Teza de an - Jurnalism cultural - ID: 01003 - Volum 24 pagini
Categoria : Jurnalism si Comunicare
Pentru a procura integral lucrarea contactați-ne! (+373) 68 484 557
Introducere:
„Se poate spune că studiile culturale sunt un teren interdisciplinar, transdisciplinar şi, uneori, contradisciplinar, care se dezvoltă în tensiunea dintre tendinţele sale de a îmbrăţişa fie concepţia largă a antropologiei, despre cultură, fie concepţia mai strictă a studiilor umanistice. Spre deosebire, însă de antropologia tradiţională, ele au crescut din analiza societăţilor industriale moderne. Ele sunt interpretative şi evaluative în metodele lor, dar, spre deosebire de studiile umanistice tradiţionale, ele resping identificarea culturii cu cultura de elită şi susţin că toate formele de producţie culturală trebuie să fie studiate în relaţie cu celelalte practici culturale, cu structurile sociale şi istorice. Astfel, studiile culturale sunt devotate cercetării întregii game a artelor, credinţelor, instituţiilor şi practicilor comunicative ale unei societăţi”
Capitolul I
Concepte fundamentale de cultură
§I.1 Cultura şi comunicarea
§I.2 Publicul cultural
§ I.3 Specii culturale. Stilul dominant al culturii în presa scrisă
Capitolul II
Tematica culturală în paginile unui ziar. Studiu practic
Concluzii:
O cultură uitată! ... Cultura română, bineînţeles! Ne paşte pericolul ca, hăituiţi de atâtea lupte şi "drepturi”, să ne uităm obligaţiile; între atâtea libertăţi, în faţa unei atât de mari Libertăţi ce aproape ne sufocă, oricum adesea ne zăpăceşte, ne creează reflexe paradoxale, râdem de ce-ar trebui să admirăm sau dăm din umeri în faţa unui nou tip de curaj care, cine ştie, peste câţiva ani sau câteva luni va face miracole... în faţa acestui gol ce se cască şi pe care unii, precauţi, ezită să-l populeze cu siluete sau proiecte, alţii, mai îndrăzneţi sau nechibzuiţi,
„Se poate spune că studiile culturale sunt un teren interdisciplinar, transdisciplinar şi, uneori, contradisciplinar, care se dezvoltă în tensiunea dintre tendinţele sale de a îmbrăţişa fie concepţia largă a antropologiei, despre cultură, fie concepţia mai strictă a studiilor umanistice. Spre deosebire, însă de antropologia tradiţională, ele au crescut din analiza societăţilor industriale moderne. Ele sunt interpretative şi evaluative în metodele lor, dar, spre deosebire de studiile umanistice tradiţionale, ele resping identificarea culturii cu cultura de elită şi susţin că toate formele de producţie culturală trebuie să fie studiate în relaţie cu celelalte practici culturale, cu structurile sociale şi istorice. Astfel, studiile culturale sunt devotate cercetării întregii game a artelor, credinţelor, instituţiilor şi practicilor comunicative ale unei societăţi”
Capitolul I
Concepte fundamentale de cultură
§I.1 Cultura şi comunicarea
§I.2 Publicul cultural
§ I.3 Specii culturale. Stilul dominant al culturii în presa scrisă
Capitolul II
Tematica culturală în paginile unui ziar. Studiu practic
Concluzii:
O cultură uitată! ... Cultura română, bineînţeles! Ne paşte pericolul ca, hăituiţi de atâtea lupte şi "drepturi”, să ne uităm obligaţiile; între atâtea libertăţi, în faţa unei atât de mari Libertăţi ce aproape ne sufocă, oricum adesea ne zăpăceşte, ne creează reflexe paradoxale, râdem de ce-ar trebui să admirăm sau dăm din umeri în faţa unui nou tip de curaj care, cine ştie, peste câţiva ani sau câteva luni va face miracole... în faţa acestui gol ce se cască şi pe care unii, precauţi, ezită să-l populeze cu siluete sau proiecte, alţii, mai îndrăzneţi sau nechibzuiţi,
