Teza de an - Comunicarea in cadrul organizatiei - ID:00588 - Volum 34 pagini
Categoria : Marketing si Logistica
Pentru a procura integral lucrarea contactați-ne! (+373) 68 484 557
INTRODUCERE:
Comunicarea este o activitate fundamentală a vieţii unei întreprinderi. Ea necesită atenţie şi rigoare, ca şi celelalte funcţii: tehnică şi de personal, comercială şi financiară. Funcţia de comunicare managerială în Republica Moldova este în curs de asimilare pentru unele întreprinderi, apărînd ca o funcţie strategică.
Actualmente, în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, apare un aspect nou în relaţiile dintre manageri şi subalterni. Managerii moderni trebuie să înveţe să comunice cu clienţii, mass-media, guvernele şi antreprenorii străini. De aceea, de la ei se cere competenţa şi o cultură a comunicării. Acestea presupun respectarea anumitor principii de comunicare: gîndirea corectă a informaţiei transmise, respectarea politeţei în relaţiile cu subalternii şi partenerii de afaceri.
CUPRINS:
Capitolul I. Comunicarea in cadrul organizatiei.
1.1 Esenta comunicarii.
1.2 Elementele procesului comunicarii.
1.3 Tipologia comunicarii.
Capitolul II. Structura comunicarii organizationale.
2.1 Procesul de comunicare.
2.2 Factorii de influenta.
Capitolul III. Obstacole ale procesului comunicarii eficiente.
Capitolul IV. Metode si tehnici de perfectionare si dezvoltare a comunicarii.
ÎNCHEIERE:
Comunicarea reprezintă o necesitate obiectivă pe tot parcursul activităţii unităţilor economice. Statistica demonstreazăcă agenţii economici rezervă comunicării 50%-90% din bugetul lor de timp. Aşa dar, comunicarea în prezent constituie 90% din informaţia percepută de individ, însăşi informaşia reprezintînd 99% din succesul afacerii.
Arta de a comunica are două puncte de reper: transmiterea informaţiei le perceperea ei. Îmreună ele constituie arta da a vorbi şi de a asculta. Evidenţiem că „ascultarea” reprezintă nu numai o tehnică de comunicare, dar şi un element de o maximă importanţă pentru reuşita comunicării. De asemenea, de capacitatea de a exprima şi de intelectul agentului economic va depinde rezultatul negocierilor.
BIBLIOGRAFIA:
1 Borza A. Managementul resurselor umane, Cluj, 1999.
2 Burduş E. Fundamentele managementului organizaţiei, Bucureşti, 1999.
3 Burlacu N. Management, Chişinău, 2000.
4 Crăciun C. Comunicarea în administrarea publică, Chişinău, 1998.
5 Cuilenburg J.J. Ştiinţa comunicării, Bucureşti, 2000.
6 Graur E. Comunicarea în societăţile pe acţiuni. Chişinău 2001
7 Luca Gabriel - Petru Management general, Iaşi, 1993.
8 Manolescu N. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1998.
9 Marin C. Comunicare instituţională: studiu, Chişinău, 1998.
10 Mathis R. L. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1997.
11 Munteanu R. Reformele economice în Republica Moldova şi România, Chişinău, 1998.
12 Nicolescu O. Management, Bucureşti, 1997.
13 Palii A. Cultura comunicării, Chişinău, 1999.
14 Petrescu I. Management general, Bucureşti, 1993.
15 Pitariu Horia D. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1994.
16 Prutianu Ş. Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi, 1998.
17 Prutianu Ş. Negocierea şi analiza tranzacţională, Iaşi, 1996.
18 Rees D. Arta managementului, Bucureşti, 1996.
19 Rotaru A. Managementul resurselor umane, Iaşi, 1994.
20 Stanton N. Comunicarea, Bucureşti, 1995.
21 Voiculescu D. Negocierea - formă de comunicare, Bucureşti, 1998.
22 T. Zorlentan, E. Burdus, G. Capralescu, “Managementul organizatiei”, Editura economuca, 1998.
23 Kotler Ph. Managementul marketingului, Bucureşti, 1999.
24 Academia de Studii Economice din Moldova, „Arta comunicarii – necesitate strigenta in societatea contemporana”, Editura A.S.E.M.,Chisinau, 2000.
Comunicarea este o activitate fundamentală a vieţii unei întreprinderi. Ea necesită atenţie şi rigoare, ca şi celelalte funcţii: tehnică şi de personal, comercială şi financiară. Funcţia de comunicare managerială în Republica Moldova este în curs de asimilare pentru unele întreprinderi, apărînd ca o funcţie strategică.
Actualmente, în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, apare un aspect nou în relaţiile dintre manageri şi subalterni. Managerii moderni trebuie să înveţe să comunice cu clienţii, mass-media, guvernele şi antreprenorii străini. De aceea, de la ei se cere competenţa şi o cultură a comunicării. Acestea presupun respectarea anumitor principii de comunicare: gîndirea corectă a informaţiei transmise, respectarea politeţei în relaţiile cu subalternii şi partenerii de afaceri.
CUPRINS:
Capitolul I. Comunicarea in cadrul organizatiei.
1.1 Esenta comunicarii.
1.2 Elementele procesului comunicarii.
1.3 Tipologia comunicarii.
Capitolul II. Structura comunicarii organizationale.
2.1 Procesul de comunicare.
2.2 Factorii de influenta.
Capitolul III. Obstacole ale procesului comunicarii eficiente.
Capitolul IV. Metode si tehnici de perfectionare si dezvoltare a comunicarii.
ÎNCHEIERE:
Comunicarea reprezintă o necesitate obiectivă pe tot parcursul activităţii unităţilor economice. Statistica demonstreazăcă agenţii economici rezervă comunicării 50%-90% din bugetul lor de timp. Aşa dar, comunicarea în prezent constituie 90% din informaţia percepută de individ, însăşi informaşia reprezintînd 99% din succesul afacerii.
Arta de a comunica are două puncte de reper: transmiterea informaţiei le perceperea ei. Îmreună ele constituie arta da a vorbi şi de a asculta. Evidenţiem că „ascultarea” reprezintă nu numai o tehnică de comunicare, dar şi un element de o maximă importanţă pentru reuşita comunicării. De asemenea, de capacitatea de a exprima şi de intelectul agentului economic va depinde rezultatul negocierilor.
BIBLIOGRAFIA:
1 Borza A. Managementul resurselor umane, Cluj, 1999.
2 Burduş E. Fundamentele managementului organizaţiei, Bucureşti, 1999.
3 Burlacu N. Management, Chişinău, 2000.
4 Crăciun C. Comunicarea în administrarea publică, Chişinău, 1998.
5 Cuilenburg J.J. Ştiinţa comunicării, Bucureşti, 2000.
6 Graur E. Comunicarea în societăţile pe acţiuni. Chişinău 2001
7 Luca Gabriel - Petru Management general, Iaşi, 1993.
8 Manolescu N. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1998.
9 Marin C. Comunicare instituţională: studiu, Chişinău, 1998.
10 Mathis R. L. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1997.
11 Munteanu R. Reformele economice în Republica Moldova şi România, Chişinău, 1998.
12 Nicolescu O. Management, Bucureşti, 1997.
13 Palii A. Cultura comunicării, Chişinău, 1999.
14 Petrescu I. Management general, Bucureşti, 1993.
15 Pitariu Horia D. Managementul resurselor umane, Bucureşti, 1994.
16 Prutianu Ş. Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi, 1998.
17 Prutianu Ş. Negocierea şi analiza tranzacţională, Iaşi, 1996.
18 Rees D. Arta managementului, Bucureşti, 1996.
19 Rotaru A. Managementul resurselor umane, Iaşi, 1994.
20 Stanton N. Comunicarea, Bucureşti, 1995.
21 Voiculescu D. Negocierea - formă de comunicare, Bucureşti, 1998.
22 T. Zorlentan, E. Burdus, G. Capralescu, “Managementul organizatiei”, Editura economuca, 1998.
23 Kotler Ph. Managementul marketingului, Bucureşti, 1999.
24 Academia de Studii Economice din Moldova, „Arta comunicarii – necesitate strigenta in societatea contemporana”, Editura A.S.E.M.,Chisinau, 2000.
