Teza de licenta - Dreptul la tacere si privilegiul asupra propriei incriminari - ID: 01114 - Volum 63 pagini
Categoria : Stiinte juridice
Pentru a procura integral lucrarea contactați-ne! (+373) 68 484 557
Introducere
CAPITOLUL I.
Introducere
Subcapitolul 1.1. Noţiune
Subcapitolul 1.2. Istoric
Subcapitolul 1.3. Raţiunea de existenţă
CAPITOLUL II. Perspectiva Curţii Europene a Drepturilor Omului asupra dreptului la tăcere şi a privilegiului împotriva propriei incriminări
Subcapitolul 2.1. Cerinţa unei acuzaţii de natură penală
2.1.1. Persoanele ce se pot prevala de dreptul la tăcere
2.1.2. Noţiunea de „acuzaţie" de natură penală
- Testul pentru a verifica aplicabilitatea art. 6
Subcapitolul 2.2. Existenţa dreptului la tăcere în materie penală
- Heaney şi McGuinness c. Irlandei
- Serves c. Franţei
- Shannon c. Marii Britanii
Subcapitolul 2.3. Existenţa dreptului în materie non penală
- Saunders c. Marii Britanii
- Kansal c. Marii Britanii
- J.B. c. Elveţiei
CAPITOLUL III. Justificând dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva propriei incriminări
Subcapitolul 3.1. Critica jurisprudenţei Curţii E.D.0
3.1.1. Implicaţiile cauzei Funke c. Franţei
- Starea de fapt
- Opinia Comisiei
- Decizia Curţii
- Concluzii desprinse din cauza Funke
- Critica adusă cauzei Funke
- Consecinţele cauzei Funke
3.1.2. Alte cauze
Subcapitolul 3.2. Ipotezele acoperite de principiu
3.2.1. Admisibilitatea probelor - ca motiv al existenţei principiului
- Doctrina „Fructele copacului otrăvit"
Noţiune
Implicaţii
3.2.2. Ideea de libertate a individului
1. Ce declanşează principiul 40
2. Justificări ale principiului 41
A. Prezumţia de nevinovăţie 41
B. Protecţia persoanei nevinovate 42
C. Ideea celor trei alegeri dificile cu care se confruntă persoana în cauză 43
3.2.3. Continuarea raţionamentului celor trei alegeri dificile 46
- Incriminarea unei terţe persoane 47
CAPITOLUL IV
Limite aduse dreptului la tăcere şi privilegiului împotriva propriei incriminări 48
Subcapitolul 4.1. Concepţia C.E.D.0 48
- Dreptul la tăcere nu este un drept absolut, deci permite excepţii 48
Subcapitolul 4.2. Posibilitatea deducerii contrariului din dreptul la tăcere - Perspectiva Marii Britanii 49
- Cele patru situaţii în care se pot deduce concluzii nefavorabile 50
Subcapitolul 4.3. Studiu
SINGAPORE 51
1. Este dreptul la tăcere într-adevăr folosit pentru a nu răspunde la interogări? 52
2. Dacă suspecţii sunt conştienţi că din tăcerea lor se poate deduce contrariul, vor vorbi? 52
3. Dacă suspecţii aleg să tacă, această tăcere le favorizează achitarea? 53
CAPITOLUL V
Perspectivele dreptului la tăcere şi ale privilegiului împotriva propriei incriminări 55
Subcapitolul 5.1. Posibilitatea folosirii declaraţiilor date sub imunitate într-un stat ca bază a acuzaţiilor într-un alt
stat 55
5.1.1. Soluţia Curţii 55
5.1.2. Doctrina „Aceleiaşi autorităţi statale" 57
1.0rigini 57
2. Jurisprudenţă 58
5.1.3. Critică 58
Subcapitolul 5.2. Admisibilitatea testului ADN 59
Subcapitolul 5.3. Parola de la un calculator 62
Subcapitolul 5.4. Privilegiul împotriva propriei incriminări invocat de poliţişti 63
Concluzie 65
Bibliografie 67
CAPITOLUL I.
Introducere
Subcapitolul 1.1. Noţiune
Subcapitolul 1.2. Istoric
Subcapitolul 1.3. Raţiunea de existenţă
CAPITOLUL II. Perspectiva Curţii Europene a Drepturilor Omului asupra dreptului la tăcere şi a privilegiului împotriva propriei incriminări
Subcapitolul 2.1. Cerinţa unei acuzaţii de natură penală
2.1.1. Persoanele ce se pot prevala de dreptul la tăcere
2.1.2. Noţiunea de „acuzaţie" de natură penală
- Testul pentru a verifica aplicabilitatea art. 6
Subcapitolul 2.2. Existenţa dreptului la tăcere în materie penală
- Heaney şi McGuinness c. Irlandei
- Serves c. Franţei
- Shannon c. Marii Britanii
Subcapitolul 2.3. Existenţa dreptului în materie non penală
- Saunders c. Marii Britanii
- Kansal c. Marii Britanii
- J.B. c. Elveţiei
CAPITOLUL III. Justificând dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva propriei incriminări
Subcapitolul 3.1. Critica jurisprudenţei Curţii E.D.0
3.1.1. Implicaţiile cauzei Funke c. Franţei
- Starea de fapt
- Opinia Comisiei
- Decizia Curţii
- Concluzii desprinse din cauza Funke
- Critica adusă cauzei Funke
- Consecinţele cauzei Funke
3.1.2. Alte cauze
Subcapitolul 3.2. Ipotezele acoperite de principiu
3.2.1. Admisibilitatea probelor - ca motiv al existenţei principiului
- Doctrina „Fructele copacului otrăvit"
Noţiune
Implicaţii
3.2.2. Ideea de libertate a individului
1. Ce declanşează principiul 40
2. Justificări ale principiului 41
A. Prezumţia de nevinovăţie 41
B. Protecţia persoanei nevinovate 42
C. Ideea celor trei alegeri dificile cu care se confruntă persoana în cauză 43
3.2.3. Continuarea raţionamentului celor trei alegeri dificile 46
- Incriminarea unei terţe persoane 47
CAPITOLUL IV
Limite aduse dreptului la tăcere şi privilegiului împotriva propriei incriminări 48
Subcapitolul 4.1. Concepţia C.E.D.0 48
- Dreptul la tăcere nu este un drept absolut, deci permite excepţii 48
Subcapitolul 4.2. Posibilitatea deducerii contrariului din dreptul la tăcere - Perspectiva Marii Britanii 49
- Cele patru situaţii în care se pot deduce concluzii nefavorabile 50
Subcapitolul 4.3. Studiu
SINGAPORE 51
1. Este dreptul la tăcere într-adevăr folosit pentru a nu răspunde la interogări? 52
2. Dacă suspecţii sunt conştienţi că din tăcerea lor se poate deduce contrariul, vor vorbi? 52
3. Dacă suspecţii aleg să tacă, această tăcere le favorizează achitarea? 53
CAPITOLUL V
Perspectivele dreptului la tăcere şi ale privilegiului împotriva propriei incriminări 55
Subcapitolul 5.1. Posibilitatea folosirii declaraţiilor date sub imunitate într-un stat ca bază a acuzaţiilor într-un alt
stat 55
5.1.1. Soluţia Curţii 55
5.1.2. Doctrina „Aceleiaşi autorităţi statale" 57
1.0rigini 57
2. Jurisprudenţă 58
5.1.3. Critică 58
Subcapitolul 5.2. Admisibilitatea testului ADN 59
Subcapitolul 5.3. Parola de la un calculator 62
Subcapitolul 5.4. Privilegiul împotriva propriei incriminări invocat de poliţişti 63
Concluzie 65
Bibliografie 67
