Teza de an - Filosofia dreptului si problematica ei - ID:00312 - Volum 13 pagini
Categoria : Stiinte juridice
Pentru a procura integral lucrarea contactați-ne! (+373) 68 484 557
INTRODUCERE:
Filosofia dreptului are o veche şi bogată istorie. Sub aspectul apariţiei şi evoluţiei istorice, începuturile teoretizării dreptului s-au realizat încă din antichitate în cadrul filosofiei, în special - al eticii. Astfel, în accepţiunea filosofică termenul „drept” a fost utilizat încă de Aristotel, Platon şi alţi filosofi antici pentru a exprima ideea de echitate, de justiţie, de dreptate în înţeles prepon- derent etic. În antichitatea romană şi în epoca medievală problematica filosofoco-juridică era elaborată ca parte componentă sau aspect al unei teme mai generale. Abia în secolul al XIX-lea s-a ajuns ca în cadrul filosofiei să se contureze o ramură relativ distinctă a acesteia – „Filosofia dreptului” – având ca obiect şi scop studiul filosofic al dreptului.
CUPRINS:
I.APARIŢIA ŞI CONSTITUIREA FILOSOFIEI DREPTULUI.
II.OBIECTUL DE STUDIU AL FILOSOFIEI DREPTULUI ŞI FUNCŢIILE EI.
III.FILOSOFIA DREPTULUI ÎN SISTEMUL ŞTIINŢELOR UMANISTE.
CONCLUZII:
Specificul dreptului, natura sa obiectivă şi totodată deosebirea de alte tipuri de norme so-ciale, este reprezentată în principiul egalităţii formale. Anume specificul obiectiv al dreptului ca formă universală şi necesară a egalităţii, libertăţii şi echităţii determină originalitatea sancţiunii legii (obligativitatea ei, constrângerea statală autoritară etc.), dar nu constrângerea oficială-auto-ritară determină şi produce acest specific al dreptului, însuşirile şi caracteristicile lui esenţiale şi distinctive.
Toţi aceşti regulatori sociali (dreptul, etica, estetica, religia etc.) au un caracter norma-tiv, şi toate normele sociale îşi au sancţiunile lor specifice. Totodată, specificul acestor sancţiuni este condiţionat de natura obiectivă şi particularităţile acestor tipuri de norme sociale diferite după esenţa lor.
BIBLIOGRAFIA:
1. Bădescu Mihai. Concepte fundamentale în teoria şi filosofia dreptului. În 3 volume. – Bucureşti: Editura LUMINA LEX, 2002.
2. Giorgio del Vecchio. Lecţii de filosofie juridică. – Bucureşti: Editura Europa Nova, 1999.
3. Stroe Constantin. Prolegomene la filosofia juridica. – Bucureşti: Editura LUMINA LEX, 2001.
4. Нерсесянц В.С. Философия права. – Москва: Издательство НОРМА, 2000.
Filosofia dreptului are o veche şi bogată istorie. Sub aspectul apariţiei şi evoluţiei istorice, începuturile teoretizării dreptului s-au realizat încă din antichitate în cadrul filosofiei, în special - al eticii. Astfel, în accepţiunea filosofică termenul „drept” a fost utilizat încă de Aristotel, Platon şi alţi filosofi antici pentru a exprima ideea de echitate, de justiţie, de dreptate în înţeles prepon- derent etic. În antichitatea romană şi în epoca medievală problematica filosofoco-juridică era elaborată ca parte componentă sau aspect al unei teme mai generale. Abia în secolul al XIX-lea s-a ajuns ca în cadrul filosofiei să se contureze o ramură relativ distinctă a acesteia – „Filosofia dreptului” – având ca obiect şi scop studiul filosofic al dreptului.
CUPRINS:
I.APARIŢIA ŞI CONSTITUIREA FILOSOFIEI DREPTULUI.
II.OBIECTUL DE STUDIU AL FILOSOFIEI DREPTULUI ŞI FUNCŢIILE EI.
III.FILOSOFIA DREPTULUI ÎN SISTEMUL ŞTIINŢELOR UMANISTE.
CONCLUZII:
Specificul dreptului, natura sa obiectivă şi totodată deosebirea de alte tipuri de norme so-ciale, este reprezentată în principiul egalităţii formale. Anume specificul obiectiv al dreptului ca formă universală şi necesară a egalităţii, libertăţii şi echităţii determină originalitatea sancţiunii legii (obligativitatea ei, constrângerea statală autoritară etc.), dar nu constrângerea oficială-auto-ritară determină şi produce acest specific al dreptului, însuşirile şi caracteristicile lui esenţiale şi distinctive.
Toţi aceşti regulatori sociali (dreptul, etica, estetica, religia etc.) au un caracter norma-tiv, şi toate normele sociale îşi au sancţiunile lor specifice. Totodată, specificul acestor sancţiuni este condiţionat de natura obiectivă şi particularităţile acestor tipuri de norme sociale diferite după esenţa lor.
BIBLIOGRAFIA:
1. Bădescu Mihai. Concepte fundamentale în teoria şi filosofia dreptului. În 3 volume. – Bucureşti: Editura LUMINA LEX, 2002.
2. Giorgio del Vecchio. Lecţii de filosofie juridică. – Bucureşti: Editura Europa Nova, 1999.
3. Stroe Constantin. Prolegomene la filosofia juridica. – Bucureşti: Editura LUMINA LEX, 2001.
4. Нерсесянц В.С. Философия права. – Москва: Издательство НОРМА, 2000.
