Teza de an - Probe - ID:00350 - Volum - 16 pagini
Categoria : Stiinte juridice
Pentru a procura integral lucrarea contactați-ne! (+373) 68 484 557
Introducere:
Instituţia probelor este calificată ca o instituţie centrală a procesului civil, probele fiind deosebit de importante pentru protecţia şi ocrotirea drepturilor subiective civile. Încă din dreptul roman s-a consacrat adagiul “idem est non esse et non probari”, deci a nu fi sau a nu fi probat este tot una.Tocmai de aceea se vorbeşte despre un drept subiectiv procesual- dreptul la probă, care dublează şi întăreşte dreptul subiectiv substanţial.
CUPRINS:
1. CONSIDERAŢII GENERALE
A. Definire şi clasificare
B. Convenţii asupra probelor
C. Subiectul, obiectul şi sarcina probei
D. Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probelor
E. Asigurarea probelor
2. PROBA PRIN ÎNSCRISURI
A. Noţiune şi clasificare
B. Înscrisuri autentice
C. Înscrisuri sub semnătură privată
D. Alte înscrisuri
E. Administrarea probei prin înscrisuri
3. PROBA PRIN DECLARAŢIILE MARTORILOR
A. Admisibilitatea probei cu martori
B. Persoane care pot fi ascultate ca martori
C. Administrarea probei cu martori
D. Aprecierea probei cu martori
4. MĂRTURISIREA (RECUNOAŞTEREA)
A. Noţiunea, natura juridică şi caracterele mărturisirii
B. Felurile mărturisirii
C. Admisibilitatea mărturisirii
D. Indivizibilitatea mărturisirii
E. Administrarea. Interogatoriul
F. Puterea doveditoare. Efecte
5. PREZUMŢIILE
A. Noţiuni. Clasificare
B. Prezumţii legale
C. Prezumţii simple
D. Prezumţii simple
E. Prezumţii relative
INCHEIERE:
În prezent, reglementarea materiei se găseşte în Codul civil, în Codul de procedură civilă şi în Codul comercial (art. 46-57).
În Codul civil se reglementează admisibilitatea şi forţa probantă pentru mijloace de dovadă: înscrisuri, mărturia, mărturisirea şi prezumţiile (art. 1169-1206), precum şi sarcina probei.
Codul de procedură reglementează încă trei mijloace de dovadă – expertiza, probele materiale şi cercetarea la faţa locului – şi administrarea probelor (art. 167-225 şi 235-241).
Instituţia probelor este calificată ca o instituţie centrală a procesului civil, probele fiind deosebit de importante pentru protecţia şi ocrotirea drepturilor subiective civile. Încă din dreptul roman s-a consacrat adagiul “idem est non esse et non probari”, deci a nu fi sau a nu fi probat este tot una.Tocmai de aceea se vorbeşte despre un drept subiectiv procesual- dreptul la probă, care dublează şi întăreşte dreptul subiectiv substanţial.
CUPRINS:
1. CONSIDERAŢII GENERALE
A. Definire şi clasificare
B. Convenţii asupra probelor
C. Subiectul, obiectul şi sarcina probei
D. Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probelor
E. Asigurarea probelor
2. PROBA PRIN ÎNSCRISURI
A. Noţiune şi clasificare
B. Înscrisuri autentice
C. Înscrisuri sub semnătură privată
D. Alte înscrisuri
E. Administrarea probei prin înscrisuri
3. PROBA PRIN DECLARAŢIILE MARTORILOR
A. Admisibilitatea probei cu martori
B. Persoane care pot fi ascultate ca martori
C. Administrarea probei cu martori
D. Aprecierea probei cu martori
4. MĂRTURISIREA (RECUNOAŞTEREA)
A. Noţiunea, natura juridică şi caracterele mărturisirii
B. Felurile mărturisirii
C. Admisibilitatea mărturisirii
D. Indivizibilitatea mărturisirii
E. Administrarea. Interogatoriul
F. Puterea doveditoare. Efecte
5. PREZUMŢIILE
A. Noţiuni. Clasificare
B. Prezumţii legale
C. Prezumţii simple
D. Prezumţii simple
E. Prezumţii relative
INCHEIERE:
În prezent, reglementarea materiei se găseşte în Codul civil, în Codul de procedură civilă şi în Codul comercial (art. 46-57).
În Codul civil se reglementează admisibilitatea şi forţa probantă pentru mijloace de dovadă: înscrisuri, mărturia, mărturisirea şi prezumţiile (art. 1169-1206), precum şi sarcina probei.
Codul de procedură reglementează încă trei mijloace de dovadă – expertiza, probele materiale şi cercetarea la faţa locului – şi administrarea probelor (art. 167-225 şi 235-241).
