Introducere

CAPITOLUL I. COMUNICAREA PUBLICĂ ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE
1. Fenomenul de comunicare publică
2. Definirea activităţii de relaţii publice
3. Tipologii ale definiţiilor Relaţiilor Publice
4. Relaţiile Publice ca proces
5. Tranziţia - fenomen social
6. Cultura şi comunicarea instituţională în societatea de tranziţie
7. Cultura instituţională în mediul de tranziţie
8. Comunicarea în contextul de schimbare instituţională
9. Comunicarea în contextul schimbării

CAPITOLUL II. COMUNICARE PUBLICĂ - DOMENIU DE ACTIVITATE DISTINCT ÎN MOLDOVA
1. Introducere în dezvoltarea activităţii de comunicare publică în Republica Moldova
1.1. Introducere în studiul empiric al cercetării
2. Sectorul neguvernamental din Republica Moldova
2.1. Domeniile de activitate ale ONG-urilor din RM
3. Organizaţii neguvernamentale din domeniul comunicării publice
3.1. Asociaţia Obştească „Comunicare"
3.2. Asociaţia Obştească „Parteneri pentru comunicare"
4. Campanii de comunicare publică a ONG-urilor
4.1. Campania de comunicare publică „Tu nu eşti marfă!"
4.2. Campania de comunicare şi informare publică în Sprijinul Reformei Sănătăţii din Republica Moldova
5. Aspectele teoretice ale comunicării publice comerciale din Republica Moldova
5.1. Publicitatea - formă de comunicare
5.2. Definiţii ale publicităţii
5.3. Tipuri de publicitate
5.4. Activitatea promoţională
5.5. Comunicarea comercială - instrument de autoprezentare
6. Aspectele empirice ale comunicări publice comerciale din Republica Moldova
6.1. Piaţa serviciilor de comunicare publică
6.2. Instituţiile de comunicare
6.3. Beneficiarii instituţiilor de comunicare publică
6.4. Consumatorii de comunicare
6.5. Concluziile studiului empiric

Incheiere
Bibliografie

INTRODUCERE..........2

CAPITOLUL I. MAI REPEDE, PESTE TOT PRIMII (deviza agenţiilor de ştiri)..........5
1.1. Tradiţia jurnalismului de agenţie.........5
1.2. Caracteristica agenţiilor de ştiri.........7
1.3. De la prima – la primele agenţii din lume........9
1.3.1. Agenţia naţională germană, organul de presă al Reich-ului......10
1.3.2. „Agence France-Press” de-a lungul anilor........13
1.3.3. Reuters, unica agenţie „ne-publică”...........17
1.4. Teorii privind controlul mass media în lume..........19

CAPITOLUL II. ISTORIA MOLDPRES PRIN OAMENI ŞI DOCUMENTE............25
2.1. Perioada 1983-90...........26
2.2. Perioada 1990-94..........30
2.3. Perioada 1994-01...........36
2.4. Perioada 2001-04...........41
2.5. Perioada 2004-09...........45
2.6. Perioada 2009-10...........54

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI........62
BIBLIOGRAFIE...........69

1. Introducere
1.1. Informarea consumatorului- conţinut şi necesitate;
1.2. Obligaţiile agenţilor economici privind informarea consumatorilor;
1.3. Televiziunea ca mijloc de informare;
1.4. Organizaţii sociale de protecţie a intereselor consumatorilor din R.M.

2. Desfăşurarea proiectului
2.1. Formularea obiectivelor si ipotezelor de lucru;
2.2. Stabilirea metodei de cercetare;
2.3. Stabilirea mărimii eşantionului şi a metodei de eşantionare;
2.4 . Elaborarea chestionarului si chestionarea propriu zisă;
2.5. Analiza şi interpretarea datelor;
2.6. Elaborarea concluziilor.

3. Opinii si recomăndări:
3.1. Conceptul emisiunii “ Momentul adevărului”;
3.2. Conceptul emisiunii analoage “Контрольная закупка”.

4. Bibliografie
5. Anexe

Introducere

Capitolul I: Mass-media şi divertismentul
1.1. Mass media şi comportamentul de imitaţie
1.2. Mass media ieri şi mass media azi
1.2.1. Presa scrisă
1.2.2. Radioul
1.2.3. Televiziunea
1.2.4. Internetul

Capitolul II: Televiziunea, noul simbol al statutului social
2.1 Hegemonia televiziunii
2.2. A trăi într-o epocă a televiziunii
2.2.1. Televizorul şi cultura mediatică
2.2.2. Umorul în televiziune

Capitolul III: Studiu de caz pe emisiunea ROMÂNII AU TALENT
3.1. Ipoteze
3.2. Metode de analiză
3.3. Formatul, tema şi conceperea emisiunii
3.4. Analiza de conţinut
3.5. Concluzii

Bibliografie

Cuprins

Consideraţii generale

1. Deportările masive de populaţie din Moldova Sovietică
1.1. Aspectele generale
1.2. Primul val de deportări (12-13 iunie 1941)
1.3. Al doilea val de deportări (5-6 iulie 1949)
1.4. Al treilea val de deportări (31 martie-1 aprilie 1951)
1.5. Averea persoanelor deportate şi problemele restituirii ei
1.6. Reflectarea deportărilor staliniste (1941-1951) în publicistica autohtonă


2. Spicuiri din mărturiile foştilor deportaţi reflectate în Curierul de Nord
2.1. Joi, după Duminica Mare
2.2. Scrisori fără adrese
2.3. Să vrei să-ţi pui de bună voie capul în laţ cînd ţi-i mai dragă lumea

3. Sacul nr.6
3.1. Cine a fost Filip Şoşu
3.2. Cum a fost arestat grupul celor şase
3.3. Judecata stalinistă
3.4. Planul de evadare din închisoare a lui Filip Şoşu
3.5. Caracteristici de tehnoredactare a materialelor jurnalistice inserate în Curierul de Nord
3.6. În memoria victimelor represiunilor politice din 1941-1951
3.7. Monumentul victimelor represiilor politice instalat la Gara de Nord, Bălţi

Concluzii
Bibliografie generală
Anexe

Introducere

Capitolul I. Locul şi rolul agenţiilor de ştiri în sistemul mediatic
1.1. Din istoricul apariţiei agenţiilor de presă
1.2. Agenţii de presă celebre şi influenţa acestora asupra presei scrise
1.3.Reuters.Studiu de caz
1.4. Agenţiile de presă, sub aspect tipologic (generaliste şi specializate)
1.5. Specificul dezvoltării agenţiilor de presă în Republica Moldova

Capitolul II. Agenţia DECA-Press, o afacere mediatică promiţătoare
2.1 DECA-Press, sub aspect de concept redacţional
2.2 Etapele de promovare ale Agenţiei DECA-Press
2.3 Conceptul grafic al site-ului
2.4 DECA-Press, o instituţie mediatică cu acoperire naţională. În polemică cu autorii clasificării DECA-Press drept o agenţie provincială
2.5 DECA-Press şi nişele de ştiri scontate. Aria tematică. Senzaţionalul în contextul fluxurilor de ştiri
2.6 Ştirea „de trei propoziţii”, o găselniţă a meseriaşilor de la DECA-Press.
2.7 „Istorii din provincie”, o rubrică unicat pentru o agenţie de presă
2.8 Cea mai solicitată de către presa scrisă autohtonă agenţie de ştiri
2.9 Prezenţe DECA în presa scrisă de peste hotare

Capitolul III. Despre concurenţa acerbă pe piaţa de ştiri autohtonă. Lovituri sub centură pentru agenţiile de presă.
3.1 Sistarea activităţii DECA-Press: motive obiective şi subiective

Capitolul IY. Concluzii şi propuneri. Prognoze vizavi de apariţia unor noi agenţii de presă în Republica Moldova

Concluzii
Bibliografie

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Presa din Basarabia in contextual socio-cultural
1.1. Problematica identitara in perioada interbelica
1.2. Elite si identitati in presa basarabeana
1.3. Istoria dezvoltarii presei din Basarabia la inceputul secolului XX

Capitolul II. Evolutia presei literare din Basarabia
2.1. Situatia presei basarabene de limba romana pînă la 1917
2.2. Lansarea editiilor periodice in perioada interbelica
2.3. Problematica presei literare din Basarabia
2.4. Influenta presei bisericesti in Basarabia

Concluzii

Bibliografie

1. Ciobanu Ştefan. Cultura românească în Basarabia sub stăpînirea rusă. - Chişinău, 1923; - Chişinău, 1992. Halippa Pantelimon, Moraru Anatolie. Testament pentru urmaşi. - Chişinău, 1991
2. Cimpoi Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. - Chişinău, 1996. Scriitori de la “Viaţa Basarabiei”.
3. După P. Mihailovici. Tipărituri româneşti în Basarabia sub stăpînirea rusă. 1812-1918. Bucureşti, 1941, pp. 168, 205
4. Popovschi Valeriu. Rolul ziarului “Cuvînt moldovenesc” în trezirea conştiinţei naţionale a românilor basarabeni în 1917.
5. Mâţu Constantin. O necesitate desconsiderată: Presa românească în Basarabia. -Chişinău, 1930
6. Poştarenco D. Istoria Basarabiei în date şi documente. – Chişinău, 1999
7. Istoria Basarabiei. De la începuturi şi până în 1994, Bucureşti, Ed. Tempus, 1994, p.239
8. Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută, vol. I, Chişinău, Ed. Universitar, 1993, p. 278.
9. Cimpoi, Mihai [2003]; Istoria literaturii române din Basarabia.Compendiu, Bucureşti Chişinău, Editura Litera Internaţional.
10. Fruntasu, Iulian [2002]; O istorie etnopolitică a Basarabiei, 1912-2002, Chişinău, Editura Cartier.

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Consideraţii generale cu privire la jurnalismul de investigaţie
1.2 Noţiuni generale despre jurnalismul de investigaţie
1.2. Sursele de informare. Caracteristici şi clasificare
1.3. Efectuarea investigaţiilor jurnalistice în domeniul economic, politic şi social

Capitolul II. Metodele jurnalismului de investigaţie
2.1 Metodica jurnalismului de investigaţie
2.2. Procedeele jurnalismului de investigaţie

Capitolul III. Studiu de caz. Analiza investigaţiilor jurnalistice în domeniul social

Concluzii

Bibliografie

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Consideraţii generale cu privire la jurnalismul de investigaţie
1.2 Noţiuni generale despre jurnalismul de investigaţie
1.2. Sursele de informare. Caracteristici şi clasificare
1.3. Efectuarea investigaţiilor jurnalistice în domeniul economic, politic şi social

Capitolul II.Metodele jurnalismului de investigaţie
2.1 Metodica jurnalismului de investigaţie
2.2. Procedeele jurnalismului de investigaţie

Capitolul III. Studiu de caz. Analiza investigaţiilor jurnalistice în domeniul social

Concluzii

Bibliografie

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Concepţii generale cu privire la ştire
1.1. Definirea stirii. Tipuri de stiri
1.2. Tipologia ştirilor

Capitolul II. Ştirea radio şi TV. Trăsturi caracteristice
2.1. Ştirea de radio
2.2. Ştirea TV. Caracteristică generală

Capitolul III.Ştirea locală
3.1.Ştirile locale. Caracteristica generală
3.2. Analiza ştirilor locale la posturile de radio Radio Nova şi Radio Moldova

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Conceptul, evoluţia şi esenţa mijloacelor mass media. Impactul globalizării
1.1.Istoria apariţiei mass media
1.2. Tehnologiile mass media de ultimă generaţie
1.3. Efectele fenomenului de globalizare asupra mass media

Capitolul II.Presa din Republica Moldova versus fenomenul globalizării
2.1.Materiale despre fenomenul globalizării în presa scrisă în RM
2.2. Analiza variantelor electronice ale posturilor de televiziune Moldova 1 şi Pro TV
2.3.Analiza variantelor electronice a ziarelor şi agenţiilor de presă în Republica Moldova: Info Prim Neo, Basa Press

Concluzii si propuneri

Bibliografie

Introducere:
Lucrarea de faţă este rodul studierii mai multor surse şi izvoare, ea este constituită din selectări de gânduri ai unor profesionişti în domeniul jurnalistic, cât şi din rodul mai mult sau mai puţin bogat al cunoştinţelor mele.
În practica jurnalistică din domeniul audio-vizual există mai multe genuri bazate pe dialog: interviul, discuţia, masa rotundă, dezbaterea şi, în sfârşit, talk-show-ul. Ne-am propus să delimităm în această lucrare limitele acestui gen jurnalistic, care este înţeles diferit în lume, în funcţie de tematicele abordate, după modelul de implicare a moderatorului şi, în general, după atmosfera care predomină în studio. Talk-show-ul este un gen relativ nou în spaţiul nostru mediatic, iată de ce încadrându-se în formatul "dialog” el are nevoie de o delimitare.

Cuprins:
Capitolul I
Talk-show-ul şi formele sale
Paragraful I.1
Dezbaterea şi talk-show-ul – delimitări teoretice
Paragraful I.2
Formele de Talk-show – analiză comparativă

Capitolul II
Paragraful II.1
Talk-show-ul un gen necunoscut?
Studiu de caz asupra temei talk-show-ului în Federaţia Rusă
Paragraful II.2
Talk-show-ul de televiziune – modelul român
Paragraful II.3
Tipuri de talk-show în România

Introducere:
Perspectiva actuală asupra retoricii pune accent pe importanţa acesteia în cadrul tuturor domeniilor de activitate şi, mai ales, în cadrul comunicării. Lumea în care trăim este cea a interacţiunii comunicative şi, în acest context, studiul retoricii este esenţial în trecerea eficientă de la era informaţională spre era comunicaţională.

Plan:
Introducere
Capitolul I. Teoria retorică în publicitate
Capitolul II. Retorica imaginii publicitare
Capitolul III. Figurile retorice la nivelul metaforei din cadrul mesajului publicitar

Concluzie:
Cu aplicare în publicitate, retorica este preocupată in primul rând de caracterul persuasiv al comunicării publicitare. De altfel, scopul declarat al retoricii clasice este persuasiunea, care consideră mai important felul in care este exprimată o idee decât contextul în care aceasta se situează sau chiar conţinutul comunicării. Retorica investighează modalităţile de producere a semnificaţiei şi este folosită în principal în analiza de conţinut, unde oferă instrumentele de investigare a puterii persuasive a figurilor de stil publicitare.

Bibliografie:
1. Adam, J.M., Bonhomme, M., Argumentarea publicitară. – Iaşi : Ed. Institutul european, 2005.
2. Beşliu, V., Prezenţe publicitare în presa autohtonă. în Comunicarea publică: concepte şi interpretări. vol 3. – Chişinău: CEP USM, 2005.
3. Chelcea, S., Comunicarea nonverbală în spaţiul public. – Bucureşti: Ed. Tritonic, 2004.
4. Cârnu, R.M., Publicitatea sau arta de a convinge. – Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică, R.A, 2004.
5. Condrea, I., Semiotica textului artistic tradus. – Chişinău: CEP USM, 2003.
6. Corniciuc, S., Implicarea destinatarului în textul publicitar. în rev. Limba Română. Chişinău, nr. 11, 2005.
7. Dictionar Explicativ al Limbii Romane, - Bucureşti: Univers enciclopedic, 1996.
8. Dubois, M.-J., Edeline, F., Klinkenberg, J.M., Rhétorique générale. – Paris : Librairie Larousse, 1970.
9. Durand, J., Rhétorique et image publicitaire. Communication, XV, - Paris, Seuil, 1970.
10. Florescu, V., Retorica şi neoretorica. – Bucureşti: Ed. Academiei Române, 1973.
11. Foarţă, Ş., Retorica şi comunicare. Dublul regim (diurn/nocturn) al presei. Timişoara: Tipografia Universităţii din Timişoara, 1996.
12. Gafencu, I.M., Discurs şi comunicare în publicitate, în Contextul mediatic şi publicitar. Analize semio retorice. – Suceava: Ed. Muşatinii, 2004.
13. Goddard, A., Limbajul publicităţii. – Iaşi: Ed. Polirom, 2002.
14. Graur, E., Tehnici de comunicare. - Cluj-Napoca : Media Mira, 2001.
15. Jakobson, R., Lingvistică şi poetică. –Bucureşti: Ed. Ştiinţifică, 1966.
16. Jouve, M., Comunicare, publicitate şi relaţii publice. – Iaşi: Ed. Polirom, 2005.
17. Lulciuc, I., Imaginarul iconotextual al publicităţii. in Contextul mediatic şi publicitar. Analize semio-retorice. – Suceava: Ed. Muşatinii, 2004.
18. Marmeliuc, A., Semne, sensuri şi structuri în reclama Caron – Parfum sacré, in Contextul mediatic şi publicitar. Analize semio-retorice. – Suceava: Ed. Muşatinii, 2004.
19. Mocanu, E., Semioza iconotextuală într-un mesaj publicitar: New Nissan Primera, in Contextul mediatic şi publicitar, Analize semio-retorice, -Suceava: Ed. Muşatinii, 2004.
20. Nicola, M., Petre, D., Publicitate. – Bucureşti : Ed. SNSPA.
21. Petre, D., Nicola, M., Introducere în publicitate. –Bucureşti : Ed. Comunicare.ro, 2004.
22. Rovenţa-Frumuşani, D., Semiotica, societate, cultură. –Iaşi: Institutul European, 1999.
23. Rovenţa-Frumuşani, D., Analiza discursului. Ipoteze şi ipostaze. –Bucureşti: Ed. Tritonic, 2004.
24. Stoichiţoiu-Ichim, A., Staregii persuazive în discursul publicitar (I), în Limbă şi literatură, vol. 2, 1997.
25. Ţăran, L.R., Limbajul publicitar: reflecţie şi provocare în contextul mediatic şi publicitar. Analize semio-retorice.– Suceava: Ed. Muşatinii, 2004

Introducere:
Economia de piaţă, una din caracteristicile de bază a unei societăţi democratice bine dezvoltate, nu poate fi concepută fără o concurenţă liberă şi onestă între diferiţi agenţi economici. De fapt, aceasta ar fi, în opinia mea definiţia economiei de piaţă.
Din moment ce concurenţa există, şi mai mulţi întreprinzători oferă aceeaşi marfă sau aceleaşi servicii, fiecare dintre ei ar trebui să facă ceva pentru a convinge clienţii că ceea ce oferă ei e mai bun decât ceea ce pot aceştia găsi la concurenţi: altfel spus, să facă publicitate.

Cuprins:
Capitolul I

Capitolul II
Lupta anti-spam

Încheiere:
În spaţiul Europei de est delictele informaţional se simt ca acasă. Spam-ul, publicitatea nepermisă prin internet este una din formele concurenţei neloaiale, o activitate criminală, care otrăveşte vieţile a sutelor de mii de utilizatori ai web-ului din toată lumea.
Problema e în primul rând a ţărilor legislaţia cărora nu prevede vreo pedeapsă pentru infracţiunile din spaţiul virtual. Vecinul nostru, România, a adoptat o astfel de lege încă în anul 2002, lucru care a eficientizat lupta anti-spam din această ţară. În Ucraina a fost organizat un comitet în frunte cu Vladimir Golubev, Computer Crime Research Center.

Bibliografie:
1.Apostolescu Doru, Spam, 14 iunie 2003, www.pcconcrete.ro/phtml/r16225b.html
2.Efimtie Mihai, Spamul. Enunţul problemei, 10 iunie 2003, www.pcconcrete.ro/phtml/p16225.html
3.Liviu Anca, Spamul, 15 iunie 2003, www.pcconcrete.ro/phtml/r16225c.html
4.Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiilor Informaţionale, www.abuzurizona.ro
5.Moraru Gabriel, Spaming-ul – problema Europei de Est, 20 august 2003, www.pcconcrete.ro/phtml/r16225d.html
6.Petrescu Theodor, Lupta anti-spam, 23 ianuarie 2004, www.agora.ro
7.Socaciu Tiberiu, Spam-ul. Metode de luptă, 12 iunie 2003, www.pcconcrete.ro/phtml/r16225a.html
8.Spamul o problemă, 15 martie 2004, www.roportal.ro/articole/4.htm
9.Europa de Est – raiul spam-ului?, 4 martie 2004, www.stiri.ro
10.http://www.google.com/search?q=spam+tutorial&hl=ro

Introducere:
Actualitatea temei abordate: Într-o societate bazată pe relaţiile economiei de piaţă, publicitatea a fost şi va rămâne în continuare una din modalităţile esenţiale ale unei organizaţii de a prezenta marfa clienţilor şi de a se autoidentifica pe piaţă.
Produsul pe care orice om îl consumă zilnic în cantităţi fabuloase este anume publicitatea şi, deci, ea are o influenţă extrem de mare asupra formării viziunii asupra lumii a omului de rând. Acest lucru se observă mai cu seamă în regiunile în care aceasta a apărut doar de câţiva ani şi în care consumatorul nu are în spate o pregătire adecvată, obţinută de-a lungul generaţiilor.

Cuprins:
I. Publicitatea ca instrument al relaţiilor cu publicul
§ I.1 Necesitatea folosirii reclamei în PR
§ I.2 Avantajele şi dezavantajele folosirii publicităţii în PR
II. Modalităţi de realizare a publicităţii ca formator de imagine
§ II.1 Scopurile folosirii reclamei în PR.
§ II.2 Stabilirea bugetului campaniei
§ II.3 Modalităţi de realizare a mesajului publicitar în PR
§ II.4 Reclama în PR – medii de difuzare

Încheiere:
În concluzie, aş vrea să menţionez că publicitatea e şi ea o modalitate foarte eficientă de formare a unui imagini pozitive a companiei în rândurile consumatorilor. Mai mult decât atât, consider că ea este una din cele mai recomandate metode, ea fiind una general accesibilă şi cu cea mai mare acoperire a target-ului.
Din păcate, businessmanii din Republica Moldova sunt dispuşi să ignore acest mijloc, ceea ce, inevitabil, se răsfrânge asupra ratei vânzărilor şi popularităţii producătorilor autohtoni.

Bibliografie:
1.Philip Kotler, John Sanders, Gary Armstrong,Veronica Wong. Principiile marketingului. Editura Teora 1998
2.Michael J.Thomas. Manual de marketing. Editura Codecs 1998
3.Norman Hart. Marketing industrial. Editura Codecs 1998
4. Revista Capital -5 octombrie 2000
-28 septembrie 2000
-16 noiembrie 2000
-26 octombrie 2000
5. http://www.mentor21.ngo.ro
6.http://www.adevarul.kappa.ro
7.http://www.academy.ro
8.http://www.rpd.ro. Romanian Paper Distribution. Istoria Publicităţii
9.Info Pro Business - nr.3, martie 2004

Cuprins:
I. COMUNICAREA PUBLICĂ ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE
1. Fenomenul de comunicare publică
2. Definirea activităţii de relaţii publice
3. Tipologii ale definiţiilor Relaţiilor Publice
4. Relaţiile Publice ca proces
5. Tranziţia – fenomen social
6. Cultura şi comunicarea instituţională în societatea de tranziţiei
7. Cultura instituţională în mediul de tranziţie
8. Comunicarea în contextul de schimbare instituţională
9. Comunicarea în contextul schimbării

II. COMUNICARE PUBLICĂ – DOMENIU DE ACTIVITATE DISTINCT ÎN MOLDOVA
1. Introducere în dezvoltarea activităţii de comunicare publică în Republica Moldova
2. Sectorul neguvernamental din Republica Moldova
3. Organizaţii neguvernamentale din domeniul comunicării publice
4. Campanii de comunicare publică a ONG-urilor
5. Aspectele teoretice ale comunicării publice comerciale din Republica Moldova
6. Aspectele empirice ale comunicări publice comerciale din Republica Moldova

ÎNCHEIERE:

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Agee, Warren K. Introduction to Mass Communications / Warren K. Agee. – London: Prince Hall, 1988.
2. Bălan, Necolai. Teoria organizaţiilor. / Necolai Bălan, Ilie Dumitru; Ministerul Apărării Naţionale. – Bucureşti: Expert, 1996.
3. Bonciu, Cătălina. Instrumente manageriale psiho-sociale / Cătălina Bonciu. – Bucureşti: All Beck, 2000.
4. Bishop, Bill. Communication World / Bill Bishop. – San-Francisco: Golden Gate, 1996.
5. Buzărnescu, Ştefan. Bovarismul instituţional şi reforma românească / Ştefan Buzărnescu. – Bucureşti: Expert, 2000.
6. Chirică Sofia, „Psihologie organizaţională. Modele de diagnoză şi intervenţie”, Cluj-Napoca, SO, 1996
7. Coman, Cristina. Relaţiile publice şi mass-media / Cristina Coman. – Bucureşti: Polirom, 2000
8. Coman, Cristina. Relaţii publice – principii şi strategii / Cristina Coman. – Bucureşti: Polirom, 2001.
9. Cutlip, Scott M. Public Relations History / Scott M. Cutlip. – London: Lawrence Erlbaum Associates Inc. 1995.
10. Cutlip, Scott M. Effective Public Relations / Scott M. Cutlip. – London: Prince Hall, 2000.
11. Harlow, Rex F. Building a Public Relations Definitions / Rex F. Harlow // Public Relations Review. – 1976. – Nr. 4.
12. Harrison, Shirley. Public Relations: an introduction / Shirley Harrison – Oxford: Routledge, 1995.
13. Hendrix, Jerry A. Public Relations Cases / Jerry A. Hendrix – Stamford: Wadsworth Publisher, 2001.
14. Ionescu, Gheorghe. Cultura afacerilor. Modelul american / Gheorghe Ionescu – Bucureşti: Economica, 1997. 61
15. Jefkins, Frank. Cum să stăpâneşti reclama la perfecţie / Frank Jefkins. – Bucureşti: Rentrop & Straton, 2000.
16. Johns, Grey. Comportament organizaţional / Grey Johns – Bucureşti: Economica, 1998.
17. Johnstone, Jane. Public Relations. Theory and Practice / Jane Johnstone, Clara Zawawi. – Melbourne: Allen&Unwin, 2000.
18. Kunczik, Michael. Introducere în ştiinţa publicisticii şi a comunicării / Michael Kunczik, Astrid Zipfel. – Cluj Napoca: Presa Universitară Clujeană, 1998.
19. Marin, Constantin. Comunicarea instituţională / Constantin Marin. – Chişinău: Presa, 1998.
20. McQuail, Denis. Modele ale comunicării / Denis McQuail, Windahl Sven. – Bucureşti: comunicare.ro, 2001.
21. Mereuţă, Constantin. Culturi organizaţionale în spaţiul românesc / Constantin Mereuţă. – Bucureşti: Expert, 1998.
22. Milo, Katie. Introducere în relaţii publice / Katie Milo, Sharon Yoder, Peter Gross, Ştefan Niculescu-Maier. – Bucureşti: NIM, 1998.
23. Pop, Doru. Introducere în teoria relaţiilor publice / Doru Pop. – Cluj-Napoca: Dacia, 2000.
24. Riel, Cees Van. „The Principles of Corporate Communication / Cees Van Riel. – Oxford: Oxford Publisher, 1994.
25. Sandu, Dumitru. Spaţiul social al tranziţiei / Dumitru Sandu. – Iaşi: Polirom, 1999.
26. Seitel, Fraser P. The Practice of Public Relations / Fraser P. Seitel. – London: Prince Hall, 2001.
27. Stancu, Şerban. Relaţiile publice şi comunicarea / Şerban Stancu – Bucureşti, Teora, 1999
28. Stancu, Valentina. Relaţii publice. Succes şi credibilitate / Valentina Stancu, Marcela Stoica, Adrian Stoica. – Bucureşti: Concept Publishing, 1997. 62
29. Vlăsceanu, Mihaela. Organizaţiile şi cultura organizării / Mihaela Vlăsceanu. / Bucureşti: Trei, 1999.
30. Zamfir, Cătălin. Politica socială în România în tranziţie / Cătălin Zamfir. – Bucureşti: Expert, 2000.
31. Zamfir, Elena. Starea societăţii româneşti după zece ani de tranziţie / Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, Ilie Bădescu. – Bucureşti: Expert, 2000.
32. Wilcox, Dennis L. Public Relations. Strategies and Tactics / Dennis L. Wilcox. – New-York: Harper Collins, 2000. Internet
1. Campania de Informare pentru Sănătate în cadrul Fondului de Investiţii în Sănătate. – http://www.sanatate.md/page.php?tabName=pages&owner=1_5&title=Despre %20campanie [Accesat 27.03,2005] Organizaţia Obştească COMUNICARE. –
2. http://www.geocities.com/comunicare_rm/ong_prezentare.html [Accesat 24.03.2005]

Introducere:
Actualitatea temei abordate: Se consideră că deosebirea esenţială dintre om şi celelalte animal constă în faptul că acesta foloseşte în comunicare al doilea sistem de semnalizare – vorbirea articulată. Totuşi, la începutul existenţei speciei umane, conform teoriei evoluţioniste, strămoşii noştri foloseau limbajul non-verbal, sau, altfel spus, gestual.

Cuprins:
Introducere
Capitolul I. Limbajul gestual – apariţia şi evoluţia
Paragraful I.1 Ipotezele privind originea limbajului gestual
Paragraful I.2 Evoluţia limbajului gestual pe parcursul perioadei preistorice

Capitolul II. Gesturile şi semnificaţia lor – importanţa practică
Paragraful II.1 Importanţa cunoaşterii şi folosirii gesturilor
Paragraful II.2 Semnificaţia gesturilor în contextul istoric al apariţiei lor
Încheiere
Bibliografie

Încheiere:
În concluzie, aş vrea să menţionez că, în cazul limbajului gestual, s-a creat o situaţie ambiguă. Pe de o parte, el este studiat în ultimul timp foarte activ, lui i se acordă o importanţă deosebită în ştiinţele socio-umane (psihologie, sociologie), precum şi în medicină, iar pe de alta, omul din stradă cunoaşte prea puţine despre acesta, deşi îl foloseşte (de multe ori incorect) zilnic în comunicare. Cunoaşterea acestui mod de comunicare ar oferi nişte oportunităţi incontestabile oricărui individ.

Bibliografie:
1.Adler Henrry, NLP, Editura Piter 2001, Sankt-Petersburg.
2.Байрон A. Люис, P. Фрэнк Пуселик, NLP магия нейролингвистического программирования без тайн, Editura Piter 2001, Sankt-Petersburg
3.Triţă Dan, Comunicarea în cadrul grupului, www.nlpro.home.ro
4.Iovanuţ Simona, Comunicare. Curs de specializare pentru lucreătorii din mediul rural, Editura Waldpress 2001, Bucureşti.
5.Lucan Cristi, Curs de comunicare în afaceri, Bucureşti 2003
6.Фаст Дж. Язык тела. Как понять иностранца без слов Изд. Вече, Персей, АСТ.

Introducere:
„Se poate spune că studiile culturale sunt un teren interdisciplinar, transdisciplinar şi, uneori, contradisciplinar, care se dezvoltă în tensiunea dintre tendinţele sale de a îmbrăţişa fie concepţia largă a antropologiei, despre cultură, fie concepţia mai strictă a studiilor umanistice. Spre deosebire, însă de antropologia tradiţională, ele au crescut din analiza societăţilor industriale moderne. Ele sunt interpretative şi evaluative în metodele lor, dar, spre deosebire de studiile umanistice tradiţionale, ele resping identificarea culturii cu cultura de elită şi susţin că toate formele de producţie culturală trebuie să fie studiate în relaţie cu celelalte practici culturale, cu structurile sociale şi istorice. Astfel, studiile culturale sunt devotate cercetării întregii game a artelor, credinţelor, instituţiilor şi practicilor comunicative ale unei societăţi”

Capitolul I
Concepte fundamentale de cultură
§I.1 Cultura şi comunicarea
§I.2 Publicul cultural
§ I.3 Specii culturale. Stilul dominant al culturii în presa scrisă

Capitolul II
Tematica culturală în paginile unui ziar. Studiu practic

Concluzii:
O cultură uitată! ... Cultura română, bineînţeles! Ne paşte pericolul ca, hăituiţi de atâtea lupte şi "drepturi”, să ne uităm obligaţiile; între atâtea libertăţi, în faţa unei atât de mari Libertăţi ce aproape ne sufocă, oricum adesea ne zăpăceşte, ne creează reflexe paradoxale, râdem de ce-ar trebui să admirăm sau dăm din umeri în faţa unui nou tip de curaj care, cine ştie, peste câţiva ani sau câteva luni va face miracole... în faţa acestui gol ce se cască şi pe care unii, precauţi, ezită să-l populeze cu siluete sau proiecte, alţii, mai îndrăzneţi sau nechibzuiţi,

Introducere:
Actualitatea temei abordate. Fotbalul este unul din fenomenele care de câtva timp încoace s-au dezvoltat cu mare iuţeală ajungând să fie nu doar un şir de competiţii ci chiar un fel de a fi, un stil de viaţă, o maşinărie de făcut bani iar unde sunt bani acolo numaidecât este şi concurenţă, intrigă. Nu cred că există cineva care să nu fi practicat fotbalul sau măcar să fie suporterul unei formaţii sau fotbalist. Suporterii mai înflăcăraţi, uniţi de dragostea pentru acelaşi sport, se organizează în fan-club-uri. Primul fan-club este atestat în anul 1868 şi se numea Mud Horses, fiind grupa de suporteri a formaţiei Norwich United.

Cuprins:
Introducere
Capitolul I. Metode de clasificare a fenomenului violenţei pe terenurile de fotbal.
Capitolul II. Metode de abordare a fenomenului violenţei în fotbal în presa scrisă internaţională.
Concluzie
Bibliografie

Încheiere:
Fenomenul violenţei în sport, în pofida faptului că este larg mediatizat în presa scrisă internaţională, rămâne un real pericol al societăţii.
Consider că în afară de descrierea pe larg a evenimentelor din sport cu toate atributele necesare (fotografii, citate, comentarii etc), ceea ce este, fără îndoială, sarcina ei de bază, presa scrisă ar trebui să acorde un loc suficient pentru analiza sportivă, ceea ce ar presupune comentarii ale specialiştilor nu doar din domeniul sportiv, ci şi ale unor psihologi, sociologi, care ar da o dimensiune nouă cercetării fenomenului violenţei din interior.

Bibliografie:
1.Anghelache Constantin. În imperiul fotbalului, Editura Economică, 2000, Bucureşti.
2.Chirilă Ioan. Glasul roţilor de tren. Ediţia a doua. Editura Economică, 2000, Bucureşti.
3.Flamaropol Mihai. Fotbal. Cadran Mondial. Editura Sport – Turism, 1984, Bucureşti.
4.Мировой Футбол. - No. 52, 2003
No. 54, 2003
No. 55, 2004
No. 57, 2004
No. 59, 2004
5.Футбол. –No. 339, 2004
6.http://www.stiri.rol.ro/
7.http://www.apaps.ro/
8.http://www.poezie.ro/index.php/topic/press/index.html
9.http://www.eurosport.com/statistic/press/index.html
10.http://www.uefa.com/supereva/index.html

Introducere:
În peisajul actual al comunicării audiovizuale muzica ocupă un loc pregnant. Se poate spune, fără nici o umbră de îndoială, că nu există categorii sociale sau de vărstă cărora fenomenul muzical să le fie străin. Însă în domeniul respectiv sunt multe aspecte şi probleme care nu au fost încă suficient abordate ori aprofundate. Există, de asemenea, tehnici de lucru şi modalităţi de investigare ce încă nu au fost folosite sau au fost utilizate eronat, ceea ce a condus la denaturarea rezultatelor şi, uneori,

Cuprins:

INTRODUCERE

Capitolul I. PREZENŢA MUZICII ÎN PROGRAMELE DE TELEVIZIUNE

Capitolul II. PROGRAMELE MUZICALE TELEVIZATE PENTRU PUBLICUL DE DIFERITE VÂRSTE ( studiu comparativ)

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Concluzii:
O muzică bună – fie ascultată la radio, fie revărsându-se în odaia noastră de pe ecranul televizorului sub înfăţişarea modernă de videoclip – mereu ne va crea buna dispoziţie. Pentru că ea – muzica – este cea mai magnifică dintre arte, de parcă însuşi Dumnezeu a creat-o.
Dar pentru a cunoaşte mai multe despre muzică, pentru a forma un public mai bine informat şi mai receptiv la valorile muzicale naţionale şi universale, trebuie organizate emisiuni de succes care să se bucure întrutotul de adeziunea publicului nostru meloman. În plus, trebuie organizate şi desfăşurate cercetări metodologice în domeniu, precum şi investigaţii sociologice concrete.

Bibliografie selectivă:
1.Apostol, Pavel „Trei meditaţii asupra culturii”, Cluj, Dacia, 1970.
2.Balea, Ilie „Dialogul artelor”, Bucureşti, Ediţia pentru literatură, 1969.
3.Breazu, Marcel „Dialoguri despre artă”, Bucureşti, ed. Politică, 1970.
4.Bentoiu, Pascal „Deschideri spre lumea muzicii”, Bucureşti, ed. Eminescu, 1973.
5.Comişel, Emilia „Folclor muzical”, Bucureşti, ed. Didactică şi pedagogică, 1967.
6.Cosma, Octavian – Lazăr „Hronicul muzicii româneşti”, Bucureşti, ed. Muzicală, vol. I, 1973.
7.Dufrenne, Mikel „Pentru om”, Bucureşti, ed. Politică, 1971.
8.Georgescu, Corneliu–Dan „O noţiune cu înţelesuri profunde”, Bucureşti, ed. Muzicală, 1972.
9.Popovici, Doru „Muzica românească contemporană”, Bucureşti. ed. Albatros, 1970.
10.Sommer, Radu „Teoria înstrăinării omului”, Bucureşti, ed. Politică, 1972.
11.Vancea, Zeno „Creaţia muzicală românească”, Bucureşti, ed. Muzicală, vol. 1, 1968.
12.Veteşanu, Vasile „Progresul uman şi tradiţiile culturii”, Bucureşti, ed. Ştiinţifică, 1973.
13.Wald, Henri „Limbaj şi valoare”, Bucureşti, ed. Enciclopedică română, 1973.