Cuprins:
Capitolul I Delimitări general-teoretice privind managementul recompenselor
§ 1 Abordări generale privind Managementul Resurselor Umane
§ 2 Managementul recompenselor – domeniu de bază al Managementul Resurselor Umane
§ 3 Clasificarea şi eficienţa sistemului de recompensare în cadrul întreprinderii

Capitolul II Cercetarea economică a întreprinderii ’’FARMACO’’ SA
§ 1 Prezentarea generală a întreprinderii
§ 2 Analiza viabilităţii economice de bază a întreprinderii

Capitolul III Sistemul recompenselo în cadrul întreprinderii ’’FARMACO’’ SA
§ 1 Structura recompenselor personalului ’’FARMACO’’ SA
§ 2 Stabilirea recompenselor şi drepturilor salariale în cadrul ’’FARMACO’’ SA
§ 3 Evaluarea posturilor – procedeu de bază în elaborarea sistemului echitabil de recomopensare în cadrul ’’FARMACO’’ SA

Capitolul IV Concluzii şi recomandări
§ 1 Importanţa recompensării salariaţilor ’’FARMACO’’ SA prin promovarea mijloacelor financiare şi non-financiare
§ 2 Măsuri de eficientizare a sistemului de recompensare în cadrul ’’FARMACO’’ SA

CUPRINS:
CAPITOLUL I Probleme teoretico-metodologice privind managementul recompenselor
§ 1 Conceptul şi delimitarea managementului recompenselor
§ 2 Componentele şi factorii determinanţi ai sistemului de recompensare
§ 3 Motivaţia resurselor umane – factor integrator în abordarea managementului recompenselor

CAPITOLUL II Analiza activităţii economico-financiare a întreprinderii
§ 1 Caracteristica generală a Întreprinderii ’’Vegnit-Com’’ SRL
§ 2 Analiza indicatorilor activităţii financiare a Întreprinderii ’’Vegnit-Com’’ SRL

CAPITOLUL III Sistemul de recompensare a cordat de către întreprinderea ’’Vegnit-Com’’ SRL
§ 1 Mărimea şi structura sistemelor de recompensare a resurselor umane
§ 2 Recompensele directe
§ 3 Recompensele indirecte

CAPITOLUL IV Propuneri şi recomandări
§ 1 Factorii ce influenţează motivarea personalului în cadrul ’’Vegnit-Com’’ SRL
§ 2 Modalităţi de creştere a eficienţei şi eficacităţii motivării personalului în cadrul ’’Vegnit-Com’’ SRL
§ 3 Proiectul promovării motivării personalului în condiţiile contemporane

CUPRINS:
CAPITOLUL I Motivaţia complexă a personalului
§ 1.1 Conţinutul şi natura motivaţiei
§ 1.2 Principalele teorii motivaţionale
§ 1.3 Mecanismele şi tipurile de motivare

CAPITOLUL II Importanţa practică a motivării personalului în cadrul organizaţiei
§ 2.1 Conţinutul şi factorii motivării în cadrul organizaţiilor
§ 2.2 Strategiile motivaţionale şi utilizarea lor în managementul organizaţiilor
§ 2.3 Stabilirea sistemelor de premiere şi recompensare

CAPITOLUL III Evaluarea motivaţiei angajaţilor la ’’studiu de caz’’ – ’’Artima’’ SA
§ 3.1 Diagnostic privind factorii motivatori la "studiu de caz"
§ 3.2 Analiza nivelului motivaţiei personalului
§ 3.3 Concluzii şi propuneri

Cuprins:
Capitolul I Procesul de comunicare managerială – consideraţii introductive
§ 1 Definirea şi structura conceptului de comunicare – proces şi natură
§ 2 Evaluarea şi tipologizarea comunicării manageriale – conţinut şi formă

Capitolul II Sistemele informaţionale – aspecte generale
§ 1 Informaţia şi sistemele informaţionale – momente generale
§ 2 Evoluţia sistemelor informaţionale
§ 3 Modelarea şi clasificarea sistemelor informaţionale

Capitolul III Rolul comunicării şi a sistemelor informaţionale în managementul resurselor umane
§ 1 Evaluarea şi tipurile comunicării în managementul resurselor umane
§ 2 Sistemele informaţionale în managementul resurselor umane

Bibliografie:
1.A. H. Maslow, “A Theory of Human Motivation”, Psychological Review, iulie 1943; “Motivation and Personality”, Ediţia a 3-a, Harper & Row, 1987
2.Anttiroiko Ari-Veikko „Communicative Needs and Preparedness of the Politicians”, Workshop of the EPRI-WATCH Seminar, 28 November 1997, Tampere, Finland 1997
3.B. F. Skinner citat de W. C. Hammer, “Reinforcement Theory and Contingency Management in Organizational Settings”, John Wiley and Sons, 1974
4.Bernard Berelson, Communications and Public Opinion, în : „Mass Communications", Edition Urbana, University of Illinois, Paris, 1961, pag. 72
5.Bougnoux Daniel. Introducere în ştiinţele comunicării. - Iaşi: Polirom, 2000.-160 p.
6.C. Russu, Management, Bucureşti, Editura Expert, 1993, p. 161.
7.Cf. Childs Harwood, Public Opinion Nature, Formationand Role, New York, 1965, pag. 92
8.Denton, Robert E. Jr., „Dangers of „Teledemocracy”: How the Medium of Television Undermines American Democracy” în „Political Communication Ethics – An Oxymoron?” Eds. Robert E.Denton Jr., Praeger Series in Political Communication, Westport, Connecticut 2004
9.F. Heider, “The Psychology of Interpersonal Relations”, John Wiley and Sons, 1996
10.F. Herzberg, B. Mansner, B. B. Synderman, “The Motivation at Work”, Chapman and Hall, 2002
11.Habermas Jurgen. Logique des sciences sociales et autres essais. - Paris: PUF, 1987. - 459 p.
12.I. Petrescu, Management Bucureşti 1996, pag 58
13.Ioan Lazăr, Management general Cluj 1995
14.Ion Petrescu, Structuri şi activităţi manageriale, Iaşi 2001
15.Iulia Moţoc ’’Teoria Relaţiilor Internaţionale. Sursele filosofiei moralei dreptului’’, Ed. Paideea-Ştiinţe Juridice, Bucureşti, 2001, pag.46
16.J. Stoetzel, Theorie des oplnions, Paris, P.U.F., 1943, pag. 145
17.L. W. Porter, E. E. Lawler, “Managerial Attitudes and Performance”, Irwin, 1968
18.Mathis, R. L., Nica, P. C., Rusu, C., Managementul resurselor umane, Editura Economică, Bucureşti, 1997
19.McNair B., Tehnici Comunicaţionale, Bucureşti 1999, pag. 67
20.Melody, William „Electronic Network, Social Relations and the Changing Structure of Knowledge” în „Communication Theory Today”, Stanford University, California 1994
21.Nicolescu, O., Verboncu, I., Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2001
22.Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Editura Economică, Bucureşti, 1999
23.Norris, Pippa „A Virtous Circle. Political Communication in Post-Industrial Societies”, Cambridge University Press 2000
24.Ovidiu Nicolescu Managementul modern, Bucureşti 1999
25.Panainte Nica, Management Iaşi 1996, pag 92
26.Peel, M., Introducere în management, Editura Alternative, Bucureşti, 1994
27.Petru Pânzaru, Opinia publică, expresie a conştiinţei socialiste, în „Era socialistă", septembrie 1973, p. 40
28.Preston, Paschal „Reshaping Communications Technology. Information and Social Change”, Sage Publications, 2001; Axford, Barrie&Huggins, Richard (ed.): „New Media and Politics”, Sage, U.K 2001
29.Probleme globale ale omenirii: Starea lumii 1999. Sub red. L. Brown Bucureşti: Tehnica, 1999
30.Profiroiu, M., Managementul organizaţiilor publice, Editura Economică, Bucureşti, 2001
31.Rotaru, A., Prodan, A., Managementul resurselor umane, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 1998
32.Săhleanu V. Ştiinţa şi filosofia informaţiei. Bucureşti: Ed. ştiinţifică, 1972
33.Simionescu, A., şi colab., Managementul resurselor umane, Editura AGIR, Bucureşti, 1999
34.Spinoza B. Tratatul despre îndreptarea intelectului şi despre calea ce duce la adevărata cunoaştere a lucrurilor. Bucureşti: Ed. ştiinţifică, 1979
35.Stâncioiu, I., Militaru, Gh., Management. Elemente fundamentale, Editura Teora, Bucureşti, 1999
36.Stanciu, D. R., Managementul resurselor umane, Editura Printech, Bucureşti, 1999
37.T. Zorlentan Comunicarea în managementul resurselor umane, Cluj 1999
38.Thomas, M. J., Manual de marketing, Editura CODEX, Bucureşti, 1998
39.Ţîrdea T.N. Informatica şi progresul social. Chişinău: Ştiinţa, 1989
40.Ursachi, I., Management, Editura ASE, Bucureşti, 2001
41.V. H. Vroom, “Work and Motivation”, Wiley, 1964
42.Van Cuilanburg, J. J., Scholten, O., Noomen, G. W., Ştiinţa comunicării, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000
43.Vărzaru, M., Resursele umane ale întreprinderii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2000
44.Zaharia, M., Palko, G., Competiţia şi managementul companiei, Editura Curtea Veche, Bucureşti. 1995
45.Zaiţ D. Management intercultural: Valorizarea diferenţelor culturale. -Bucureşti: Economica, 2002
46.Карлофф Б. Деловая стратегия: концепция, содержание, символы / Пер. с англ. - Москва: Экономика, 1991
47.Маслов В.И. Стратегическое управление персоналом в условиях эффективной организационной культуры. - Москва: Финпресс, 2004
48.Поздняков А. И. Информатика как комплексная научно – техническая дисциплина // Вопросы философии. Москва, 1986, №5
49.Ракитов А.И. Философия компьютерной революции. Москва: Политиздат, 1991
50.Розанов А.А. Стратегия разума: новое мышление и международная безопасность. Минск: Наука, 1991
51.Рот М. Интеллектуальный автомат: компьютер в качестве експерта. Москва: Наука, 1991
52.Урсул А.Д. Отражение и информация. Москва: Мысль, 1973
53.Урсул А.Д. Путь в ноосферу. (Концепция выживания и устойчивого развития цивилизации). Москва: Луч, 1993
54.Урсул А.Д., Романович А.Л. Безопасность и устойчивое развитие. Москва: Луч, 2001
55.Фейгенберг И. А., Ровинский Р.Е. Информационная модель будущего как программа развития // Вопросы философии. Москва, 2000, №5
56.Шанько В.И. Информация. Мышление. Целостность. Харьков: Знание, 1992

INTRODUCERE:
În ultimii zece ani, după adoptarea Constituţiei Republicii Moldova, cadrul legislativ în toate domeniile de dezvoltare ale societăţii noastre a suferit modificări şi completări esenţiale atât cantitative (după numărul de reglementări normative adoptate), cât şi calitative (după natura acestor norme şi a raporturilor pe care le reglementează), având drept scop dezvoltarea relaţiilor de piaţă şi ridicarea nivelului de trai al populaţiei.
Orice activitate a administraţiei publice, inclusiv cea de prestare a serviciilor de interes local în mod continuu şi calitativ, poate avea succes doar în cazul, când aceste activităţi sunt clar reglementate de legislaţia în vigoare sub toate aspectele: organizarea, finanţarea, gestionarea, ş. a.

CUPRINS:
1. Introducere
2. Evoluţia şi diagnosticul în domeniul prestării serviciilor publice de interes local sub aspectul descentralizării.
3. Regimul juridic al formelor de gestiune a serviciilor publice de interes local
4. Concluzii şi recomandări de optimizare a activităţii serviciilor publice de interes local
5. Propuneri pentru mecanismul de implementare al recomandărilor
6. Bibliografie



BIBLIOGRAFIE, ACTE NORMATIVE:
1. Constituţia Republicii Moldova
2. Codul civil
3. Legea cu privire la concesiuni nr.534-XIII din 13.17.1995, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 67 din 30 noiembrie 1995.
4. Legea privind administraţia publică locală, (nr.123 – XV din 18.03.03)
5. Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, nr. 1402-XV din 24.10.2002
6. Legea privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei (nr.906-XII din 29.01.1992).
7. Legea cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, nr.523-XIV, din 16.07.99,
8. Legea cu privire la apa potabilă nr. 272-XIV din 10.02.1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 39-41 din 22.04.1999.
9. Hotărârea Guvernului. Republicii Moldova cu privire la restructurarea gospodăriei cu alimentare cu apă şi canalizare nr.530 din 06.06.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 65-67 din 08.06.2000.
10. Hotărârea Guvernului. Republicii Moldova cu privire la unele măsuri de reglementare a procesului de contorizare a consumurilor de apă şi energie termică nr. 634 din 05.07.2000, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 81-83 din 13.07.2000.
11. Hotărârea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică privind aprobarea Metodologia determinării, aprobării şi aplicării tarifelor pentru serviciile de alimentare cu apă, de canalizare şi epurare a apelor uzate 164 din 29.11.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 218-223/465 din 03.12.2004.
12. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la plata pentru energia termică de către populaţia municipiului Chişinău nr. 138 din 16.02.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 27-28 din 06.03.2001.
13. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentarea cu apă nr. 191 din 19.02.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 29-31 din 28.02.2002.

Introducere:
Termenul de strategie este utilizat de individ din perioade străvechi, odată cu apariţia luptelor de cotropire şi a de protecţia proprietăţii. Sensul lui incipient este arta de a planifica şi de a dirija mişcarea armatelor şi a operaţiunilor militare . Încă din timpuri, un bun conducător trebuia să gîndească şi să acţioneze în corespundere cu schimbările condiţiilor înconjurătoare pentru a prevedea viitoarele pericole/posibilităţi, luînd măsuri prealabile pentru evitarea eşecurilor şi mărirea cîştigurilor.

Cuprins:
Capitolul I:Definirea termenilor de bază privind managementul strategic şi planificareastrategică

1.1. Management strategic şi promovarea lui
1.2. Planificarea strategică şi tehnici de planificare
1.3. Analiza relaţiei: Obiective strategice - Mediu Intern - Mediu Extern al firmei
1.3.1. Metoda SWOT
1.3.2. Metoda Benchmarking şi Pareto
1.3.3. Formularea strategiei
1.4. Implementarea planului strategic a întreprinderii
1.5. Analiza efectelor strategice

Capitolul II: Analiza-diagnostic a întrerpinderii de construcţie "VICOM" S.R.L.
2.1. Mediul extern al întreprinderilor de construcţie
2.2. Caracteristica generală a întreprinderii
2.3. Analiza economico-financiară
2.3.1. Studiul datelor sintetice ale activităţii firmei
2.3.2. Analiza dinamică a activităţii ei
2.4. Analiza investiţională

Capitolul III:Elaborarea şi promovarea planului strategic al întreprinderii "VICOM" S.R.L.
3.1. Influenţele reformelor economice şi a legislaţiei Republicii Moldova
asupra deciziilor firmei
3.2. Elaborarea strategiei de dezvoltare a firmei
3.2.1. Analiza SWOT
3.2.2. Stabilirea misiunii, obiectivelor şi termenelor strategice
3.2.3. Modelarea structurii organizatorice în corespundere cu strategia firmei
3.2.4. Corelarea strategiei firmei cu exigenţele clienţilor
3.2.5. Reacţia firmei la scenarii de activitate a concurenţilor
3.3. Implementarea planului strategic
3.4. Monitoringul şi modificarea strategiilor

Concluzii şi propuneri:
Situaţia agenţilor economici din Republica Moldova este vulnerabilă politic şi economic. Dezechilibru socio-politic din ţară duce la o confruntare permanentă între organele statale şi întreprinderi, caracterizată prin lipsa concordării legislaţiei, politicii fiscale cu necesităţile agenţilor, concentrarea proceselor decizionale, implementarea parţială a proiectelor de susţinerea business-ului mic şi mijlociu, care creează situaţii de instabilitate fără a lua în consideraţie influenţa factorilor economiei de piaţă – a concurenţei, cererii şi ofertei.

Bibliografie:
Acte normative:
1. Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002.
2. Codul fiscal, Legea nr. 1163-XIII din 24.04.97, Monitor Oficial al Republicii Moldova nr. 62-522 din 19.09.1997.
3. Codul muncii, Legea 154-XV, 28.03.2003, în vigoare 01.10.2003, M.O. nr. 159-162 din 29.07.2003.
4. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992, Monitor Oficial nr. 2, 1994.
5. Legea cu privire la cadastrul bunurilor imobile nr. 1543-XII din 25 februarie 1998, modificată prin Legea nr. 97-XV din 01.04.2004.
6. Legea cu privire la evidenţa contabilă, nr. 426-XIII din 4 aprilie 1995, M.O. nr. 28 din 25 mai 1995.
7. S.N.C. nr. 11 „Contractele de construcţie” din 1993, comentarii Monitorul Oficial nr. 135-136 din 2002.
8. S.N.C. nr. 18 „Venitul” din 1993, comentarii Monitorul Oficial nr. 174 din 25 decembrie 1997.
Monografii:
9. Абрютена М. С., Економический анализ торговых предприятия, Дело и Сервис, Москва, 2000.
10. Абрютена М. С., Анализ финансово-экономической диятельности предприятья, Дело и Сервис, Москва, 2001.
11. Analele Academiei de Studii Economice din Moldova, ed. ASEM, Chişinău, 2004.
12. Andy Bruce, Ken Langdon, Cum să gîndeşti strategic, ed. RAO, Bucureşti, 2001.
13. Andreica Marin, Metode cantitative în management, ed. Economică, Bucureşti, 1998;
14. Badea Florica, Managementul producţiei industriale, Noţiuni teoretice şi teste de verificare, ed. All Educational, Bucureşti, 1998;

INTRODUCERE:
O caracteristică a economiei de piaţă este situarea firmelor în prim-planul activităţii economice pornind de la premisa că dacă sunt rentabile, atunci economia este influenţată pozitiv.
Trecerea României la economia de piaţă, are drept componentă majoră reorganizarea întreprinderilor. O economie de piaţă se bazează în primul rând pe agenţii economici independenţi, care să aibă toate caracteristicile şi responsabilitaţile necesare unei activităţieficiente.

CUPRINS:
CAPITOLUL 1.Situaţia firmei
1.1.Prezentarea generală a S.C. “Docex -Prod” S.R.L
1.2.Modul de constituire
1.3.Starea tehnică şi tehnologică a agentului economic
1.4.Managementul şi organizarea agentului economic
1.4.1.Tipul de management practicat
1.5.Piaţa în care activează societatea comercială
1.6.Orientări, investiţii şi obiective de perspectivă
1.7.Capacităţi de producţie şi vânzări realizate
1.8.Organigrama structurii organizatorice

CAPITOLUL 2.Managementul prin costuri
2.1.Managemetul prin costuri similar cu managementul prin bugete
2.2. Managementul prin costuri într-o nouă abordare

CAPITOLUL 3. Managementul prin costuri în funcţie de nivelul cheltuielilor variabile în evoluţia lor reală
3.1.Fundamentarea studiului prin intermediului bazei de documentare
3.2.Pragul de rentabilitate-element al managementului prin costuri
3.3.Determinarea pragului de rentabilitate prin metoda algebrică
3.4. Pragul de rentabilitate prin metoda grafică

CAPITOLUL 4. Analiza pragului de rentabilitate prin abordarea unor procedee funcţionale
4.1. Analiza cu ajutorul funcţiilor de producţie şi a costurilor
4.2. Determinarea profitului maxim pentru un produs

CONCLUZII ŞI PROPUNERI:
Se ştie că factorii care influenţează profitul sunt volumul producţiei, preţul de vânzare şi costul de producţie.
În mod normal,pentru majorarea profitului trebuie acţionat fie în direcţia creşterii preţului de vânzare, fie în cea a micşorării costului de producţie, corelat cu menţinerea sau creşterea volumului producţiei.

BIBLIOGRAFIE:
1. Bătrâncea, I..- “Analiza financiară”, Editura Dacia, Cluj-Napoca,2000

2. Lazăr,I. –“Analiza activităţii economice a unităţilor agricole”, Curs litografiat,
Cluj-Napoca,1990

3. Lazăr,I. -“Management general în agricultură”, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1995

4. Lazăr,I., Veres, V., Mortan,M. –“Management general”,Editura Dacia,
Cluj-Napoca,2002

5. Nicolescu, O. –“Ghidul managerului eficient”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993

6. Stănculescu, I. –“Management-Cercetare-Dezvoltare”, Editura Mondero, Bucureşti, 1993

Introducere:
Europa în general şi Uniunea Europeană în special reprezintă un partener important în comerţul internaţional, aflându-se pe primul loc din punctul de vedere al exportului importului şi al investiţiilor în străinătate, adică în alte ţări decât cele europene. Ţările europene au început să-şi integreze şi să-şi coordoneze economiile şi pieţele lor naţionale în vederea; creşterii competitivităţii produselor faţă de produsele firmelor americane şi japoneze.

Plan:
Capitolul I. Noţiuni generale cu privire la Managementul European
1.1. Euro-management – mozaic de modele naţionale
1.2. Necesitatea unui Management European
1.3. Fundamentele modelului european de management

Capitolul II. Caracteristica principalelor modele europene de management
2.1. Organizarea firmelor germane, franceze şi britanice
2.1.1. Management participativ în firmele germane
2.1.2. Particularităţi organizaţionale infirmele franceze
2.1.3. Caracteristici organizaţionale in firmele britanice
2.2. Cele trei modele europene de management
2.2.1. Modelul German de management
2.2.2. Modelul Francez de management
2.2.3. Modelul Britanic de management

Capitolul III. Managementului european în Republica Moldova

Concluzii:
Modelul european de management constituie o aspiraţie firească şi raţională, dar până va deveni pe deplin competitiv cu modelele american şi japonez trebuie să îndeplinească condiţiile „unităţii în diversitate", ca factori de bază în amplificarea capacităţii competitive cu acestea. Cred că unele dintre aceste condiţii ar putea fi următoarele:
• depăşirea stresului cultural şi managerial prin asimilarea diversi¬tăţii, ca ingredient necesar tuturor ţărilor (mari şi mici) în scopul integrării internaţionale;
• combinarea optimă a talentelor manageriale individuale ale Europei integrate

Bibliografie:
1. Abrudan, I., Premise şi repere ale culturii manageriale româneşti, Ed. Dacia, Cluj, 1998.
2. Ivanov D., Modelele Euromanagementului, Chişinău, 2000
3. Burlacu N., Managementul comparat, Chişinau 1995
4. Albert, M., Capitalism contra capitalism, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994.
5. Badrus, G., Rădăceanu, E., Globalitate şi management, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1999.
6. Comanescu M., Conturarea managementului comparat şi a managementului internaţional, 1994
7. Burlacu N., Cojocaru V., Management, Chişinău 2000
8. Beudean, I., Evaluarea economică normativă, Ed. Mesagerul, Bistriţa, 2000.
9. Bibu, N.A., Management comparat. Abordare interculturală, abordare modernă, Ed. Mirton, Timişoara, 2000.
10. Bîrsan, S., Cultura organizaţională şi dezvoltare managerială, Ed. Briliant, Bucureşti, 1999.
11. Burduş, E., Managementul schimbării organizaţionale, Ed. Economică, Bucureşti, 2000.
12. Burduş, E., Management comparat, Ed. Economică, Bucureşti, 1998.

Introducere:
O analiză succintă a tabloului economic mondial al anilor '90 permite evidenţierea unor trăsături definitorii incontestabile: diversificarea şi înnoirea rapidă a ofertei de mărfuri, sub impactul dezvoltării rapide a ştiinţei şi tehnicii, mondializarea pieţelor, creşterea exigenţelor clienţilor şi ale societăţii.
In aceste condiţii, calitatea produselor şi serviciilor s-a impus ca factor determinant al competitivităţii întreprinderilor.
Calitatea produselor este o prioritate majoră, o condiţie a ridicării eficienţei muncii sociale, a satisfacerii la un nivel superior a nevoilor societăţii, pentru mijloace de producţie şi bunuri de consum.

Cuprins:
Capitolul I. Esenţa managementului calităţii totale în întreprinderiie din industria alimentara
1.1.Conceptul de management al calităţii totale (TQM)
1.2. Standardele 1SO-900O - baza esenţială pentru implementarea Sistemelor de Management al Calităţii în întreprinderile din industria Alimentară
1.3. Indicatorii calităţii: esenţa şt analiza lor. Căile de ridicare a nivelului calităţii producţiei

Capitolul II. Caracteristica tehnico-economică şi analiza Sistemului de Management al Calităţii la întreprindere
2.1. Caracteristica generală a întreprinderii
2.2. Analiza indicatorilor tehnico-economici de bază a întreprinderii
2.3. Analiza funcţionării Sistemului de Management al Calităţii la întreprindere
2.4. Analiza SWOT

Capitolul III. Planul de măsuri de perfecţionare a Sistemului de Management al Calităţii şi ridicarea calităţii producţiei la întreprindere
3.1. Măsuri de introducere a tehnologiilor de producţie noi şi tehnicii performante în întreprindere
3.2. Măsuri de perfecţionare a Sistemului de Management al Calităţii (SMC) la întreprindere
3.3. Imbunătăţirea structurii organizatorice de conducere a SMC
3.4. Implementarea metodei HACCP pentru determinarea punctelor critice de control şi risc

Concluzii:
Se poate concluziona că deşi "Lapmol"Srl este o întreprindere deja certificată în Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000, rezervele de sporire a calităţii producţiei sunt încă foarte mari, ceea ce se poate realiza prin:
■ înzestrarea laboratorului de producţie al întreprinderii cu utilaje şi aparate performante, ceea ce va contribui la creşterea duratei de păstrare a producţiei;
■ creşterea ponderii producţiei de calitate superioară în volumul total al producţiei prin atragerea noilor clienţi şi sporirea nivelului de încredere a acestora în calitattea producţiei sale.

Bibliografie:
l. Chirilă Viorel. Managementul calităţii. Ed. TEHNICA - INFO. Chişinău, 2002.
2. Cotelnic Ala. Managementul unităţilor economice. Ed. ASEM. Chişinău, 1998. 3.Ionescu Sorin. Managementul şi asigurarea calităţii. Ed. ICPE. Bucureşti 1994.
4. Isai Violeta. Analiza economico- financiară: Calitatea produselor agricole. Fundaţia Academică „Ch. Zâne", 2000.
5. Isaic - Maniu Al. Manualul calităţii: Omologarea capabilitătii proceselor tehnologice. Fundamente. Proceduri tip ISO. Studii de caz. Ed. Economică. Bucureşti, 1997.
6. Oancea Nicolae. Calitatea totală: strategii şi tehnici specifice. Ed. Fundaţia Universităţii Dunărea de Jos, TEMPUS. Galaţi 2000.
7. Voicu Radu. Managementul unităţilor agroalimentare. Voi II. Ed. ASE Bucureşti, 2002.
8. Ioan Ciornei, Mircea Cozmâncă, Ion Verzea. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Editura Tehnica - Info, Chişinău, 2002.
9. Bogdan Rusu Managementul calităţii totale infirmele mici şi mijlocii, Bucureşti 2001.
10. Mirams Mike Certificarea ISO 9000, Bucureşti 1998

Introducere:
Întreprinderile mixte constituie cea mai răspândită formă de participare a capitalului străin în economia naţională. Primele întreprinderi de aşa fel au fost create pe la finele anilor 80. Însă într–o perioadă atât de scurtă întreprinzătorii autohtoni au avut posibilitatea să acumuleze o experienţă considerabilă în crearea şi conducerea întreprinderilor mixte care va duce nemijlocit la ridicarea eficacităţii în activitatea lor.

Plan:
Capitolul I. Esenţa şi noţiunea întreprinderilor mixte
1.1. Întreprinderea mixtă ca element strategic în economia mondială
1.2. Rolul întreprinderilor mixte în atragerea investiţiilor străine

Capitolul II. Analiza principalilor indicatori ai activităţii ÎM „Lion-Gri„ SRL
2.1. Descrierea întreprinderii mixte „Lion-Gri„ SRL
2.2. Analiza indicatorilor economici principali

Capitolul III. Activitatea întreprinderilor mixte în Republica Moldova

Concluzie:
Pentru ţările în tranziţie, în deosebi Moldova, alături de investiţiile de portofoliu, o importanţă vastă are crearea de întreprinderi mixte, care devin cea mai fregventă formă de cooperare strategică, constituind o consecinţă a internaţionalizării afacerilor.

Bibliografie:
1. Cotelnic Ala , Managementul unităţilor economice, Chişinău, A.S.E.M.1998
2. Bari I. – Economie mondială, Editura didactică şi pedagogică // Bucureşti, 1994;
3. Bărbulescu C. – Economia şi gestiunea întreprinderii // Ed. economică, Bucureşti, 1995;
4. Cotelnic Ala, Managementul activităţii de producţie, Chişinău, Evrica 2003.
5. Dan V. – Managementul industrial // Ed. Economică, Bucureşti, 1996;
6. Dobrescu E. – Integrarea economică // Bucureşti 1996;
7. Hofstede G – Managementul structurilor multiseculare // Ed. economică, Bucureşti 1996;
8. Goia M. – Introducere în management // Ed. Sedona, Timişoara 1995;
9. Marinescu N. – Provocarea managerială modernă // Cluj – Napoca, 1993;
10. Nica C.P. – Managementul firmei // Chişinău 1994;
11. Nicolescu O. – Managementul în comerţul internaţional // Bucureşti 1990;
12. Popescu S. – Managementul societăţilor transnaţionale // Bucureşti 1994;
13. Ungureanu S. – Managementul producţiei // Academia Română de management, Bucureşti 1994;
14. Babii Vladimir – Întreprinderile mixte şi rolul lor în atragerea investiţiilor străine // Economica Nr.3, 1997;
15. Bonciu Florin – Atragerea investiţilor străine // Tribuna economică, Nr. 34, 1999;
16. Bonciu Florin – Stimulente în atragerea investiţiilor străine directe // Tribuna economică, Nr. 40, 1999;
27. Diviza L. – Întreprinderile mixte şi factorul uman // Economica Nr.1, 1997;

Introducere:
Pe parcursul ultimilor ani, corporaţiilor din Europa Centrală şi de Est le-a fost necesar să se adapteze la o concurenţă tot mai aspră, totodată ciocnindu-se cu un şir de probleme în ce priveşte proprietatea şi structurile de conducere a corporaţiilor. Dezvoltarea companiilor în Europa va avea o influenţă asupra încrederii societăţii în procesul reformelor economice. Ce tip de companie trebuie să creeze conducătorii şi acţionarii? O companie cu perspectivă este acea, care propune pe an ce trece o producţie şi servicii din ce în ce mai calitative, bazate pe cererea consumatorilor; care atrage specialişti şi creează condiţii prielnice pentru lucrul lor, condiţii pentru aplicare potenţialului lor în procesul de dezvoltare a companiei, care întrece concurenţii săi în ce priveşte creşterea profiturilor.

Cuprins:
CAPITOLUL 1. “PROBLEMELE PLANIFICĂRII STRATEGICE A ACTIVITĂŢII CORPORAŢIILOR ÎN CONDIŢIILE TRANZIŢIEI LA ECONOMIA DE PIAŢĂ“
1.1. Bazele teoretice a planificării strategice în managementul corporativ
1.2. Analiza experienţei internaţionale în problemele planificării strategice
1.3. Reformarea strategică a sistemei economice a Republicii Moldova în perioada de tranziţie la economia de piaţă

CAPITOLUL 2. CARACTERISTICA ŞI ANALIZA FINANCIAR STRUCTURALĂ A ACTIVITĂŢI ECONOMICE A REPUBLICII MOLDOVA”
2.1. Caracteristica social-economică a situaţiei Republicii Moldova în perioada de reformare şi de tranziţie la economia de piaţă
2.2. Analiza situaţiei economico-financiare a corporaţiei ca bază pentru planificarea strategică corporativă
2.3. Necesitatea modificărilor structurale în Republica Moldova

CAPITOLUL 3. BAZELE METODOLOGICE A PLANIFICĂRII STRATEGICE CORPORATIVE INTERACTIVE
3.1. Metodica elaborării strategiei de dezvoltare a economiei naţionale
3.2. Metodologia elaborării strategiei în managementul corporativ moldovenesc
3.3. Formarea modelelor de combinare a strategiilor dezvoltării economice

Încheiere:
Elaborarea şi implementarea elementelor planificării strategice la diferite nivele; a întreprinderii, teritorial, şi la nivelul întregii ţări poate duce la obţinerea rezultatelor pozitive. Reglementarea activităţii în cadrul planului strategic trebuie să se realizeze prin flexibilitatea sistemei de conducere. Cunoaşterea exactă a misiunilor şi a scopurilor, utilizarea metodelor ştiinţifice de analiză şi planificare, evaluarea alternativelor strategice, alegerea şi realizarea acestor strategii oferă oricărei întreprinderi posibilitatea reală:

Bibliografie:
1. Legi
1. Legea privind societăţile pe acţiuni. Chişinău, 2 aprilie 1997.
2. Legea cu privire la fondurile de investiţii, Chişinău, 5 iunie 1997.
3. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, Chişinău, 3 ianuarie 1992.
4. Legea cu privire la proprietate, Chişinău, 22 ianuarie 1991.
5. Legea cu privire la bazele activităţii economice externe // Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, Chişinău, - 1992
6. Legea cu privire la proprietate // Monitorul Parlamentului Republicii Moldova.- 1991.- 1-4.
7. Legea cu privire la secretul comercial // Monitorul oficial.1994.
2. Acte normative
8. Despre Comisia de Stat a Hârtiilor de valoare, Chişinău,20 iulie 94
9. Despre ducerea registrului acţionarilor, Chişinău, 29 septembrie 94.
10. Despre darea de seamă a societăţilor pe acţiuni de tip deschis, Chişinău, 20 iulie 1995.
3. Periodica
11. Burduş Eugen, Strategia întreprinderii, Tribuna economică, nr. 4-5, an. 95, pag. 8-9, 7.
12. Cojocaru Delia, Strategii de piaţă, Tribuna economică, 1997, nr.15, pag. 59-60.
13. Nicolescu Ovidiu, Conceptul de strategie, Tribuna economică, nr. 10, an. 95, pag. 10-11.
14. Petrişor Ioan, Demersul strategic al firmei în mediul concurenţial, Tribuna economică, nr. 10- 11, an. 92, pag. 32, 30.
15. Stancu Vasile, Luarea deciziilor pe baza costurilor, Tribuna economică, nr. 30, an. 92, pag. 8.
4. Literatura ştiinţifică
16. Alain Simon, Geopolitica şi strategiile întreprinderii, Editura tehnică, Bucureşti 96.
17. Baboiu L. Managementul inovaţiei. întreprinderea viitorului. Viitorul întreprinderii. - Bucureşti, 1995.-370 p.
.....................s.a.

Introducere:
În a doua jumătate a secolului XX, în relaţiile economice sunt practicaţi pe larg termenii de leasig şi franchising.
Leasingul s-a afirmat în ultimile decenii – îndeosebi în S.U.A. şi ţările Europei Occidentale – ca metodă de finanţare pe termen mediu şi lung şi prin aceasta ca factor de promovare a vînzarilor, în particular a exporturilor. În esenţă, leasingul este o formă de închiriere realizată de societăţi financiare specializate (societăţi de leasing) a unor bunuri de echipament către firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc să recurgă la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori.

Cuprins:
Capitolul I. Noţiuni generale
1.1. Definirea leasingului. Avantajele şi limitele lui
1.2. Clasificarea operaţiunilor de leasing
1.3. Conceptul de franchising şi clasificarea lui

Capitolul II. Tehnica iniţierii, derulării şi analiza eficienţii afacerilor economice în leasing
2.1. Etapele creării unei reţele de franchiză
2.2. Leasing şi franchising în practica internaţională

Capitolul III. Leasing şi franchising în practica Republicii Moldova
3.1. Analiza activităţilor curente şi a oportunitţăţlor de leasing în
Republica Moldova
3.2. Franciză - o afacere profitabilă pe piaţa Republicii Moldova

Concluzii:
Sistemul de franciză reprezintă o soluţie ce trebuie luată din ce în ce mai mult în calcul atunci când se doreşte iniţierea unei afaceri. Cu precădere, întreprinderile mici vor fi „obligate” să se orienteze pe termen lung către cumpărarea unei francize, datorită avantajelor substanţilae pe care le oferă. Aceste companii mici trebuie să reacţioenze rapid la schimbările pieţei, să caute produse şi servicii din ce în ce mai diversificate menite să atragă intersul clienţilor potenţiali.
Franchisingul ca formă ce întrumeneşte elemente de arendă, comercializare, antrepriză, reprezentanţă îşi găseşte o raspîndire tot mai pronunţătă în ţările occidentale. În ţara noastră se manifestă substanţial.
Activitatea de antreprenoriat prin franşiză în Republica Moldova se reglementează prin „legea cu privire la franşiză (franchiaising)”nr. 1335-XIII din 1.10.1997 şi prin alte acte normative legislative.

Bibliografie:
1. Legea Republicii Moldova „Cu privire la leasing”, nr. 861-XIII din 15 februarie 1996.
2. Legea Republicii Moldova „Cu privire la frnanchising (francuiză)”, nr. 1335-XIII din 1 octombruie 1997.
3. Andrei Liviu C. „Economia politică şi politici ecionomice”, Bucureşti, Editura economică, 1999
4. Bărbulescu Constantin; gavrilă tatiana „Economia şi gestiunea întreprinderii”, Bucureşti, Editura economică, 1999
5. Bob Constantin (coordionator), Lisandru N., Gheorghescu M., ş. a. „Economia întreprinderii”, Editura ASE, catedra de Comerţ, Bucureşti, 1997. – 296 p.
6. Ciornîi Nicolae, Blaj Ilie – „Economia firmelor contemporane”, Manual, Chişinău, 2003, 311 p.
7. Ciucur Dumitru, Gavrilă Ilie, Popescu Constatntin „Economie”, Manual universitar, Bucureşti, editura Economică, 1999
8 Chircă Sergiu I. „Mecanisme de funcţionare a economiei”, Vol. I, II.,Chişinăum, Editura ASEM, 1997
9 Cocris Vasile, Isan Vasile „Economia afacerilor”, Iaşi, Editura „Graphis”, 1994
10. Dima I. C. „Economia şi gestiunea firmei”, Bucureşti, Editura economică, 1999
11.Jaba O., Niţă V. „Economia şi gestiunea întreprinderii”, 1. Editura Univrersităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1997. – 367p.
12. Oprea Ion, „Economia firmei”, Editura LUX LIBRIS, Braşov, 1994. – 135p.
13. Patriche Dumitru – “Politici, programe, tehnici şi operaţiuni de comerţ”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 258
14. Popescu Dan, „Conducerea afacerilor”, Bucureşti, Editura „Scripta”, 1995
15. Roşca Petru – „Economia generală”, Manual, ULIM, 1997. – 264p.
Roşca Petru, “Economia întreprinderii”, ULIM, Chişinău, 2004
16. Sasu Constantin, Bernier Robert E. „Enciclopedia întreprinzătorului”, Editura economică, Bucureşti, 2000
17. „Leasingul în Moldova: situaţie reală şi oportunităţi de dezvoltare”, Editat la "Business Consulting Institute", Institutului de Cercetări şi Consultanţă în Management în cadrul proiectului BIZPro-Moldova.
18. www.google.ro

Introducere:
Proclamându-se o ţară suverană şi independentă, unitară şi indivizibilă, Re¬publica Moldova tinde spre un stat de drept, democratic, în care să domine demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic declarate ca valori supreme pe care statul se obligă să le garanteze.
Aceste năzuinţe pot fi obţinute cu condiţia că în societatea respectivă este întronată ordinea raţională bazată pe primatul legii, ordine, care ar putea să unească voinţa şi interesul, ar insufla optimismul unei şanse de a gândi, acţiona, exista liber, fără a dăuna concetăţenilor. In caz contrar societatea este sortită unui dezastru şi nu poate avea viitor.

Cuprins:
1. Formele de guvernământ. Tipologia. Caracteristica generală

1.1. Formele de guvernământ. Caracterizare generală

1.2. Clasificarea formelor de guvernământ

2. Modalităţi de investire a guvernului. Specificul principalelor tipuri de guverne

2.1. Locul şi rolul Guvernului în sistemul autorităţilor publice.

2.2. Tipuri de guverne contemporane. Formarea lor

3. Investirea Guvernului în Republica Moldova şi în alte ţări

3.1. Investirea Guvernului în Republica Moldova

3.2. Investirea Guvernului în România

3.3. Formarea guvernului în SUA

3.4. Formarea guvernului în Germania

3.5. Formarea guvernului în Italia

3.6. Formarea guvernului în Franţa

3.7. Formarea guvernului în Portugalia

Bibliografie:
1. Rusu I. - Drept Constituţional şi Instituţii Politice - Note de curs, Editura Romfel, Bucureşti', 1995.
2. Deleanu I. - Drept Constituţional şi Instituţii Politice, Teoria generală, voi. 1, Bucureşti, 1991.
3. G. Burdeau - Droit constitutionnel, par Fr. Hamon, M. Troper, L.G.D.J., Paris.
4. Deleanu I. - Democraţia şi dinamica puterii, Editura "Dacia", Cluj-Napoca.
5. A Muraru - Drept Constituţional şi Instituţii Politice, vol. I, Editura "Proarcadia", Bucureşti, 1993.
6. Piţurcă Aurel „Bazele ştiinţei politice”, Bucurşti 2005.
7. „Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova”. Chişinău 1997.
8. http://kaddy.ro40.com/index.php?option=com_content&task=view&id=135&Itemid=27
9. Cristian Ionescu - Sisteme constituţionale contemporane, Casa de editură şi presă "Şansa" S.R.L., Bucureşti, 1994.

Introducere:
Evoluţia de la pieţele spot la pieţele forward şi, ulterior, la pieţele futures s-a realizat ca răspuns la două tipuri de risc: riscul de preţ şi riscul contractual.
Analiza comparativă a pieţelor spot, forward şi futures are în vedere următoarele elemente: părţile tranzacţiei, obiectul tranzacţiei (cantitatea şi calitatea mărfii), condiţiile de livrare, condiţiile de plată, determinarea preţului, riscul de preţ şi riscul contractual.

Plan:
Capitolul I. CARACTERISTICA GENERALA A HEDGINGULUI
§ 1.1 Hedgingul: concept, factori de influenta
§ 1.2 Clasificarea Hedgingului

Capitolul II.ANALIZA MODALITATILOR DE MINIMIZARE A RISCURILOR FINANCIARE PE PIATA LA TERMEN PRIN HEDGING
§ 2.1. Tipuri de modalitati de minimizare a riscurilor
§ 2.2. Hedjarea riscurilor prin contract

Capitolul III.POSIBILITATEA DE UTILIZARE A MODALITATILOR DE HEDJARE INTERNATIONALA PE PIATA BURSIERA DIN REPUBLICA MOLDOVA
§ 3.1. Analiza pietei bursiere din Republica Moldova
§ 3.2. Rolul hedjarii internationale pe piata bursiera din Republica Moldova

Concluzii:
Operaţiunile de hedging sunt acele operaţiuni bursiere prin care cel ce le iniţiază urmăreşte să se acopere contra riscurilor modificării cursurilor valorilor sale mobiliare.
Hedgingul înseamnă în fapt protecţia valorilor mobiliare ale investitorului în condiţiile unei pieţe instabile şi nu obţinerea de profituri. Astfel, prin operaţiile de hedging se evită pierderile, dar se anulează şi şansele de obţinere a unui profit.

Bibliografie:
1. Anghelache Gabriela „Bursa şi piaţa extrabursieră”. Bucureşti 2000.
2. Tarhoaca Cornel, Rogojanu Cosmin, Gogoneaţă Basarab „Economia riscului şi incertitudinii” . Bucureşti 2002.
3. Shippey Karla „Contracte internaţionale”. Bucureşti 2000.
4. Ciobanu Gheorghe „Bursele de valori şi tranzacţiile la bursă”. Bucureşti 1997.
5. „Introducere în studiul analizei tehnice”. Bucureşti 2000.
6. Dodon Igor „Managementrul tranzacţiilor cu titluri financiare”. Chişinău 2001.
7. Anghelache Gabriela „Piaţa de capital: caracteristici, evoluţii tranzacţii”. Bucureşti 2004.
8. „Pieţe de capital”. Chişinau 2005.
9. Stoica Victor, Ionescu Eduard „Pieţe de capital şi burse de valori”. Bucureşti 2002.
10. Paxino Dan Octav„Politica valutară şi managementul riscurilor în tranzacţiile internaţionale”. Bucureşti 2003.
11. Boajă Minică „Relaţii financiare şi valutare internaţionale”. Bucureşti 1999
12. Bran Paul „Relaţii financiar-valutare internaţionale”. Bucureşti 1995.

INTRODUCERE:
În marea majoritate a ţărilor lumii, asistăm în prezent la o expansiune fără precedent a activităţii Guvernelor. Guvernul în concepţia actuală este privit ca "statul distribuitor de servicii" - acest concept este astăzi recunoscut unanim. Guvernele ţărilor şi-au asumat responsabilitatea de a dirija şi utiliza resursele umane, naturale, tehnologice în vederea creării condiţiilor proprii de favorizare a dezvoltării economice şi sociale a ţărilor pe care le conduc.

CAPITOLUL I
1. Caracteristica generală a Guvernului Republicii Moldova ca autoritate executivă

CAPITOLUL II
2. Învestitura şi componenţa Guvernului Republicii Moldova

CAPITOLUL III
3.Funcţionarea Guvernului Republicii Moldova

CAPITOLUL IV
4. Încetarea mandatului Guvernului, a calităţii de membru al Guvernului şi responsabilitatea Guvernului Republicii Moldova

CONCLUZIE:
În final vom efectua o scurtă privire retrospectivă şi o relevare a valenţelor unui stat de drept aşa cum se prezintă ele la etapa actuală.
Republica Moldova, ca şi majoritatea ţărilor Europei Centrale şi de Est, a păşit pe cale unor acţiuni susţinute de reconstrucţie şi reformă. Reconstituirea puterilor instituţionalizate, eliberate de dogmatismul şi schemele statului-partid, s-a început cu regândirea temeliilor vechii societăţi, cu impregnarea necesităţii de funcţionare a unei societăţi democratice şi atribuirea unor funcţii mai potrivite puterilor în stat.

BIBLIOGRAFIE:
Literatură ştiinţifică:
1. Antonie Iorgovan. "Tratat de drept administrativ " Vol.I. Bucureşti 1996;
2. Antonie Iorgovan."Tratat de drept administrativ " Vol.II, Bucureşti 1996;
3. Genoveva Vrabie "Organizarea politico-etatică a României", Iaşi 1993;
4. Mihail Platon, Alexandru Roman, Sergiu Roşea, Teodor Popescu „Istoria administraţiei publica din Moldova", Chişinâu 1998;
5. Ion Muraru, „Studii Constituţionale", Bucureşti 1995;
6. Victor Popa, „Dreptul public", Chişinău 1998;
7. Ioan Vida, „Puterea executivă şi administraţia publică". Bucureşti 1994;
8. Mihail Constantinescu, Ion Deleanu, Antonie Iorgovan, ş. a. „Constituţia României (comentată şi adnotată)", Bucureşti 1992;
9. Mihail Platon, „Introducere în ştiinţa administraţiei publice", Chişinău 1998;
10. Aurel Sâmboteanu, „Administraţia publică centrală", Chişinău 1998;
11. Mircea Preda, „Curs de drept administrativ", P. Gen. Bucureşti 1995:
12. Măria Gh. Orlov, „Dreptul administrativ", partea l, Chişinău 1999:
13. Alexanru Roman, „Evoluţia universală a sistemelor de administrare publică", Chişinău 1998;
14. Ion Paladi, „Serviciile publice", Chişinău 1998;
15. Nadejda Demian, „Serviciul public", Chişinâu 1998;
16. Victor Ghiţu, „Calitatea serviciilor publice", Chişinău 1998;
17. Măria V. Dvoracek, „Drepul administrativ", noţiuni introductive”, Iaşi 1993;
18. Alexandru Negoiţă. „Dreptul administrativ",. Bucureşti 1998:
19. Ioan Alexandru, „Structuri, mecanisme şi instituţii administrative”, Vol.I, Bucureşti 1996;

Introducere:
Riscurile economice reprezintă una dintre problemele de bază a activităţii antreprenoriale din toate timpurile, dar până practice în ultimele decenii acestea erau concepute drept ceva inevitabil, imposibil de calculate, şi mai ales de a se încerca obţinerea vreunui profit de pe urma activităţii date. Totuşi odată cu evoluarea ansamblului ideologic economic, s-a constatat o creştere considerabilă în ceea ce priveşte determinarea, calcularea şi dirijarea riscului.
Ultimii ani în practica mondială conceptul de dirijare cu riscurile a căpătat o dezvoltare înaltă şi se bucură de o atenţie enormă.

Cuprins:
Capitolul I. Esenţa economică a riscului
I. 1. Noţiunea de risc economic
I. 2. Tipologia riscului
I. 3. Factorii ce generează riscurile

Capitolul II. Evaluarea riscului în economia de piaţă
II. 1. Diriarea riscului
II. 2. Metodele cantitative de evaluare a riscului
II. 3. Riscurile macoeconomice

Capitolul III. Riscul de faliment al întreprinderilor industriei alimentare
III. 1. Baza legislativă privind procedura de faliment a întreprinderilor
III. 2. Metodele de lichidare a întreprinderilor falite
III. 3. Evaluarea economică a riscului de faliment în întreprinderile industriei alimentare

Concluzii:
În urma unui studiu mai aprofundat asupra riscurilor, care apar în cadrul întreprinderilor actuale putem concluziona că avem de a face cu un component iseparabil de mediul înconjurător al întreprinderilor, element periculos pentru ciclul vieţii întreprinderii, dar care poate fi lesne prevăzut şi chiar dirijat în direcţia necesară unităţii economice.

Bibliografie:
1. Ciornâi N, Blaj I., „Economia firmelor contemporane”, ed. „Prut Internaţional”, Chişinău, 2003
2. Roşca N., Băieş S., „Dreptul afacerilor”, ed. „Cartier juridic”, Chişinău, 1997.
3. Florin Paul Bran „ Finanţele întreprinderii ”, Bucureşti 1995
4. Moldlex
5. www.google.com
6. www.wickipedia/networkscence.com
7. Conspectul de la „Managementul riscului”

Introducere:
Prezenta lucrare constituie o succintă expunere la tema „Gestiunea mijloacelor fixe la întreprindere”, în care se redă explicarea aspectelor de determinare a mijloacelor fixe, noţiunea de mijloc fix, indicatorii eficienţei utilizării fondurilor fixe la întreprindere, metode de calculare, etc.
Conţinutul lucrării este împărţit în 2 capitole tematice: 1. Caracteristica şi analiza mijloacelor fixe; 2. Metode de calcul a uzurii mijloacelor fixe. Fiecare capitol la rîndul său conţine citeva subpuncte, toate selectate în aceeaşi cheie.

Plan:
Capitolul I Caracteristica şi analiza mijloacelor fixe.
1.1. Delimitări şi structuri privind mijloacele fixe .
1.2. Clasificarea mijloacelor fixe.

Capitolul II Metode de calcul a uzurii mijloacelor fixe.
2.1. Obiectul economic şi financiar al procesului de amortizare.
2.2. Alegerea şi caracteristica metodelor de calcul a uzurii mijloacelor fixe.
2.3. Compararea rezultatelor privind calculul uzurii utilajului după metodele examinate.
2.4. Indicatorii eficienţei utilizării fondurilor fixe la întreprindere.

Concluzii:
Odată cu creşterea tehnicizării, automatizării şi robotizării proceselor de producţie, locul mijloacelor fixe în structura de producţie a întreprinderii a crescut ca importanţă, dominînd valoric şi cantitativ structura respectivă şi influenţînd cantitativ-calitativ celelalte elemente.

Bibliografia:
1. Regulamentul cu privire la modul de evidenţă şi calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopul impozitării nr.5 din 29.01.01,Monitorul Oficial al R.M. nr. 21-24 din 27.02.01.
2. Galina Şpac,Petru Griciuc, ”Unele particularităţi ale clasificării mijloacelor fixe în scopuri fiscale”// Contabilitate şi audit,2004,nr.12 p.34
3. Ch.D.Bistriceanu, M.N.Adochiţei, E.Negrea „Finanţele agentului economic”, Editura Economică, Bucureşti 2001
4. Mihai Toma, Felicia Alexandru „Finanţe de gestiune financiară a întreprinderii”, Bucureşti 1998
5. „Contabilitatea financiară”, ASEM, Chişinău 2001
6. Hoanţa Nicolae, „Finanţele firmei”, Sibiu 1996
7. Bran Paul „Finanţele întreprinderii”, Editura Economică, Bucureşti 1997
8. Panaite Ileana – Alice „Finanţele întreprinderii”, Bucureşti 2000

CUPRINS:
Analiza pe baza Bilanţului Financiar (Analiza exigibilitate-lichiditate)
Analiza pe baza Bilanţului Funcţional (operaţional)
Contul de Profit şi Pierdere şi Soldurile Intermediare de Gestiune
Capacitatea de autofinanţare
Tabloul de finanţare nevoi-resurse
Analiza ratelor de structură bilanţieră, de îndatorare, de lichiditate şi solvabilitate
Ratele de rentabilitate

Bibliografie:
Georgeta Vintilă, Gestiunea Financiară a Întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, 2004
Ion Stancu, Gestiunea Financiară, Editura Economică, 1994
Mihai Toma, Petre Brezeanu, Finanţe şi Gestiune Financiară, Editura Economică, 1996

INTRODUCERE:
Cel ce vrea să dea sfaturi în problemele financiare trebuie să cunoască resursele cetăţii, natura şi marginea lor, pentru a adăuga pe cele ce lipsesc şi a mări pe cele neîndestulătoare; de asemenea trebuie să cunoască cheltuielile cetăţii pentru a suprima pe cele inutile şi a micşora pe cele excesive. Aristotel

Finanţele întreprinderii reprezintă ansamblul de măsuri şi activităţi obiectul cărora este fenomenul financiar.
Gestiunea financiară o funcţie a finanţelor întreprinderii care are ca scop asigurarea regulată a fondurilor necesare pentru exploatarea curentă şi pentru investiri în active imobilizate, la timp şi cu costuri cît mai scăzute fără a prejudicia independenţa faţă de terţi şi posibilităţile de acţiune economică.

CUPRINS:
I. ROLUL ŞI IMPORTANŢA GESTIUNII FINANCIARE ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII
1.1 Gestiunea financiară – element de bază privind activitatea întreprinderii
1.2 Previziuni strategice şi operaţionale în cadrul gestiunii financiare. Funcţiile gestiuii financiare

II. GESTIUNEA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII
2.1 Gestiunea ciclului de exploatare. Gstiunea stocurilor
2.2 Determinarea nevoilor de finanţare a ciclului de exploatare
2.3 Gestiunea financiară pe termen lung

III. PREVIZIUNEA FINANCIARĂ A ÎNTREPRIDERII
3.1 Conţinutul previziunii financiare. Metode de previziune financiară
3.2 Analiza şi previziunea rezulttelor financiare ale întreprinderii
3.3 Echilibrul financiar al întreprinderii

ÎNCHEIERE:
Finanţele reprezintă relaţiile de repartuizare a produsului social şi în special a venitului naţional concretizînd transferurile băneşti de la agenţii economici, instituţii, persoane fizice către bugetul statului.
Finanţele întreprinderii reprezintă ansamblul de măsuri şi activităţi obiectul cărora este fenomenul financiar.
Gestiunea financiară una din funcţile principale ale finanţelor întreprinderii care are ca scop, asigurarea regulată a fondurilor necesare pentru exploatarea curentă şi pentru investiri în active imobilizate, la timp şi cu costuri cît mai scăzute fără a prejudicia independenţa faţă de terţi şi posibilităţile de acţiune economică.

BIBLIOGRAFIE:
Adochiţei M. Finanţele întreprinderii în economia de piaţă.
Tipografia Mitrea – Peatra Neamţ, 1993

Antoniu N. Finanţele întreprinderilor. Bucureşti, 1993

Avare Ph. Gestiune şi analiză financiară. Bucureşti 2002

Bărbulescu C. Sistemele strategice ale întreprinderii. Bucureşti, 1999

Bărbulescu C. Economia şi gestiunea întreprinderii. Bucureşti, 1995

Bistriceanu Gh. Finanţele agenţilor economici. Bucureşti, 2001

Bistriceanu Gh. Lexicon de finanţe, credit contabilitate şi informatică
Demetrescu C. financiar-contabilă. Bucureşti, 1981

Bran P. Finanţele întreprinderii. Ed. Economică. Bucureşti, 1994

Charreaux C. Gestiune financiară. Litec. Paris, 1991

Cohen E. Gestiunea financiară a întreprinderii. EDICEF,1991

Cohen E. Analiză financiară. Economica . Paris, 1990

Cristea H. Gestiunea financiară a întreprinderii. Ed. Mirton.
Ştefănescu N. Timişoara, 1996

Enescu C. Mecanismul economic în comerţul exterior. Editura Academiei
Romîne – Bucureşti, 1989

Ghiţă M. Gestiune.Control.Evaluare. Craiova, 1996

Halpern P. Finanţe managerile. Bucureşti, 1998

Hoanţa N. Finanţale firmei. Sibiu, 1996

Matei Gh. Finanţe generale. Craiova, 1992

Mailler Gestiune financiară de întreprindere. Dunod, Paris, 1992

Neagoe I. Finanţele întrrprinderii. Ankaram. Iaşi, 1997


Nederiţă A. Contabilitate managerială: Ghid practico-didactic.
Chişinău, 2001

Stancu I. Finanţe:Pieţe financiare şi gestiune, portofoliu.bucureşti, 2002

Stancu I. Gestiunea financiară a agenţilor economici. Bucureşti, 1994

Toma M. Gestiune financiară de întreprindere, aplicaţii practice.
Bucureşti, 2003

Toma M. Finanţe, credit şi circulaţie bănească. Lito ASE Bucureşti,
1991

Toma M. Finanţe şi gestiune financiară. Bucureşti, 1998

Tiriulnicov N. Analiza rapoartelor financiare. Chişinău, 2004

Vasile I. Finanţele întreprinderii. Bucureşti, 2003

Vasile I. Gestiunea financiară a întreprinderii. Bucureşti, 1997

Văcărel Iu. Finanţe publice. Bucureşti, 1992

Vintilă G. Gestiunea financiară a întreprinderii. Bucureşti, 1997

Introducere:
În economia contemporană formarea veniturilor, ca finalizare a activităţii economice şi ca realizare a scopurilor tuturor ageniţilor economiei, are loc pe piaţă.
Venitul reprezintă sumele încasate sau de încasat de la alte persoane fizice sau juridice sau aşa spus afluxuri de avantaje economice obţinute de întreprindere în cursul perioadei de gestiune sub formă de majorare a activelor şi micşorare a datoriilor, care duc la creşterea capitalului propriu a întreprinderii.

Cuprins:
Capitolul I. Maximizarea profitului–scopul activităţii Societăţilor pe Acţiuni
1.1. Conţinutul şi structura veniturilor generate de activitatea întreprinderii
1.2. Esenţa şi sursele de formare a profitului
1.3. Căile principale de creştere a profitului întreprinderilor industriale
1.4. Direcţiile raţionale de repartizare a profiturilor în societăţile pe acţiuni

Capitolul II. Analiza tehnico – economică a activităţii de producere şi comerciale a întreprinderii
2.1. Caracteristica generală a activităţii ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA
2.2. Analiza indicatorilor de bază ai activităţii de producere a întreprinderii
2.3. Analiza surselor de formare şi a direcţiilor de folosire a profiturilor
2.4. Analiza activităţii de marketing a întreprinderii
2.5. Analiza de corelaţie

Capitolul III. Proiectul de măsuri privind creşterea veniturilor întreprinderii şi a direcţiilor raţionale de folosire a lor
3.1. Măsurile pentru reducerea costurilor de producţie
3.2. Măsuri de introducere la Î.M. “Efes Vitanta Moldova Brewery” S.A. a managmentului prin costuri bazat pe centrele de responsabilitate
3.3. Măsuri de analiză şi planificare a profitului întreprinderii
3.4. Perfecţionarea organizării producerii în baza implimentării tehnologiei progresiste

Concluzie:
Una din condiţiile de bază ale funcţionării neîntrerupte a întreprinderii este asigurarea oportună a acesteia cu mijloacele necesare pentru desfăşurarea activităţii de producţie şi economice. În condiţiile economiei de piaţă o întreprindere întotdeauna trebuie să rămînă competitivă prin promovarea diferitelor strategii de dezvoltare şi ameliorare a situaţiei sale economico – financiare. Cu atît mai necesare sunt acţiunile de perfecţionare a tuturor activităţilor, de modificare şi de introducere a tehnologiilor noi de producere şi prelucrare în cazul în care firma se confruntă cu careva probleme de ordin financiar, economic sau alte motive care ar putea duce la confruntarea întreprinderii în cauză cu însuşi falimentul.

Bibliografie:
1. Legea RM privind societăţile pe acţiuni, nr.1134 - XIII din 02.04.1997 / Monitorul Oficial al RM nr.38-39 din 12.06.1997.
2. Bălănuţa, Vladimir. Analiza gestionară, lucrare didactică, Chiţinău, F.E.-P „Tipografia Centrală”, 2003.
3. Bran, Paul. Finanţele întreprinderii, gestiunea fenomenului microfinanciar, Bucureşti: Ed. „Economică”, 1997.
4. Bărbulescu C., Economia şi gestiunea întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 1995.
5. Cuteanu I., Seche Luiza, Seche Mircea, DEX, ed. II, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998 .
6. Diaconu, Mihaela. Gestiunea şi analiza financiară, Bucureşi: Ed. „Didactică şi Pedagogică”, 2003.
7. Gîrstea Gheorghe. Economia şi gestiunea întreprinderii, Bucureşti: Ed. „Economica”, 1999.
8. Gust Marius. Analiza economico- financiară, Ed.”Economică”, 2003.- 254 p.
9. Ilie V Finanţele întreprinderii, Bucureşti: Ed. „Didactică şi Pedagogică”, 2003.
10. Onofrei, Mihaela. Finanţele întreprinderii, Bucureşti: Ed. „Economică”, 2004.
11. Roşca, Petru Ion. Economia întreprinderii, Chişinău: F.E.-P „Tipografia Centrală”, 2004.
12. Stancu I., Finanţe. Teotia pieţelor financiare. Finanţele întreprinderii. Analiza şi gestiunea financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
13. Sîrbu Constantin. Teoria economică: Factorii producţiei şi veniturile, Bucureşti: Ed. Economică, 1996.
14. Toma, Mihai. Finanţe şi gestiune financiară, Bucureşti: Ed. „Didactică şi pedagogică”, 1994.
15. Ţiriulnicova, Natalia. Analiza rapoartelor financiare, Chişinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2004.