Teza de an - Hedgingul modalitate de minizare a riscurilor financiare - ID:00721 - Volum 34 pagini
Categoria : Contabilitate si audit
Pentru a procura integral lucrarea contactați-ne! (+373) 68 484 557
Introducere:
Evoluţia de la pieţele spot la pieţele forward şi, ulterior, la pieţele futures s-a realizat ca răspuns la două tipuri de risc: riscul de preţ şi riscul contractual.
Analiza comparativă a pieţelor spot, forward şi futures are în vedere următoarele elemente: părţile tranzacţiei, obiectul tranzacţiei (cantitatea şi calitatea mărfii), condiţiile de livrare, condiţiile de plată, determinarea preţului, riscul de preţ şi riscul contractual.
Tranzacţiile pe pieţele spot (la vedere) presupun cumpărarea şi vânzarea mărfurilor cu livrare imediată. În cazurile în care pieţele sunt volatile, cumpărătorii şi vânzătorii sunt expuşi la riscuri semnificative de preţ.
Cuprins:
1. Tipuri de hedging
1.1. Hedgingul pur
1.2. Hedging anticipativ
1.3. Hedging prin contracte SWAP
1.4. Hegding de producător şi hedging de cumpărător
2. Tehnici de acoperire a riscului cursului de schimb. Acoperirea la termen
2.1. Mecanismul operaţiunii de schimb la termen
2.2. Riscurile operaţiunii de schimb la termen
3. Acoperirea riscurilor în tranzacţii internaţionale
3.1. Factorii determinanţi ai riscurilor în operaţiunile valutare, financiare şi de credit
3.2. Metode contemporane de acoperire a riscului valutar
Concluzii:
Operaţiunile de hedging sunt acele operaţiuni bursiere prin care cel ce le iniţiază urmăreşte să se acopere contra riscurilor modificării cursurilor valorilor sale mobiliare.
Hedgingul înseamnă în fapt protecţia valorilor mobiliare ale investitorului în condiţiile unei pieţe instabile şi nu obţinerea de profituri. Astfel, prin operaţiile de hedging se evită pierderile, dar se anulează şi şansele de obţinere a unui profit.
Bibliografie:
1. Anghelache Gabriela „Bursa şi piaţa extrabursieră”. Bucureşti 2000.
2. Tarhoaca Cornel, Rogojanu Cosmin, Gogoneaţă Basarab „Economia riscului şi incertitudinii” . Bucureşti 2002.
3. Shippey Karla „Contracte internaţionale”. Bucureşti 2000.
4. Ciobanu Gheorghe „Bursele de valori şi tranzacţiile la bursă”. Bucureşti 1997.
5. „Introducere în studiul analizei tehnice”. Bucureşti 2000.
6. Dodon Igor „Managementrul tranzacţiilor cu titluri financiare”. Chişinău 2001.
7. Anghelache Gabriela „Piaţa de capital: caracteristici, evoluţii tranzacţii”. Bucureşti 2004.
8. „Pieţe de capital”. Chişinau 2005.
9. Stoica Victor, Ionescu Eduard „Pieţe de capital şi burse de valori”. Bucureşti 2002.
10. Paxino Dan Octav„Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile internaţionale”. Bucureşti 2003.
11. Boajă Minică „Relaţii financiare şi valutare internaţionale”. Bucureşti 1999
12. Bran Paul „Relaţii financiar-valutare internaţionale”. Bucureşti 1995.
Evoluţia de la pieţele spot la pieţele forward şi, ulterior, la pieţele futures s-a realizat ca răspuns la două tipuri de risc: riscul de preţ şi riscul contractual.
Analiza comparativă a pieţelor spot, forward şi futures are în vedere următoarele elemente: părţile tranzacţiei, obiectul tranzacţiei (cantitatea şi calitatea mărfii), condiţiile de livrare, condiţiile de plată, determinarea preţului, riscul de preţ şi riscul contractual.
Tranzacţiile pe pieţele spot (la vedere) presupun cumpărarea şi vânzarea mărfurilor cu livrare imediată. În cazurile în care pieţele sunt volatile, cumpărătorii şi vânzătorii sunt expuşi la riscuri semnificative de preţ.
Cuprins:
1. Tipuri de hedging
1.1. Hedgingul pur
1.2. Hedging anticipativ
1.3. Hedging prin contracte SWAP
1.4. Hegding de producător şi hedging de cumpărător
2. Tehnici de acoperire a riscului cursului de schimb. Acoperirea la termen
2.1. Mecanismul operaţiunii de schimb la termen
2.2. Riscurile operaţiunii de schimb la termen
3. Acoperirea riscurilor în tranzacţii internaţionale
3.1. Factorii determinanţi ai riscurilor în operaţiunile valutare, financiare şi de credit
3.2. Metode contemporane de acoperire a riscului valutar
Concluzii:
Operaţiunile de hedging sunt acele operaţiuni bursiere prin care cel ce le iniţiază urmăreşte să se acopere contra riscurilor modificării cursurilor valorilor sale mobiliare.
Hedgingul înseamnă în fapt protecţia valorilor mobiliare ale investitorului în condiţiile unei pieţe instabile şi nu obţinerea de profituri. Astfel, prin operaţiile de hedging se evită pierderile, dar se anulează şi şansele de obţinere a unui profit.
Bibliografie:
1. Anghelache Gabriela „Bursa şi piaţa extrabursieră”. Bucureşti 2000.
2. Tarhoaca Cornel, Rogojanu Cosmin, Gogoneaţă Basarab „Economia riscului şi incertitudinii” . Bucureşti 2002.
3. Shippey Karla „Contracte internaţionale”. Bucureşti 2000.
4. Ciobanu Gheorghe „Bursele de valori şi tranzacţiile la bursă”. Bucureşti 1997.
5. „Introducere în studiul analizei tehnice”. Bucureşti 2000.
6. Dodon Igor „Managementrul tranzacţiilor cu titluri financiare”. Chişinău 2001.
7. Anghelache Gabriela „Piaţa de capital: caracteristici, evoluţii tranzacţii”. Bucureşti 2004.
8. „Pieţe de capital”. Chişinau 2005.
9. Stoica Victor, Ionescu Eduard „Pieţe de capital şi burse de valori”. Bucureşti 2002.
10. Paxino Dan Octav„Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile internaţionale”. Bucureşti 2003.
11. Boajă Minică „Relaţii financiare şi valutare internaţionale”. Bucureşti 1999
12. Bran Paul „Relaţii financiar-valutare internaţionale”. Bucureşti 1995.
