Teza de an - Dezvoltarea sociala a personalului la intreprindere in economia de piata - ID:00644 - Volum 44 pagini
Categoria : Stiinte economice
Pentru a procura integral lucrarea contactați-ne! (+373) 68 484 557
Introducere:
Dezvoltarea personalului implică un proces de instruire a oamenilor pentru a îndeplini sarcinile de care este nevoie în organizaţie. Problema constă în recunoaşterea tipului de instruire de care angajaţii au nevoie. Toate deciziile de instruire trebuie să ţină cont de motivarea angajatului supus formării. Există un număr de tehnici de instruire şi elemente necesare pentru ca un program de instruire să fie eficient.
Cuprins:
Capitolul I. Noţiunile generale de dezvoltare a personalului din cadrul întreprinderii
1.1. Formarea şi perfecţionarea angajaţilor
1.2. Planificarea şi promovarea carierilor
1.3. Dezvoltarea şi schimbarea organizaţională
Capitolul II. Necesitatea managemetului dezvoltării sociale a personalului la întreprindere.
Concluzie:
În încheiere aş putea spune că planificarea personalului unei întreprinderi este un factor destul de actual şi necesită o competenţă în studiul managerial. Planificarea personalului unei firme virează asigurarea, întreţinerea şi dezvoltarea potenţialului forţei de muncă şi scăderea pe diferite căi a cheltuielilor de muncă.
Planificarea personalului la întreprindere se referă la numărul şi felul angajaţilor de care are nevoie firma. Importanţa planificării corecte rezultă din nivelul cheltuielilor şi efectivele plecării personalului calificat sau a unui excedent de personal.
Bibliografie:
1. Stanciu S. - Management organizaţional, All Back, 2003
2. Cretu I. - Managementul Resurselor Umane. Chisinau 2004
3. T.Zorlenţan,E.Burduş,G.Căprărescu„Managementul organizaţiei” Editura Holding Reporter,Vol.1 Bucureşti-1996
4. I.Petrescu, „Managementul Resurselor Umane”,Editura Lux Libris,Braşov-1995
5. Baeşu Marina. Managementul resurselor umane, Chişinău ASEM 2004.
6. Burduş E. Căprescu Gh. Fundamentul managementului organizaţiei. Ed., economică Bucureşti 1999.
1. Burloiu P. “Managementul resurselor umane”. Tratare globală interdisciplinară. Bucureşti 1997, Editura “Lumina LEX”.
2. Burloiu P. “Economia şi organizarea ergonomică a muncii”.Bucureşti 1990, Editura Didactică şi Pedagogică.
3. Burloiu P. “Economia muncii – probleme actuale”. Bucureşti 1994, Editura“Lumina LEX”.
4. Pitariu Horia “Managementul resureslor umane”. Bucureşti 1994, Editura ALL.
5. Bădică Ch. şi Popescu A. “Contractul colectiv de muncă. Salarizarea şi impozitarea”. Bucureşti 1991, Editura FORUM.
6. “De unde alegem şi cum angajăm personalul?”. Idei de afaceri, 1996, nr.9.
7. “Cinci reguli de aur ale angajării personalului”. Idei de afaceri, 1996, nr.5.
8. “Strategia resurselor umane. Date, informaţii şi recomandări pentru succesul în cariera profesională”. Capital, 1996, nr.5.
9. Keynes J. “Teoria generală a folosirii mîinii de lucru, a dobînzii şi a banilor”, Bucureşti 1970, Editura Ştiinţifică.
Dezvoltarea personalului implică un proces de instruire a oamenilor pentru a îndeplini sarcinile de care este nevoie în organizaţie. Problema constă în recunoaşterea tipului de instruire de care angajaţii au nevoie. Toate deciziile de instruire trebuie să ţină cont de motivarea angajatului supus formării. Există un număr de tehnici de instruire şi elemente necesare pentru ca un program de instruire să fie eficient.
Cuprins:
Capitolul I. Noţiunile generale de dezvoltare a personalului din cadrul întreprinderii
1.1. Formarea şi perfecţionarea angajaţilor
1.2. Planificarea şi promovarea carierilor
1.3. Dezvoltarea şi schimbarea organizaţională
Capitolul II. Necesitatea managemetului dezvoltării sociale a personalului la întreprindere.
Concluzie:
În încheiere aş putea spune că planificarea personalului unei întreprinderi este un factor destul de actual şi necesită o competenţă în studiul managerial. Planificarea personalului unei firme virează asigurarea, întreţinerea şi dezvoltarea potenţialului forţei de muncă şi scăderea pe diferite căi a cheltuielilor de muncă.
Planificarea personalului la întreprindere se referă la numărul şi felul angajaţilor de care are nevoie firma. Importanţa planificării corecte rezultă din nivelul cheltuielilor şi efectivele plecării personalului calificat sau a unui excedent de personal.
Bibliografie:
1. Stanciu S. - Management organizaţional, All Back, 2003
2. Cretu I. - Managementul Resurselor Umane. Chisinau 2004
3. T.Zorlenţan,E.Burduş,G.Căprărescu„Managementul organizaţiei” Editura Holding Reporter,Vol.1 Bucureşti-1996
4. I.Petrescu, „Managementul Resurselor Umane”,Editura Lux Libris,Braşov-1995
5. Baeşu Marina. Managementul resurselor umane, Chişinău ASEM 2004.
6. Burduş E. Căprescu Gh. Fundamentul managementului organizaţiei. Ed., economică Bucureşti 1999.
1. Burloiu P. “Managementul resurselor umane”. Tratare globală interdisciplinară. Bucureşti 1997, Editura “Lumina LEX”.
2. Burloiu P. “Economia şi organizarea ergonomică a muncii”.Bucureşti 1990, Editura Didactică şi Pedagogică.
3. Burloiu P. “Economia muncii – probleme actuale”. Bucureşti 1994, Editura“Lumina LEX”.
4. Pitariu Horia “Managementul resureslor umane”. Bucureşti 1994, Editura ALL.
5. Bădică Ch. şi Popescu A. “Contractul colectiv de muncă. Salarizarea şi impozitarea”. Bucureşti 1991, Editura FORUM.
6. “De unde alegem şi cum angajăm personalul?”. Idei de afaceri, 1996, nr.9.
7. “Cinci reguli de aur ale angajării personalului”. Idei de afaceri, 1996, nr.5.
8. “Strategia resurselor umane. Date, informaţii şi recomandări pentru succesul în cariera profesională”. Capital, 1996, nr.5.
9. Keynes J. “Teoria generală a folosirii mîinii de lucru, a dobînzii şi a banilor”, Bucureşti 1970, Editura Ştiinţifică.
