Cum sa redactăm corect o lucrare de licență, o teză de master sau un articol științific

De-a lungul activității noastre didactice universitare am observat ca puțini studenți și chiar doctoranzi care reușesc să-și redacteze corect lucrările de diplomă. Nimeni nu i-a învățat sau nu au oferit importanță acestui «mic detaliu». În mediul universitar din străinătate apar periodic lucrări despre redactarea tezelor. Există, de altfel, și manuale de publicare ce se retipăresc ritmic de către asociațiile profesionale universitare. Sperăm ca studenții de azi și de ieri, poate și de mîine, să găsească în acest articol un ghid util pentru activitatea lor științifică. 

Înainte de a pregăti manuscrisul pentru publicare sau pentru a fi prezentat comisiei pentru examenul de licenţă sau de doctorat, ar trebui să ne punem singuri câteva întrebări în legătură cu calitatea cercetării tocmai încheiate. 

În Publication Manual sunt reluate şi generalizate întrebările formulate de K.M. Bartol laconferinţa Asociaţiei Americane de Psihologie:

• Este problema cercetată semnificativă?

• Abordarea este originală?

• Sunt instrumentele de investigare satisfăcător de reliabile (fidele) şi de solide?

• Este măsurarea strâns legată de variabilele vizate în cercetare?

• Se testează în investigaţie pe deplin şi fără ambiguitate ipotezele enunţate?

• Este populaţia investigată reprezentativă pentru populaţia la care se face generalizarea?

• Respectă cercetarea standardele etice?

• Este cercetarea într-un stadiu suficient de avansat încât să justifice publicarea rezultatelor? 

S-ar mai putea formula, desigur, şi alte întrebări:

• Au aplicativitate rezultatele cercetării?

• Publicarea raportului de cercetare (a studiului) are un impact social dezirabil? 

În ceea ce priveşte rigurozitatea metodelor, tehnicilor şi procedeelor de obţinere şi de prelucrare a datelor, coerenţa demonstraţiei şi validitatea concluziilor, credem că există grade de comparaţie. Unele modalităţi de investigare sunt mai valide decât altele; la fel şi rezultatele finale. Putem acorda mai multe valori: zero, unu sau doi. 

În fine, semnificaţia teoretică şi aplicativă a rezultatelor în timp şi spaţiu oferă o gamă de valori mai extinsă: zero, unu, doi şi trei – am presupus noi. Se ajunge la un indice de evaluare a cercetărilor de teren sau experimentale, care ia valori între zero şi zece. Chiar dacă modelul propus operează ierarhizări bazate pe aprecieri individuale, indicele rezultat pare a fi un instrument de evaluare şi autoevaluare util. Indicele de evaluare al acestui ghid s-ar situa, după autoevaluarea mea, undeva în zona cifrei şapte. Poate că cititorii vor ajunge la un alt indice de evaluare. 

Este recomandabil ca faţă de propriile scrieri să nu avem îngăduinţă. Ca profesori, să manifestăm cumpănită indulgenţă faţă de erorile din lucrările scrise ale studenţilor; ca oameni de ştiinţă, să fim respectuoşi faţă de neîmplinirile din lucrările personalităţilor ştiinţifice consacrate.