Abordarea sistemică a managementului exploatării portuare

Abstract:.      Exploatarea portului оn regim de port cu facilităţi vamale asigură unele avantaje transportatorilor şi operatorilor оn ceea ce priveşte regimul vamal al mărfurilor străine care sosesc оn port, dar care nu se introduc оn ţară, nu se depun declaraţii vamale, iar pentru mărfurile romвneşti care se introduc оn portul cu facilităţi vamale şi sunt destinate exportului, consumului sau utilizării оn astfel de porturi se оntocmesc formalităţi simplificate de evidenta operativă, stabilite de autoritatea vamală.
Cuvinte cheie: Managementul strategic, managementului portuar, activităţii portuare.

Caracterul tridimensional este specific pentru formularea şi implementarea managementului portuar avвnd urmatoarele forme:

-  raţional şi analitic (dimensiunea economică), misiunea sa principală fiind formularea orientărilor tehnico-economice externe, ţinвnd seama de oportunităţile şi constrвngerile mediului, pe de o parte, iar pe de altă parte de forţele şi slăbiciunile entităţilor organizatorice componente ale sistemului portuar.

-  socio-politic (dimensiunea umană), fiind important оn formularea managementului. Raportul de putere şi presiunile socio-politice interne şi externe au un impact deloc neglijabil asupra funcţionării sistemului portuar

-  birocratic (dimensiunea organizaţională), constituită din ansamblul persoanelor şi compartimentelor angrenate оn activitatea portuară оncadrate оntr-o configuraţie concretă, precum şi din totalitatea relaţiilor stabilite оntre acestea оn vederea realizării obiectivelor propuse. Structura organizatorică integrează elementele umane care se regăsesc оn activităţile portuare şi contribuie la definirea rolurilor şi statutului acestora. Оn interiorul acestui spaţiu organizatoric există şi se produce o cultură organizaţională formată dintr-un ansamblu de valori, idei, limbaje şi raţionalităţi, care constituie norme implicite pe care individul le interiorizează, şi, faţă de care el оşi raportează оn mod conştient comportamentul.

"Patologia strategică constituie, оn acelaşi timp, un instrument de diagnoză indispensabil managementului strategic deoarece permite recunoaşterea situaţiilor оn care se află firma, şi, оn consecinţă, pune оn aplicare acţiuni care să elimine defectele trecute, acţionвnd, după caz, asupra uneia din cele trei dimensiuni, strategiile irealiste şi inadecvate induse de astfel de situaţii putвnd fi prevenite.". [...]

            Dinamica activităţii portuare datorită racordării permanente la schimbul internaţional de mărfuri impune fundamentarea ştiinţifică a unor strategii de dezvoltare.Оn acest sens managementul portuar reprezintă un proces continuu, dinamic de revizuire, actualizare şi adaptare permanentă a deciziilor strategice оn funcţie de diferitele elemente ce apar pe parcurs, оn timp ce planificarea strategică descrie activităţi periodice desfăşurate оn firmă pentru a face faţă schimbărilor din mediu sau, avвnd un caracter secvenţial.

Managementul strategic are оn vedere comportamentul sistemului portuar оn mediu sau exterior, strategiile şi deciziile interne, flexibilitatea necesară adaptării la noile situaţii, оn timp ce planificarea strategică se limitează la relaţiile firmei cu mediul оnconjurător.

Managementul strategic constă оntr-o serie de decizii strategice şi acţiuni care presupun adaptarea activităţii portuare la mediul extern, iar planificarea strategică presupune un plan care poate lăsa neschimbată cultura firmei.

Actul de managementul include şi funcţia de control, ce constă оn asigurarea că strategia aleasă este implementată corespunzător şi aduce rezultatele dorite, respectiv оn analiza diferenţelor şi efectuarea modificărilor necesare, spre deosebire de planificarea strategică care presupune formularea şi evaluarea alternativelor strategice, alegerea strategiei şi оntocmirea de planuri.

„Managementul strategic are un conţinut mai bogat şi o sferă de cuprindere mai largă decвt planificarea strategică, pe care, o include оn calitate de instrument de realizare. El constă оntr-un ansamblu de decizii şi acţiuni ce au ca rezultat formarea, implementarea şi controlul strategiilor adoptate оn vederea realizării obiectivelor şi adaptării sale profitabile la schimbările mediului оnconjurător.".
            
Necesitatea de a face faţă multiplelor provocări  ce caracterizează оn prezent mediul de afaceri din industria navală ,care include şi activitatea portuară, determină comunităţile portuare să practice managementul care le oferă următoarele avantaje:
-  oferă o imagine de ansamblu coerentă asupra viitorului şi un cadru unitar de decizie şi acţiune  la toate nivelurile de conducere;
-  asigură conştientizarea sporită a ameninţărilor şi oportunităţilor mediului оn care acţionează operatorii portuari;
-  asigură o оnţelegere mai bună a strategiilor concurenţilor şi la luarea măsurilor ce se impun pentru contracararea impactului acestora;
-  constituie un ghid preţios de stabilire a priorităţilor оn materie de alocare a resurselor;
-  asigură coerenţa deciziilor strategice cu cele curente şi tactice, şi coordonarea cea mai bună a tuturor unităţilor operaţionale şi funcţionale din cadrul firmei;
-  contribuie la clarificarea şi оnţelegerea misiunii şi a scopului organizaţiei şi, оn consecinţă, la creşterea nivelului de angajare a оntregului personal pentru realizarea acestora şi a strategiei firmei;
-  deciziile strategice bazate pe o largă participare a managerilor şi specialiştilor diferitelor niveluri ierarhice, asigură dezvoltarea spiritului de echipă;
-  contribuie la motivarea angajaţilor şi la reducerea rezistenţei faţă de schimbare, prin formularea unor strategii explicite şi prin оmbinarea strвnsă dintre formularea şi implementarea strategiei.

Practica arată că оn domeniul naval şi portuar managementul acestor activităţi  are şi o serie de limite şi neajunsuri:
-  activitatea legată de formularea strategiei necesită un consum mare de timp, aceasta realizвndu-se оn detrimentul altor responsabilităţi din cadrul firmei;
-  dacă cei ce participă la fundamentarea strategiei nu sunt implicaţi şi оn implementarea acesteia, ei se pot eschiva de la resposabilităţile individuale pentru inputul procesului de decizie;
-  cвnd gradul de participare este redus, subordonaţii pot percepe eronat inputurile managerilor legate de soluţiile alese, se pot simţi dezamăgiţi de opţiunile de acţiune alese.

 
Оn managementul activităţii portuare la nivel european se disting trei niveluri ierarhice şi, respectiv, trei categorii de manageri:
-  managerii superiori de la nivelul firmei, care se ocupă de probleme ce vizează orizonturi largi de timp, stabilesc obiectivele fundamentale şi adoptă decizii ample şi profunde asupra activităţii comunităţii portuare;
-  managerii de la nivelul mediu, care asigură legătura оntre managerii superiori şi cei de la nivelul inferior al piramidei ierarhice. Ei se ocupă cu probleme ce vizează orizonturi medii de timp, iau decizii şi оntreprind acţiuni privind anumite sectoare şi compartimente ;
-  managerii de la nivelul inferior, ale căror atribuţii constau оn realizarea sarcinilor curente, operaţionale, pe orizonturi scurte de timp, şi coordonează unele sectoare operaţionale sau funcţionale. Principala lor responsabilitate constă оn realizarea obiectivelor tactice de către grupul de muncă care desfăşoară activitatea/activităţile оn sectorul portuar.

Caracteristicile  managementului portuar
Managementul constă оn luarea de decizii şi acolo unde este menţionat termenul de management acesta face referinţă la existenţa unei оntreprinderi sau organizaţii conduse de un manager (sau mai mulţi) care se ocupă cu luarea deciziilor.

            Procesul de management este unitar, adică funcţiile managementului sunt puternic corelate, constituind un tot unitar.

            Caracterul unitar al procesului de management nu impune o determinare strictă: previziune - organizare - coordonare - antrenare -control-reglare. оntre funcţiile procesului de management există multe legături interactive.

            Managementul ca proces tipic, evidenţiază ceea ce este general оn fiecare organizaţie sau activitate condusă. Indiferent de tipul organizaţiei, aceasta trebuie să-şi definească strategia, tactica şi politica, să elaboreze planuri şi programe, să оntocmească o structură organizatorică,   să   organizeze   sistemul   informaţional,   să   conceapă  sistemul de stimulente materiale  şi psiho-sociale  şi  să organizeze controlul şi reglarea activităţii.

Porturile din majoritatea ţărilor au un caracter public, deoarece toate sau marea parte a facilităţilor aparţin statului sau autorităţilor locale care le operează sau le оncredinţează unor terţe părti pentru a le folosi sub diverse contracte .

O trăsătura specifică a managementului portuar constă оn relaţia care există оntre stat (sau autoritatea locală) şi comunitatea portuară. Rolul jucat de stat faţă de port diferă foarte mult de la o ţară la alta. Statul оşi exercită controlul asupra portului prin reprezentanţii săi оn autoritatea portuară, astfel este o relaţie directă оntre activitatea portuară şi autoritatea care supervizează. Această relaţie apare оn diferite domenii: construcţii, financiar, folosirea echipamentului portuar, tarife portuare, securitate etc.

            O altă trasătură importantă a managementului portuar derivă din existenţa şi rolul zonei portuare. Pentru multe porturi, zona portuară are o mărime relativ limitată. Оn interiorul acestei zone lucrează mulţi participanţi la activitatea portuară: funcţionarii autorităţii portuare, oficiali vamali, operatori nave, expeditori, funcţionari ai bancilor si companiilor de asigurări, transportatori auto, feroviari etc. Coordonarea tuturor acestor activităţi diferite ca scop şi caracter este adesea un lucru dificil.

            Portul este un sistem. Scopul activităţilor sale este producerea serviciilor. Aceste servicii sunt realizate de diferiti operatori portuari. Tot mai mulţi clienţi ai porturilor consideră, pe bună dreptate, că portul trebuie să le furnizeze un set complet de servicii pentru a asigura un tranzit optim al mărfurilor prin port, şi nu un număr de serrvicii individuale pe care să le coordoneze ei оnşişi. Managementul portuar este de fapt managementul sistemului de servicii.

            Sistemele portuare sunt comparabile cu ale tipuri de sisteme economice, cu cвteva mici diferenţe. Оn multe ţări autoritatea portuară este o componentă a acestui sistem. Este organizată ca o entitate economică chiar dacă este numită "autoritate". Trebuie, astfel să fie privită similar cu alte оntreprinderi economice ale sistemului, dar cu obiective mai largi. Obiectivele de interes public şi regulamentele оi sunt impuse de autoritatea guvernamentală pe care o reprezintă оn interiorul sistemului portuar.

            Tendinţa din zilele noastre spre descentralizare şi privatizare ar trebui să-i permită autorităţii portuare să aibă o poziţie mai bună faţă de autoritatea guvernamentală şi să funcţioneze ca o forţă conducătoare la оmbunătăţirea sistemului portuar.