Cuprins:
I. COMUNICAREA PUBLICĂ ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE
1. Fenomenul de comunicare publică
2. Definirea activităţii de relaţii publice
3. Tipologii ale definiţiilor Relaţiilor Publice
4. Relaţiile Publice ca proces
5. Tranziţia – fenomen social
6. Cultura şi comunicarea instituţională în societatea de tranziţiei
7. Cultura instituţională în mediul de tranziţie
8. Comunicarea în contextul de schimbare instituţională
9. Comunicarea în contextul schimbării

II. COMUNICARE PUBLICĂ – DOMENIU DE ACTIVITATE DISTINCT ÎN MOLDOVA
1. Introducere în dezvoltarea activităţii de comunicare publică în Republica Moldova
2. Sectorul neguvernamental din Republica Moldova
3. Organizaţii neguvernamentale din domeniul comunicării publice
4. Campanii de comunicare publică a ONG-urilor
5. Aspectele teoretice ale comunicării publice comerciale din Republica Moldova
6. Aspectele empirice ale comunicări publice comerciale din Republica Moldova

ÎNCHEIERE:

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. Agee, Warren K. Introduction to Mass Communications / Warren K. Agee. – London: Prince Hall, 1988.
2. Bălan, Necolai. Teoria organizaţiilor. / Necolai Bălan, Ilie Dumitru; Ministerul Apărării Naţionale. – Bucureşti: Expert, 1996.
3. Bonciu, Cătălina. Instrumente manageriale psiho-sociale / Cătălina Bonciu. – Bucureşti: All Beck, 2000.
4. Bishop, Bill. Communication World / Bill Bishop. – San-Francisco: Golden Gate, 1996.
5. Buzărnescu, Ştefan. Bovarismul instituţional şi reforma românească / Ştefan Buzărnescu. – Bucureşti: Expert, 2000.
6. Chirică Sofia, „Psihologie organizaţională. Modele de diagnoză şi intervenţie”, Cluj-Napoca, SO, 1996
7. Coman, Cristina. Relaţiile publice şi mass-media / Cristina Coman. – Bucureşti: Polirom, 2000
8. Coman, Cristina. Relaţii publice – principii şi strategii / Cristina Coman. – Bucureşti: Polirom, 2001.
9. Cutlip, Scott M. Public Relations History / Scott M. Cutlip. – London: Lawrence Erlbaum Associates Inc. 1995.
10. Cutlip, Scott M. Effective Public Relations / Scott M. Cutlip. – London: Prince Hall, 2000.
11. Harlow, Rex F. Building a Public Relations Definitions / Rex F. Harlow // Public Relations Review. – 1976. – Nr. 4.
12. Harrison, Shirley. Public Relations: an introduction / Shirley Harrison – Oxford: Routledge, 1995.
13. Hendrix, Jerry A. Public Relations Cases / Jerry A. Hendrix – Stamford: Wadsworth Publisher, 2001.
14. Ionescu, Gheorghe. Cultura afacerilor. Modelul american / Gheorghe Ionescu – Bucureşti: Economica, 1997. 61
15. Jefkins, Frank. Cum să stăpâneşti reclama la perfecţie / Frank Jefkins. – Bucureşti: Rentrop & Straton, 2000.
16. Johns, Grey. Comportament organizaţional / Grey Johns – Bucureşti: Economica, 1998.
17. Johnstone, Jane. Public Relations. Theory and Practice / Jane Johnstone, Clara Zawawi. – Melbourne: Allen&Unwin, 2000.
18. Kunczik, Michael. Introducere în ştiinţa publicisticii şi a comunicării / Michael Kunczik, Astrid Zipfel. – Cluj Napoca: Presa Universitară Clujeană, 1998.
19. Marin, Constantin. Comunicarea instituţională / Constantin Marin. – Chişinău: Presa, 1998.
20. McQuail, Denis. Modele ale comunicării / Denis McQuail, Windahl Sven. – Bucureşti: comunicare.ro, 2001.
21. Mereuţă, Constantin. Culturi organizaţionale în spaţiul românesc / Constantin Mereuţă. – Bucureşti: Expert, 1998.
22. Milo, Katie. Introducere în relaţii publice / Katie Milo, Sharon Yoder, Peter Gross, Ştefan Niculescu-Maier. – Bucureşti: NIM, 1998.
23. Pop, Doru. Introducere în teoria relaţiilor publice / Doru Pop. – Cluj-Napoca: Dacia, 2000.
24. Riel, Cees Van. „The Principles of Corporate Communication / Cees Van Riel. – Oxford: Oxford Publisher, 1994.
25. Sandu, Dumitru. Spaţiul social al tranziţiei / Dumitru Sandu. – Iaşi: Polirom, 1999.
26. Seitel, Fraser P. The Practice of Public Relations / Fraser P. Seitel. – London: Prince Hall, 2001.
27. Stancu, Şerban. Relaţiile publice şi comunicarea / Şerban Stancu – Bucureşti, Teora, 1999
28. Stancu, Valentina. Relaţii publice. Succes şi credibilitate / Valentina Stancu, Marcela Stoica, Adrian Stoica. – Bucureşti: Concept Publishing, 1997. 62
29. Vlăsceanu, Mihaela. Organizaţiile şi cultura organizării / Mihaela Vlăsceanu. / Bucureşti: Trei, 1999.
30. Zamfir, Cătălin. Politica socială în România în tranziţie / Cătălin Zamfir. – Bucureşti: Expert, 2000.
31. Zamfir, Elena. Starea societăţii româneşti după zece ani de tranziţie / Elena Zamfir, Cătălin Zamfir, Ilie Bădescu. – Bucureşti: Expert, 2000.
32. Wilcox, Dennis L. Public Relations. Strategies and Tactics / Dennis L. Wilcox. – New-York: Harper Collins, 2000. Internet
1. Campania de Informare pentru Sănătate în cadrul Fondului de Investiţii în Sănătate. – http://www.sanatate.md/page.php?tabName=pages&owner=1_5&title=Despre %20campanie [Accesat 27.03,2005] Organizaţia Obştească COMUNICARE. –
2. http://www.geocities.com/comunicare_rm/ong_prezentare.html [Accesat 24.03.2005]

Introducere:
Actualitatea temei abordate: Se consideră că deosebirea esenţială dintre om şi celelalte animal constă în faptul că acesta foloseşte în comunicare al doilea sistem de semnalizare – vorbirea articulată. Totuşi, la începutul existenţei speciei umane, conform teoriei evoluţioniste, strămoşii noştri foloseau limbajul non-verbal, sau, altfel spus, gestual.

Cuprins:
Introducere
Capitolul I. Limbajul gestual – apariţia şi evoluţia
Paragraful I.1 Ipotezele privind originea limbajului gestual
Paragraful I.2 Evoluţia limbajului gestual pe parcursul perioadei preistorice

Capitolul II. Gesturile şi semnificaţia lor – importanţa practică
Paragraful II.1 Importanţa cunoaşterii şi folosirii gesturilor
Paragraful II.2 Semnificaţia gesturilor în contextul istoric al apariţiei lor
Încheiere
Bibliografie

Încheiere:
În concluzie, aş vrea să menţionez că, în cazul limbajului gestual, s-a creat o situaţie ambiguă. Pe de o parte, el este studiat în ultimul timp foarte activ, lui i se acordă o importanţă deosebită în ştiinţele socio-umane (psihologie, sociologie), precum şi în medicină, iar pe de alta, omul din stradă cunoaşte prea puţine despre acesta, deşi îl foloseşte (de multe ori incorect) zilnic în comunicare. Cunoaşterea acestui mod de comunicare ar oferi nişte oportunităţi incontestabile oricărui individ.

Bibliografie:
1.Adler Henrry, NLP, Editura Piter 2001, Sankt-Petersburg.
2.Байрон A. Люис, P. Фрэнк Пуселик, NLP магия нейролингвистического программирования без тайн, Editura Piter 2001, Sankt-Petersburg
3.Triţă Dan, Comunicarea în cadrul grupului, www.nlpro.home.ro
4.Iovanuţ Simona, Comunicare. Curs de specializare pentru lucreătorii din mediul rural, Editura Waldpress 2001, Bucureşti.
5.Lucan Cristi, Curs de comunicare în afaceri, Bucureşti 2003
6.Фаст Дж. Язык тела. Как понять иностранца без слов Изд. Вече, Персей, АСТ.

Introducere:
„Se poate spune că studiile culturale sunt un teren interdisciplinar, transdisciplinar şi, uneori, contradisciplinar, care se dezvoltă în tensiunea dintre tendinţele sale de a îmbrăţişa fie concepţia largă a antropologiei, despre cultură, fie concepţia mai strictă a studiilor umanistice. Spre deosebire, însă de antropologia tradiţională, ele au crescut din analiza societăţilor industriale moderne. Ele sunt interpretative şi evaluative în metodele lor, dar, spre deosebire de studiile umanistice tradiţionale, ele resping identificarea culturii cu cultura de elită şi susţin că toate formele de producţie culturală trebuie să fie studiate în relaţie cu celelalte practici culturale, cu structurile sociale şi istorice. Astfel, studiile culturale sunt devotate cercetării întregii game a artelor, credinţelor, instituţiilor şi practicilor comunicative ale unei societăţi”

Capitolul I
Concepte fundamentale de cultură
§I.1 Cultura şi comunicarea
§I.2 Publicul cultural
§ I.3 Specii culturale. Stilul dominant al culturii în presa scrisă

Capitolul II
Tematica culturală în paginile unui ziar. Studiu practic

Concluzii:
O cultură uitată! ... Cultura română, bineînţeles! Ne paşte pericolul ca, hăituiţi de atâtea lupte şi "drepturi”, să ne uităm obligaţiile; între atâtea libertăţi, în faţa unei atât de mari Libertăţi ce aproape ne sufocă, oricum adesea ne zăpăceşte, ne creează reflexe paradoxale, râdem de ce-ar trebui să admirăm sau dăm din umeri în faţa unui nou tip de curaj care, cine ştie, peste câţiva ani sau câteva luni va face miracole... în faţa acestui gol ce se cască şi pe care unii, precauţi, ezită să-l populeze cu siluete sau proiecte, alţii, mai îndrăzneţi sau nechibzuiţi,

Introducere:
Actualitatea temei abordate. Fotbalul este unul din fenomenele care de câtva timp încoace s-au dezvoltat cu mare iuţeală ajungând să fie nu doar un şir de competiţii ci chiar un fel de a fi, un stil de viaţă, o maşinărie de făcut bani iar unde sunt bani acolo numaidecât este şi concurenţă, intrigă. Nu cred că există cineva care să nu fi practicat fotbalul sau măcar să fie suporterul unei formaţii sau fotbalist. Suporterii mai înflăcăraţi, uniţi de dragostea pentru acelaşi sport, se organizează în fan-club-uri. Primul fan-club este atestat în anul 1868 şi se numea Mud Horses, fiind grupa de suporteri a formaţiei Norwich United.

Cuprins:
Introducere
Capitolul I. Metode de clasificare a fenomenului violenţei pe terenurile de fotbal.
Capitolul II. Metode de abordare a fenomenului violenţei în fotbal în presa scrisă internaţională.
Concluzie
Bibliografie

Încheiere:
Fenomenul violenţei în sport, în pofida faptului că este larg mediatizat în presa scrisă internaţională, rămâne un real pericol al societăţii.
Consider că în afară de descrierea pe larg a evenimentelor din sport cu toate atributele necesare (fotografii, citate, comentarii etc), ceea ce este, fără îndoială, sarcina ei de bază, presa scrisă ar trebui să acorde un loc suficient pentru analiza sportivă, ceea ce ar presupune comentarii ale specialiştilor nu doar din domeniul sportiv, ci şi ale unor psihologi, sociologi, care ar da o dimensiune nouă cercetării fenomenului violenţei din interior.

Bibliografie:
1.Anghelache Constantin. În imperiul fotbalului, Editura Economică, 2000, Bucureşti.
2.Chirilă Ioan. Glasul roţilor de tren. Ediţia a doua. Editura Economică, 2000, Bucureşti.
3.Flamaropol Mihai. Fotbal. Cadran Mondial. Editura Sport – Turism, 1984, Bucureşti.
4.Мировой Футбол. - No. 52, 2003
No. 54, 2003
No. 55, 2004
No. 57, 2004
No. 59, 2004
5.Футбол. –No. 339, 2004
6.http://www.stiri.rol.ro/
7.http://www.apaps.ro/
8.http://www.poezie.ro/index.php/topic/press/index.html
9.http://www.eurosport.com/statistic/press/index.html
10.http://www.uefa.com/supereva/index.html

Introducere:
În peisajul actual al comunicării audiovizuale muzica ocupă un loc pregnant. Se poate spune, fără nici o umbră de îndoială, că nu există categorii sociale sau de vărstă cărora fenomenul muzical să le fie străin. Însă în domeniul respectiv sunt multe aspecte şi probleme care nu au fost încă suficient abordate ori aprofundate. Există, de asemenea, tehnici de lucru şi modalităţi de investigare ce încă nu au fost folosite sau au fost utilizate eronat, ceea ce a condus la denaturarea rezultatelor şi, uneori,

Cuprins:

INTRODUCERE

Capitolul I. PREZENŢA MUZICII ÎN PROGRAMELE DE TELEVIZIUNE

Capitolul II. PROGRAMELE MUZICALE TELEVIZATE PENTRU PUBLICUL DE DIFERITE VÂRSTE ( studiu comparativ)

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Concluzii:
O muzică bună – fie ascultată la radio, fie revărsându-se în odaia noastră de pe ecranul televizorului sub înfăţişarea modernă de videoclip – mereu ne va crea buna dispoziţie. Pentru că ea – muzica – este cea mai magnifică dintre arte, de parcă însuşi Dumnezeu a creat-o.
Dar pentru a cunoaşte mai multe despre muzică, pentru a forma un public mai bine informat şi mai receptiv la valorile muzicale naţionale şi universale, trebuie organizate emisiuni de succes care să se bucure întrutotul de adeziunea publicului nostru meloman. În plus, trebuie organizate şi desfăşurate cercetări metodologice în domeniu, precum şi investigaţii sociologice concrete.

Bibliografie selectivă:
1.Apostol, Pavel „Trei meditaţii asupra culturii”, Cluj, Dacia, 1970.
2.Balea, Ilie „Dialogul artelor”, Bucureşti, Ediţia pentru literatură, 1969.
3.Breazu, Marcel „Dialoguri despre artă”, Bucureşti, ed. Politică, 1970.
4.Bentoiu, Pascal „Deschideri spre lumea muzicii”, Bucureşti, ed. Eminescu, 1973.
5.Comişel, Emilia „Folclor muzical”, Bucureşti, ed. Didactică şi pedagogică, 1967.
6.Cosma, Octavian – Lazăr „Hronicul muzicii româneşti”, Bucureşti, ed. Muzicală, vol. I, 1973.
7.Dufrenne, Mikel „Pentru om”, Bucureşti, ed. Politică, 1971.
8.Georgescu, Corneliu–Dan „O noţiune cu înţelesuri profunde”, Bucureşti, ed. Muzicală, 1972.
9.Popovici, Doru „Muzica românească contemporană”, Bucureşti. ed. Albatros, 1970.
10.Sommer, Radu „Teoria înstrăinării omului”, Bucureşti, ed. Politică, 1972.
11.Vancea, Zeno „Creaţia muzicală românească”, Bucureşti, ed. Muzicală, vol. 1, 1968.
12.Veteşanu, Vasile „Progresul uman şi tradiţiile culturii”, Bucureşti, ed. Ştiinţifică, 1973.
13.Wald, Henri „Limbaj şi valoare”, Bucureşti, ed. Enciclopedică română, 1973.

INTRODUCERE:
În actualul peisaj economico-social marcat de instalarea treptată a mecanismului unei pieţe libere, de afirmarea unor noi "reguli de joc" ale acesteia atât mentalitatea agenţilor economici cât şi metodele lor de lucru se cer radical schimbate.
O întreprindere trebuie să fie receptivă la toate semnele şi cerinţele mediului extern, să dispună de o înaltă capacitate de adaptare la schimbări. În esenţă, întreaga ei activitate urmează a fi concepută şi desfăşurată într-o viziune modernă.

[b]CAPITOLUL I. Procesul de creare a produsului nou la etapa de concept
1.1. Etapele procesului de creare a produsului nou
1.2. Principalele strategii în politica de produs nou
1.2.1. Strategia înnoirii
1.2.2 Strategia calităţii
1.2.3. Strategia de imitare
1.2.4. Strategia diferenţierei
1.2.5 Alte strategii
1.3. Importanţa şi necesitatea creării produselor noi

CAPITOLUL II. Politica de promovare a noului produs
2.1. Principalele strategii de promovare
2.1.1. Publicitatea
2.1.1.1. Formele publicităţii
2.1.1.2. Tehnici şi mijloace publicitare
2.1.2. Promovarea vânzîrilor
2.1.3. Relaţiile publice
2.2. Stabilirea funcţiilor de promovare a noului produs
2.3. Cazuri de inovare şi promovare a "Kinder Surprise", "Activia",
Internet-Café, "Red Bull"

CAPITOLUL III. Programul de creare şi promovare a unui produs aplicaţie practică
Crearea şi promovarea pernei contra insomniei "Dream"

ÎNCHEIERE:
În prezent ne bucurăm din plin de un important fenomen al marketingului şi anume de cel al inovaţiei. Oriunde am merge, orice am face nu vom putea accelera acest aflux de produse şi servicii noi.
Dacă în ultimul deceniu inovaţiile ar fi contenit atunci la sigur nu ne-am fi bucurat de: Calculator, Xerox, Tehnologii digitale, DVD, Internet şi de multe alte inovaţii ce ne-au schimbat în mod crucial vieţile.
Prin această lucrare am încercat să reliefez rolul procesului de creare şi de promovare a noilor produse pe piţă. Elaborarea corectă a acestor două funcţii îi poate aduce unei firme un succes şi un efect pozitiv.

Bibliografie:
1.Băşanu Gh. Managementul marketingului; Bucureşti: Diacon Coresi, 1993, 288 p.
2.Pistol Gh. Marketingul afacerilor; Chişinău: Editura Fundaţiei România de mâine, 2004, 396 p.
3.Marketingul şi publicitatea în afacerea independentă: Ghid practic pentru marketing şi publicitate cu buget redus; Bucureşti: Universitatea Politehnică, 1993, 207 p.
4.Jugănaru M. Teorie şi practică în cercetarea de marketing; Bucureşti: Expert, 1998, 246 p.
5.Catană Gh. Marketing: Filosofia succesului de piaţă vol-1; Cluj-Napoca: Dacia, 2003, 428 p.
6.Dragan J., Demetrescu M. Noul marketing la început de mileniul III; Bucureşti: Europa Nova, 1994, 478 p.
7.Kotler Ph. Mixul de marketing ; Bucureşti: Codecs, 2005, 714 p.
8.www.Barbie.com
9.Popescu A. Comunicarea în marketing: Studiul pieţei pur şi simplu; Bucureşti: Uranus, 2002, 271 p.
10. Bruhn M.Marketing – noţiuni de bază pentru studiu şi practică; Bucureşti: Editura Economică, 1999, 318 p.
11. N. Al. Pop Marketing strategic; Bucureşti: Expert, 2001, 616 p.
12. Stoian I., Dragnea E. Teorie şi practică în cercetarea de marketing; Iaşi: Polirom, 1998, 116 p.
13. Kotler Ph. Marketing lateral: Noi tehnici pentru descoperirea ideilor de succes; Bucureşti: Codecs, 2004, 224 p.
14. Kotler Ph: Armstrong G. Principiile marketingului; Bucureşti: Teora, 2005, 1064 p.
15. E.Dragnea Teorie şi practică în cercetarea de marketing; Iaşi: Polirom, 1999, 105 p.
16. Dubois P. Marketing – Teorie şi practică ; Cluj-Napoca, 1999, 112 p.
17. Pruteanu Şt. Cercetarea de marketing: Studiul pieţei pur şi simplu; Iaşi: Polirom, 2002, 256 p.
18. Sasu C. Marketing; Iaşi: Polirom, 1995, 256 p.
19. Hedges B. Marketing la indigo; Bucureşti: Editura Curtea veche, 2004, 201p.
20. Moise Z. Marketing; Cluj-Napoca: Dacia, 2001, 456 p.
21. Allaire Y. Management strategic; Bucureşti: Expert, 1998, 502 p.
22. Bradley F. Marketing internaţional; Iaşi:Teora, 2002, 654 p.
23. Pruteanu Şt. Inteligenţa marketingului; Bucureşti: Polirom, 2004, 308 p.
24. Danciu M. Marketing internaţional de la tradiţional la global; Bucureşti: Editura Economică, 2001, 576 p.
25. Danciu V. Marketing strategic competitiv; Bucureşti: Editura Economică, 2004, 288 p.
26. Levenson J. Guerrilla marketing; Bucureşti: Editura Ştiinţă şi Tehnică, 1984, 207 p.
27. Jay Ros Marketing cu costuri minime; Bucureşti: Teora, 1998, 160 p.
28. Kotler Ph. Managementul marketingului; Bucureşti: Teora, 1998, 1040 p.
29. Munteanu V. Marketing pentru toţi; Chişinău: Editura Uniunii Scriitorilor; Meridianul 28, 1996, 276 p.
30. Epure M. Programe de marketing; Bucureşti: Editura Fundaţiei România de mâine, 2001, 236 p.
31. Sasu C. Marketing; Iaşi: Editura Universităţii "Al. I. Cuza",1995, 256 p.
32. Railean V. Marketing; Chişinău: Univers, 1998, 209 p.
33. Mautinho L. Analiza cantitativă în managementul markrtingului; Chişinău: 2005, 338 p.
34. Gribincea A. Managementul marketingului; Chişinău: Cartier, 1998, 236 p.

Cuprins:
Capitolul I
§ I.1 Comunicarea
§ I.2 Marketing
§ I.3 Publicitatea

Capitolul II
Corporaţia Vitamax XXI century – prima companie rusă – MLM, fondată în 1994
§II.1 Compania Vitamax sec XXI – plan general
§ II.2 Valorile corporaţiei
§ II.3 Performanţe
§ II.4 Cosmetica terapeutică

Bibliografie:
1.Daniel Bougnoux, Introducere în ştiinţele Comunicării, traducere de Violeta Vintilescu, Polirom, 2000.
2.Doru Pop, Introducere în teoria relaţiilor publice, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2000.
3.Gilles, Lipovetsky, Amurgul datoriei, Traducere şi prefaţă de Victor – Dinu Vlădulescu, Editura Babel, Bucureşti 1996.
4.Goddard, Angela, Limbajul Publicităţii, Traducere de Bianca şi Albert Borbely, Polirom 2000.
5.Şoitu Laurenţiu, Comunicare şi acţiune, Institutul European Iaşi, 1997.
6.Internet: www.vitamax.ru
7.E-mail: vitamax@vitamax.ru
8.Catalog – produsele corporaţiei Vitamax sec. XXI
9.Broşure Vitamax XXI century.
10.Tatiana Strochină, După sănătate la “Vitamax”.
11.Dicţionar Rus-Român, Redacţia principală a enciclopediei şi ÎMP Logos

Introducere:
In domeniul comunicaţiilor, începutul secolului XXI ar putea rămâne ca o epocă de convergenţă a tehnicilor, de mondializare a mass-media şi a pieţelor de informaţie.
De fapt, circulaţia internaţională a informatiei a devenit o realitate practică in secolul al XIX-lea, când telegraful electric a facilitat schimbul de ştiri. De atunci, internaţionalizarea informatiei s-a dezvoltat in mod regulat, in ritmul progresului tehnic, al tranzacţiilor economice şi al schimburilor de tot felul dintre state.

Plan:
Capitolul I. Cadrul juridic internaţional
1.1. Principiul liberei circulaţii a informaţiei
1.2. Rolul organizaţiilor mondiale din sistemul ONU
1.3. Organizaţiile regionale

Capitolul II. Rolul central al agenţiilor de presă în difuzarea internaţională a informaţiei
2.1. Agenţiile mondiale
2.2. Agenţiile internaţionale
2.3. Agenţiile naţionale
2.4. Încercări de regrupări regionale

Capitolul III. Noii actori ai comerţului internaţional de informaţii
3.1. Organismele de informaţii specializate
3.2. Televiziunile transfrontaliere
3.3. Grupuri internaţionale multimedia

Bibliografie:
1. Boyd-Barrett Olivier, Michael Palmer, Le Trafic des nouvelles, Paris, Alain Moreau, 1980.
2. Cohen-Jonathan Gerard, Henri Pigeat et al., La Circulation des informations et le droit inter­national, Paris, Pedone, 1978.
3. Fenby Jonathan, The International News Services, New York, Schocken, 1986.
4. Huteau Jean, Bernard Ullmann, AFP: une histoire de I'Agence France Presse, 1944-1990, Paris, Laffont, 1992.
5. Lefebure Antoine, Havas: les arcanes du pouvoir, Paris, Grasset, 1992.
6. Pigeat Henri, Le Nouveau Desordre mondial de I'information, Paris, Hachette, 1987.
7. Les Agences de Presse, Paris, Documentation frangaise, 1997.
8. Pigeat Henri et al., AFP: 150 ans d’ agence de presse, Paris, BPI Beba, 1985.
9. Read Donald, The Power of News: The History of Reuters, London, Oxford University Press, 1992.

Capitolul I
Agenţiile de informare – repere istorice
aragraful I.2
Tipologia agenţiilor de presă

Capitolul II
Agenţiile de presă din Republica Moldova: orientări şi tendinţe noi
Paragraful II.1
Agenţiile de presă din Republica Moldova în perioada de tranziţie
Paragraful II.2
Trăsături distincte şi caracteristici speciale ale Agenţiilor de Presă din Republica Moldova