Вступил в силу 1 января 1997 г.;
4. Уголовный кодекс Украины, Киев, 5 апреля 2001 г., №2341-III. Голос Украины, 19 июня 2001 г., №107(2607);
5. Borodac A., Drept penal.Partea generală, Chişinău, 1994;
6. Brînză S., Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei, Chişinău, 1999;
7. Bujor V., Şleahtiţchi V., Omorul şi vătămarea gravă a integrităţii corporale
8. Comentariul al Codului Penal al R.Moldova, sub. red. A.Barbăneagră, Chişinău, 2003;
9. Macari I., Drept penal. Partea generală, Chişinău, 1999;
10. Ministerul Justiţiei a Republicii Moldova, Culegere de Hotărâri ale Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova (1990 – 1993), Chişinău, 1994;
11. Roşca C., Infracţiuni contra persoanei, Chişinău, 1979;
12. Beliş V., Medicina legală, Bucureşti, 1992;
13. Boroi A., Drept penal. Partea generală, Bucureşti, 2001;
14. Boroi A., Infracţiuni contra vieţii, Bucureşti, 1996;Bulai C., Manual de drept penal, Bucureşti, 1998;Zolyneak Maria, Drept penal. Iaşi, 1993;
15. Boroi A., Infracţiuni contra vieţii, Bucureşti, 1999;
16. Dongoroz V.şi colab., Explicaţii teoretice, Vol.I-III, ;
17. Filipaş A., Despre convertirea faptului putativ în tentativă în materia infracţiunii de omor // Revista de Drept penal nr.2/1994, Bucureşti;
18. Nistoreanu Gh., Drept penal român. Partea specială, .
19. Oancea I., Drept penal. Partea generală, Bucureşti, 1972;
20. Papadopol V., Delimitarea actelor de coautorat de cele de complicitate // J.N. nr.7/1963;
21. Scripcaru Gh., Terbancea M., Patologia medico-legală, Bucureşti, 1978;
22. Бородин С.В., Ответственность за убийство: квалификация и наказание по российскому праву, Moсква, 1994;
23. Жижиленко А.А. Преступления против личности, Moсква–Ленинград 1927;
24. Загородников Н.И., Преступления против жизни по советскому уголовному праву, Moсква, 1964;
25. Загородников Н.И., Преступления против жизни по советскому уголовному праву, Moсква, 1964;
26. Ковалёв М.И., Оптимальное соотношение формального и оценочного в уголовном законе // Советское государство и право, 1973, №.11;
27. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации, под редакции Ю.И.Скуратова, В.М.Лебедева. Издание 3-е, Москва, 2000 г.;
28. Кузнецов А.В., Уголовное право и личность, Moсква, 1964;
29. Курс Советского уголовного права. Том V, под редакцией А.А.Пионтковского, Moсква, 1971;
30. Лукашков В.А., Предупреждение и раскрытие умышленных убийств, Moсква, 1992;
31. Мендельсон Г.А., Уголовное oтветственность за убийство и телесные повреждения, Moсква, 1962;
32. Побегайло Э.Ф., Умышленные убийства и борьба с ними, Voronej, 1965;
33. Разгильдиев Б., Убийство по заказу // Российская юстиция, 1995, №6;
34. Уголовное право России. Особенная часть. Под ред.В.Н.Кудрявцева, А.В.Наумова, Москва, 2000 г.
35. Френкель Е., Убийство в законе, судебной и пенитенциарной практике // Право и жизнь,1926, №.1;
36. Pannain R., Manuale di diritto penale. Partea generale, vol.1, Torino, 1967;
37. Williams G., Criminal Law, The General Part, second edition, Stevens and Sons Limited, London-1961.

INTRODUCERE:
Actualitatea cercetării şi gradul de investigaţie a problemei
Secolul XX s-a finalizat cu rezultate extrem de importante pentru politica
mondială: încetarea „războiului rece”, dispariţia sistemului internaţional
bipolar, apariţia noilor state independente pe ruinele URSS şi a Iugoslaviei,
extinterea spre Est a Uniunii Europene şi NATO. S-au intensificat procesele de
globalizare, care au generat apariţia multiplelor probleme privind migraţia
forţei de muncă, apărarea drepturilor omului, reînvierea conflictelor interetnice etc.

Capitolul I
Regimul de drept al oficiilor consulare
§ 1. Statutul juridic al postului consular
1.1. Noţiunea de activitate consulară
1.2. Caracteristicile postului consular; clasificare
1.3. Înfiinţarea oficiului consular. Numirea şi admiterea personalului
1.3.1. Semnificaţia patentei consulare şi a exequaturului
§ 2. Imunităţi, privilegii, drepturi şi facilităţi consulare
2.1. Noţiunea de statut consular
2.2. Teorii privind fundamentarea drepturilor, facilităţilor, privilegiilor
şi imunităţilor consulare
2.3. Durata statutului consular şi problema renunţării la imunităţi

Capitolul II
Reglementări juridice privind activitatea consulară
§ 1. Exercitarea funcţiilor şi limitele activităţii consulare
1.1. Noţiuni şi delimitări
1.2. Limitele şi condiţiile de exercitare a funcţiilor consulare
§ 2. Funcţiile de bază ale activităţii consulare
2.1. Comprehensiunea funcţiilor consulare
2.2. Clasificarea funcţiilor consulare

Capitolul III
Activităţi consulare privind realizarea şi asigurarea
drepturilor cetăţenilor
§ 1. Activităţi privind reprezentarea şi protecţia consulară a cetăţenilor
1.1. Funcţii în materie civilă
1.2. Funcţii în materie notarială
1.3. Funcţii în materie jurisdicţională
1.4. Activitatea de acordare a vizelor
1.5. Funcţia consulară în materia exercitării drepturilor electorale
§ 2. Activităţi consulare privind protejarea agenţilor economici
2.1. Funcţia economică a consulului
2.2. Funcţia de control şi sprijin al navelor maritime, fluviale şi aeronavelor

ÎNCHEIERE:
Problema dreptului internaţional public, a dreptului diplomatic şi a
dreptului consular în special, a constituit în decursul timpului unul dintre cele
mai discutate subiecte din doctrina juridică de specialitate.
Analiza problemelor consulare presupune o amplă trecere în revistă atât
a legislaţiei în domeniu cât ţi a consecinţelor practice pe care le determină.
Este evident că în condiţiile tranziţiei spre o globalizare, corelarea şi
aplicarea corectă a normelor dreptului consular fără o analiză atentă, poate
degenera în conflicte diplomatice. De aceea, studiind această ramură a dreptului
internaţional public, am încercat o expunere cât mai completă a unor aspecte
privind dreptul consular.

INTRODUCERE:
Oferta tender a valorilor mobiliare este reglementată de Legea privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, Legea privind societăţile pe acţiuni, alte acte normative ale Republicii Moldova, în scopul stabilirii procedurii de efectuare a ofertei tender a valorilor mobiliare.
În Instrucţiune găsim cerinţele şi modul de desfăşurare a ofertei tender a valorilor mobiliare emise de societăţile pe acţiuni de tip deschis şi procedura de înregistrare a acesteia la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (în continuare - Comisia Naţională).
Pentru o mai bună înţelegere este benefică definiţia unor noţiunile utilizate la generalizarea temei elucidate în prezenta lucrare: :

CUPRINS:
1. Cerinţele faţă de oferta tender
2. Etapele derulării ofertei tender
3. Procedura de înregistrare a ofertei tender
4. Efectuarea ofertei tender
5. Prospectul ofertei tender
6. Procedura de modificare şi completare a ofertei tender
7. Efectuarea ofertei tender la procurare
8. Oferta tender competitivă la procurare
9. Efectuarea ofertei tender la vînzare

BIBLIOGRAFIE:
1. Curs de lecţii „Piaţa financiară FOREX” „Teledrade” LLC
2. «Малая Энциклопедия Трейдера» Найман Э. «Альфа Капитал», 1999
3. Hotărîrea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare privind aprobarea Instrucţiunii cu privire la oferta tender a valorilor mobiliare nr.2/6 din 18.01.2001 //Monitorul Oficial 100-101/255 din18.08.2001.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr. 199 din 18.11.98 //Monitorul Oficial 27-28/123 din 23.03.1999.
5. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 02.04.1997, MO nr. 38-39 din 1997.

INTRODUCERE:
Obligaţiile sunt prezente în toate sferele dreptului, nu numai în raporturile juridice patrimoniale, dar şi în raporturile juridice nepatrimoniale – morale, ceea ce demontrează rolul său foarte important în viaţa juridică.
Termenul de obligaţie vine de la obligare, obligatio, care înseamna a lega în vederea unui anumit scop care în dreptul roman evoca, la început, înlănţuirea debitorului, aservirea acestuia faţă de creditor, iar mai târziu, raportul juridic, legătura juridică (vinculum iuris) în temeiul căreia creditorul putea cere debitorului, sub sancţiunea constrângerii, să dea, să facă sau să nu facă ceva.

CUPRINS:

CAPITOLUL I.ASPECETE GENERALE ALE OBLIGAŢIILOR CIVILE
1.1. Noţiunea şi trăsăturile caracteristice ale obligaţiilor civile
1.2 Noţiune de structură a obligaţiei
1.3 Izvoarele obligaţiilor

CAPITOLUL II.CLASIFICAREA OBLIGAŢIILOR
2.1 Criteriile de clasificare a obligaţiilor şi delimitarea lor
2.2 Clasificarea obligaţiilor după subiecţii lor
2.3 Clasificarea obligaţiilor după obiectul lor
2.4 Clasificarea obligaţiilor după sancţiunea lor şi modalităţi

CAPITOLUL III.STINGEREA OBLIGAŢIILOR CIVILE
3.1 Stingerea obligaţiilor prin executare
3.1.1 Executarea directă a obligaţiilor
3.1.2 Executarea indirectă a obligaţiilor
3.2 Alte mijloace de stingere a obligaţiilor
3.3 Efectele stingerii obligaţilor

CONCLUZII:
În materiea dreptului civil, obligaţiile au suferit mai puţine variaţii decît celelalte instituţii în dreptul civil. Neexistând o codificare metodică şi naţională consacrată obligaţiilor, care ar fi explicat fundamentele obligaţiilor într-un limbaj adecvat şi detaliat. Din păcate în Codul Civil al Republicii Moldova pe lîngă faptul că nu este o clasificare sistematizată, dar şi lipsesc unele forme ale obligaţiilor care sunt prezente în doctrina modernă română a dreptului civil.

BIBLIOGRAFIA:
1. Codul Civil al Republicii Moldova aprobat prin Legea din 1107 din06.06.2002.
2. Gh. Beleiu, M. Nicolaie, P. Truşcă, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2001
3. Puşcaş N., Drept civil: Teoria generală a obligaţiilor, Constanţa, Europolis, 2003
4. S. Angheni, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Editura Oscar Print, bucureşti, 1995
5. E. S. Romano, Drept civil. Obligaţii, Editura Neuron, Focşani, 1996
6. C. Paladi, Note de curs, Drept civil. Obligaţia civilă, Iniversitatea „Petru - Maior”, Târgu Mureş, 2002
7. C. Stănescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Editura ALL, Bucureşti, 1992
8. Cojocaru, Drept civil. Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000
9. P. Filipescu. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Editura Actami, bucureşti, 1994
10. Paul Mircea Cosmovici „Drepturi reale. Obligaţii. Legislaţie'", Bucureşti 1994
11. Liviu Pop, „Teoria generală a obligaţiilor", Bucureşti 2000.
12. V. Hanga, drept privat roman, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978
13. C. Hamangiu, N. Georgian, Codul civil adnotat, vol VII, Editura SOCEC, Bucureşti 1925
14. L. Pop, Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996
I. R. Urs, Smaranda Angheni, Dreptul Civil, voi. II, „Drepturi reale. Teria generală a obligaţiilor civile". Editura „Oscarprint, Bucureşti 1997
15. Motica Radu, Moţiu Florin, Contracte civile, Bucureşti 1998.
16. Dumitru Lupulescu,„Dreptul Civil", Bucureşti 1997.
17. DEX, Ediţia a II – a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 1996
18. M. N. Costin, M. C. Costin, Dicţionar de drept civil, Vol II, Editura Lumina Lex, Bucureşti 1990

Introducere:
Obligaţia de întreţinere este o instituţie juridică care asigură dreptul unei persoane care are nevoie de sprijin material de a beneficia de anumite mijloace materiale.
Acest drept îl au numai persoane prevăzute de lege.
Obligaţia de întreţinere apare ca efect al rudeniei, ca efect al calităţii de soţ sau ca efect al unor relaţii asimilate de lege cu cele familiale, şi se bazează pe sentimentul de prietenie şi aficţiune existente în familie, precum şi regulile de convieţuire socială.

PLAN:
1. Noţiunea obligaţiei de întreţinere

2. Obligaţia de întreţinere dintre soţi şi foştii soţi
a) Obligaţia soţilor de a se întreţine reciproc
b) Obligaţia de întreţinere dintre foştii soţi

3. Obligaţia legală de întreţinere între alţi membri ai familiei

4. Modul de încasare şi de plată a pensiei de întreţinere

Încheiere:
Obligaţia de întreţinere are o importanţă deosebită în realizarea dreptului la sprijin material a personelor prevăzute de Codul familiei, printre aceste persoane fac parte copii şi ărinţi, soţii, foştii soţi, fraţi şi surori, bunicilor şi nepoţii, educatorii.

Bibliografia:
1. Codul familiei al Republicii Moldovai din 26.10.2000;
2. Ştefan Cocoşi, “Dreptul familiei”, Vol. I, Lumina Lex, 2001
3. Lilia Mărgineanu, Gabriel Mărgineanu, “Dreptul familiei”, Chişinău 2002
4. Ion P. Filipescu, “Tratat de dreptul familiei”, All Back, 1998
5. В. Пынзарь, В. Шляхтицкий, «Семейное право», Кишинев, 2002

Introducere:
Obligaţia de întreţinere este o instituţie juridică care asigură dreptul unei persoane care are nevoie de sprijin material de a beneficia de anumite mijloace materiale.
Obligaţia de întreţinere apare ca efect al rudeniei, ca efect al calităţii de soţ sau ca efect al unor relaţii asimilate de lege cu cele familiale, şi se bazează pe sentimentul de prietenie şi aficţiune existente în familie, precum şi regulile de convieţuire socială.

PLAN :
1. Noţiunea obligaţiei de întreţinere

2. Obligaţia părinţilor de a-şi întreţinere copiii

3. Obligaţia copiilor majori de a-şi întreţine părinţii

4. Modul de încasare şi de plată a pensiei de întreţinere

Încheiere:
Obligaţia de întreţinere realizează, pe de o parte, un scop personal, prin ajutarea celui aflat în nevoie din cauza incpacităţii de a munci, iar pe de altă parte, un scop social, societate neputînd rămîne străină şi absentă de la îndeplinirea unor îndatorîri dintre membrii unei familii.

Bibliografia:
1. Codul familiei al Republicii Moldovai din 26.10.2000;
2. Ştefan Cocoşi, “Dreptul familiei”, Vol. I, Lumina Lex, 2001
3. Lilia Mărgineanu, Gabriel Mărgineanu, “Dreptul familiei”, Chişinău 2002
4. Ion P. Filipescu, “Tratat de dreptul familiei”, All Back, 1998
5. В. Пынзарь, В. Шляхтицкий, «Семейное право», Кишинев, 2002

Introducere:

Deşi relativ recent recunoscută drept ramură de drept independentă, ramura dreptului vamal dispune de o serie de elemente constante, semn că aceasta are rădăcini adînci în istorie.
Aceste elemente constante, fie că sunt unanim recunoscute, deci au valoarea unor axiome, fie că sunt implicite. Astfel, nu poate fi negat faptul că primele reglementări vamale şi-au început configurarea odată cu apariţia schimburilor dintre diferitele forme de organizare cu caracter statal. Apoi, nu încape îndoială că normele ce au avut scop reglementarea acestor schimburi, au fost create din considerente fiscale, pentru ca mai apoi să dobîndească şi un caracter de control.

PLANUL:

1. Reglementări vamale. Privire istorică
2. Noţiunea dreptului vamal
3. Obiectul şi metoda de reglementare a dreptului vamal
4. Corelaţia dreptului vamal cu alte ramuri de drept
5. Legislaţia vamală
6. Principiile dreptului vamal

Concluzii:
În baza constatărilor de mai sus urmează să construim concluziile ce vor fi formulate în continuare.
Prima concluzie la care ajungem este următoarea: dreptul vamal este un drept al restricţiilor în vamă. Adică normele ce formează dreptul vamal nu sunt decît nişte restricţii aplicabile în legătură cu trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală. Altfel nici nu poate fi, pentru că normele de drept privat sunt suficiente pentru consolidarea relaţiilor dintre particulari, chiar dacă aceştea se află în state diferite.

BIBLIOGRAFIA:
Acte normative:
1. Codul vamal al RM nr.1149-XIV din 20.07.2000, MO nr.160-162 (1201) din 23.12.2000
Literatură:
1. V.Ursu, O. Canţer, I. Magu , Schiţe de contribuţie la monografia de drept vamal, Chişinău 2006
2. Carmen Mladen, Drept vamal, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, p. 9-11, 15, 21-23.
3. L.P. Marcu, Istoria dreptului românesc, Lumina Lex, Bucureşti, 1997,
p. 98.
4. Gh. Radu “Drept Vamal comunitar”, Chişinău 2001 pag.7.
5. Gh. Caraiani, Manual pentru declaranţi şi experţi vamali, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, pag.11.
6. Gh. Caraiani, Reglementări interne şi internaţionale privind vămuirea mărfurilor, Lumina Lex, Bucureşti, 1997, pag. 36-38.
7. Gh. Caraiani, Cornel Cazacu, Vămuirea mărfurilor de export-import, Ed. Economică, Bucureşti, 1996 p.34, 36, 37, 41-43.
8. Ioan Condor, Silvia Cristea Condor, Drept vamal şi fiscal, Lumina Lex, Bucureşti 2002 p. 9-11.
9. Б.Н. Габричидзе, Российское таможенное право, Из. Норма, Москва, 2001, с. 235, 241.
10. В.Г. Драганова, М.М. Россолова, Таможенное право, Из. Unity, Москва, 2001,стр. 10-11.

Cuprins:

Noţiuni generale privind patenta de întreprinzător
Noţiunea de patentă de întreprinzător
Titularul patentei
Modul de eliberare a patentei şi valabilitatea patentei
Modul de eliberare a patentei şi stabilirea nivelului de calificare
Durata patentei
Încetarea valabilităţii patentei
Suspendarea patentei
Schimbarea patentei
Restabilirea patentei
Modul de distribuire a mijloacelor încasate de la vînzarea patentelor şi impozitarea titularului patentei.
Modul de impozitare a titularului patentei. Taxa pentru patentă
Controlul şi responsabilitatea pentru eliberarea patentei, prelungirea termenului ei de valabilitate şi încasarea taxei pentru patentă
Răspunderea

BIBLIOGRAFIE:
1. Aspecte juridice ale antreprenoriatului, Iurie Maistrenco, Gleb Morozov, Irina Moghiliova, Chişinău 2003
2. Dreptul concurenţei comerciale, O. Căpăţină, Bucureşti 1998
3. Drept comercial romîn, Stanciu D. Cărpenaru, vol I şi II, Bucureşti, Atlas Lex, 1993
4. Insolvenţa comercială, reorganizarea juridică şi falimentul, Ion Turcu, Bucureşti, Lumina Lex 2000
ACTE NORMATIVE :
1. Legea cu privire la patenta de întreprinzător nr. 93 din 15.07.98, Monitorul Oficial nr.72-73/485 din 06.08.1998

PLANUL:
1. Locul şi rolul activităţii vamale în cadrul politicii vamale. Conţinutul şi structura ei.
2. Noţiunea, scopul şi conţinutul controlului vamal.
3. Modul de efectuare a controlului vamal.
4. Controlul corporal.

BIBLIOGRAFIA:
Acte normative:
1. Codul vamal al RM nr.H49-XIV din 20.07.2000, MO nr.160-162 (1201) din 23.12.2000 art. 146, 178.
2. Legea RM cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, art. 4 al. 4, Nr. 1569-15
3. Ordinul Serviciului Vamal nr.276-0 din 24.10.2002 cu privire la perfectarea actelor vamale la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe, MO nr. 162-165/384 din 06.12.2002.
4. Hotărârea Guvernului nr.808 din 09.08.2002 cu privire la interacţiunea serviciilor, reglementarea perceperii plăţilor şi automatizarea sistemului de evidenţă la efectuarea controlului în punctul de trecere a frontierei de stat a RM, MO nr. 102-105/903 din 17.08.2000.
5. Ordinul Serviciului vamal nr. 158.0 din 04.08.2003 despre aprobarea şi punerea în aplicare a Regulamentului cu privire la zona de control vamal, MO nr.186-188/250 din 22.08.2003.
6. Legea nr.265-XV din 26.06.2003 cu privire la inspecţia înainte de expediţie, MOnr.l41-145/572din 11.07.2003.
Literatură:
1 .B.H. ra6pHHH/r3e, PoccHHCKoe TaMo^eHHoe npaBO, H3. HopMa, MocKBa, 2001, c. 235,241.
2. BT. ,UparaHOBa, M.M. PoccojiOBa, TaMo^ceHHoe npaBO, H3. Unity, MocKBa, 2001,cTp. 10-11.
3. V.Ursu, O. Canţer, I. Magu , Schiţe de contribuţie la monografia de drept vamal, Chişinău 2006

Cuprins:
1. Definiţia dreptului financiar

2. Evoluţia dreptului fiscal

3. Obiectul dreptului fiscal

4. Relaţia dintre economie şi drept financiar fiscal

5. Dreptul financiar în cadrul sistemului de drept

6. Ştiinţa dreptului financiar

Bibliografie:
1. Dan Drosu „ Drept financiar fiscal” All Beck , Bucureşti, 2003
2. Gliga Ioan „ Drept financiar” Cluj Napoca, 1996
3. Armeanic Alexandru „ Drept fiscal” A.S.E.M , Chişinău, 2001
4. Condor Ioan „ Drept fiscal şi financiar” Bucureşti, 1996
5. Albuţ Constantin „ Drept financiar” Chemarea, Iaşi, 1995
6. Dan Drosu „ Drept financiar fiscal” Oscar Print, Bucureşti, 1997
7. Gurvici M.A „ Drept financiar” Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1957

Introducere:
Dreptul familiei este acea ramura de drept care reglementează raporturile în cadrul celei ma vechi şi celei mai importante organizări sociale, celule a societăţii – familia.
Familia este fenomen social şi istoric. Ea a apărut la o anumită treaptă a istoriei umane şi s-a dezvoltat împreună cu societate, modificînu-se în procesul succesiunii formaţiunilor social-economice, purtînd amprenta orînduirii sociale, culturale, juridice, politice, etc.

PLAN:
1. Noţiunea şi obiectul de reglementare a dreptului familiei

2. Metoda de reglementare a dreptului familiei

3. Izvoarele dreptului familiei

4. Sistemul dreptului familiei

Încheiere:
Studiul Dreptului familiei este dictat de importanţa familiei în societate, deoarece prin intermediul ei are loc transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, concepţiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup, în vederea formării, adaptării şi integrării sociale a unei persoane.
Prin urmare, familia cu relaţii armonioase între membrii ei bazate pe principii de prietenie, solidaritate, stimă, duce la formarea unei societăţi sănătoase.

Bibliografia:
1. Codul familiei al Republicii Moldovai din 26.10.2000;
2. Ştefan Cocoşi, “Dreptul familiei”, Vol. I, Lumina Lex, 2001
3. Ion P. Filipescu, “Tratat de dreptul familiei”, All Back, 1998
4. Lilia Mărgineanu, Gabriel Mărgineanu, “Dreptul familiei”, Chişinău 2002
5. В. Пынзарь, В. Шляхтицкий, «Семейное право», Кишинев, 2002

Planul:
I. CADRUL JURIDIC AL ACTIVITĂŢII PROCURORULUI ŞI PROCURATURII. COMPETENŢA DREPTURILE ŞI ÎMPUTERNICIRIL
II. STRUCTURA PROCURATURII
III. PERSONALUL PROCURATURII ŞI GARANŢIILE SOCIALE

Bibliografie:
Acte normative:
1. Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994 – 1 ex.
2. Codul de procedură civilă civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30.05.2003, Monitorul Oficial nr. 111-115 din 12.06.2003
3. Legea cu privire la procuratură nr. 118-XV din 14.03.2003, M.O. nr. 73-75/328 din 18.04.2003

Monografii:
1. D. Roman, T. Vâzdoagă. Organizarea şi activitatea organelor de ocrotire a normelor de drept în Republica Moldova, Chişinău, 2004.

INTRODUCERE:
Fiind un instrument social-economic ea a reprezentat o instituţie istorică, a urmat şi urmează evoluţia societăţii umane.
Apariţia în circulaţie a monedei în strânsă corelaţie în economiile popoarelor au dus la afirmarea sa plenară la asimilarea ei de către diferite colectivităţi umane.
Din complexitatea fenomenului monetar derivă şi multitudinea definiţiilor date monedei. Unele definiţii exprimă particularităţile monedei actuale sau cele ce sau perpetuat în timp, altele o consideră ca fiind marfa ori pur şi simplu o noţiune abstractă.

CUPRINS:
Moneda şi funcţiile ei
Suma de bani necesară circulaţiei monetare
Viteza de circulaţie a banilor
Reglementarea emisiunii monetare
Stabilitatea monetară
Plăţile fără numerare
Inflaţia şi deflaţia monetară

CUPRINS:
Inflaţia este un proces social economic, ce reflectă creşterea preţurilor, deprecierea monetară şi majorarea cheltuielilor de producţie. Însă nu orice creştere a preţurilor, înseamnă inflaţie, creşterea preţurilor la unele mărfuri, de exemplu, nu poate fi concepută ca un proces inflaţionist, ce determină creşterea generală a preţurilor şi care se reflectă asupra majorităţii absolute a mărfurilor şi serviciilor.

Bibliografie:
1. Armeanic Alexandru "Drept fiscal: teoria generală privind impunerea. Administrarea fiscală. Reglementarea juridică a impozitului pe venit", Editura ASEM, 2001.
2. Corduneanu Carmen. Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor. Bucureşti. 1998.
3. Glica loan. Drept financiar public. Bucureşti, 1994.
4. Manole Tatiana "Finanţele publice locale: teorie şi aplicaţii". Editura Cartier, Chişinău,2000.
5. Topciu Constantin şi alţii. Fiscalitate. Bucureşti, 1995.
ACTE NORMATIVE:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova, Titlul I "Dispoziţii generale" la situaţia din 10.08.2002. publicat în Contabilitate şi audit, nr.8, 2002.
2. Codul Fiscal al Republicii Moldova, Titlul II "Impozitul pe venit" la situaţia din 10.08.2002, publicat în Contabilitate şi audit, nr.8, 2002.
3. Codul Fiscal al Republicii Moldova, Titlul III "Taxa pe valoarea adăugată" la situaţia din 10.08.2002, publicat în Contabilitate şi audit, nr.8, 2002.
4. Codul Fiscal al Republicii Moldova, Titlul IV "Accizele" la situaţia din 10.08.2002, publicat în Contabilitate şi audit, nr.8, 2002.

Introducere:
Stabilirea sau recunoaşterea de către stat a unui izvor de drept are o importanţă deosebită pentru utilizarea lui în reglementarea raporturilor juridice vamale. In principiu, sunt aplicabile doar acele norme care fac parte dintr-un izvor de drept recunoscut ca atare. Deci, se dovedeşte că sunt aplicabile doar normele izvoarelor de drept admise într-o perioadă pe teritoriul unui anumit stat.

Cuprins:
1. Noţiunea de izvor de drept vamal. Legislaţia vamală.

2. Actele normative internaţionale-izvoare ale dreptului vamal.

3. Acte normative interne-izvoare ale dreptului vamal. Legea-principalul izvor scris al dreptului vamal

4. Alte legi-izvoare ale dreptului vamal

5. Acte normative subordonate legii

Concluzie:
Deci, prin izvor de drept, in sens juridic, se înţeleg formele de exprimare a normelor juridice, inclusiv a celor de drept vamal.
Cheia şi baza reglementării relaţiilor sociale le constituie legislaţia vamală-totalitatea actelor normative obligatorii, adoptate de organele competente ale puterii de stat cu respectarea procedurii şi modului de adoptare.

Bibliografie:
1. Convenţia cu privire la crearea consiliului colaborării vamale din 15.12.1950, aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr.l64-XIII din 30.06.1994.
2. Convenţia vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R. Din 14.11.1975, aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr.l318-XII, din 02.03.1993,
3. Hotărîrea Consiliului şefilor de guverne al Comunităţii Statelor Independente cu privire la Regulile controlului vamal asupra trecerii peste frontiera vamală a mărfurilor ce conţin obiecte ale proprietăţii intelectuale. Din 28.09.2001, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1094 din 19.08.2002.
4. Acord între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernului Republicii Kîrgîstan cu privire la colaborarea şi ajutorul reciproc în chestiuni vamale
Din 10.06.1996, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.367 din 06.04.1998.
5. Legea Republicii Moldova, Legea serviciului în organele vamale, nr.1150-XIV din 20.07.2000.
6. Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal ,nr.l380-XIII, din 20.11.1997.
7. Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova privind rezultatele controlului executării Legii serviciului în organele vamale, nr.1150-XIV din 20 iulie 2000, nr. l51-XV din 27.03.2003.
8. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind instituirea Zilei lucrătorului serviciului vamal, nr.262 din 15.08.1995.
9. Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea brokerului vamal şi a specialistului în domeniul vămuirii, nr.1290 din 09.12.2005.
10. Dispoziţia Guvernului Republicii Moldova ,nr 130-d din 19.12.2003,
11. Hotărîrea Curţii de Conturi privind rezultatele controlului asupra corectitudinii şi eficienţei acordării de înlesniri fiscale şi vamale pe perioada anilor 2001-2003.
12. Scrisoarea Inspectoratului Principal de Stat privind aplicarea accizelor şi TVA la mărfurile realizate prin magazinele „ dutyfree„ nr.(10-13-03-1177) 21 din 07-03.2001.
13. Regulamentul Departamentului Vamal privind controlul vamal şi vămuirea energiei electrice la trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova, din 28.10.2002.